Adrian Moisoiu acuză UDMR de teorii naziste

De 19 martie Adrian Moisoiu a acuzat conducerea UDMR de revenire la teoria nazistă a rasei superioare. Deputatul PRM consideră că Petofi și Kossuth, simbolurile revoluției maghiare, au fost slovaci maghiarizați. În perioada comunistă a existat o perioadă de maghiarizare și nu una de românizare, iar acest lucru se întâmplă și la momentul actual. Vârsta și experiența la un parlamentar este considerată un atu și nu un dezavantaj. Ideea că un parlamentar este prea mândru ca să se deplaseze cu mijloacele de transport în comun este creată de către presă. Prin guvernul maghiar există o politică de maghiarizare a copiilor români, care sunt plătiți să învețe în limba maghiară. Moisoiu a contracarat inițiativa maghiară oferind trei milioane unor copii din Tirimioara.

Rep: Faptul că sunteți cel mai învârstă parlamentar mureșean este un atuu sau un dezavantaj?

Adrian Moisoiu: Ca și parlamentar ai nevoie de experiență. În al șaptelea an de deputat, altfel privesc lucrurile și altfel analizez problemele. Consider că vârsta este un atu și un câștig. Treaba asta cu parlamentarii tineri e o naivitate, pentru că la 20-30 de ani nu ai cum să fii un bun parlamentar. Înainte de a spune că ești fumător, trebuie să fi fumat mai multe feluri de țigări, ca mai apoi să te stabilești la o anumită țigară. Înainte de a ajunge doctor în științe trebuie să cunoști mai multe științe, ca mai apoi să-ți alegi pe cea care te reprezintă. Același lucru se poate spune și despre parlamentari. Trebuie să ai experiență de viață pentru a te descurca așa cum trebuie la acest nivel. Un om trebuie să învețe să fie condus, ca mai apoi să poată să conducă, și pentru a se întâmpla acest lucru trebuie să treacă prin toate nivelurile vieții.

Rep: Partidul pe listele căruia ați fost ales este considerat naționalist-extremist. Cum sunteți dumneavoastră ca persoană?

A.M.: Consider că Partidul România Mare mi se potrivește fiind după sufletul meu. Pe de altă parte aș putea spune că sunt convins de ceea ce fac și de ceea ce spun. La urma urmei eu sunt român, iar partidul este România Mare. Este țara mea. Gândesc și filtrez acțiunile mele prin aspectele benefice pentru această țară. Nu am nici un fel de societate comercială sau interese economice și de aceea îmi doresc doar să asigur buna dezvoltare țării și să se atingă cât mai repede un prag de bunăstare și de bună conviețuire. Chiar nu am înțeles multe aspecte în legăturile cu acuzațiile de extremism. De exemplu l-am cunoscut în perioada comunistă pe fratele episcopului Laszlo Tokes, profesorul Andras Tokes. În anii 70 când eram director la Liceul Industrial din Târgu-Mureș acesta mi-a fost subaltern și prieten. Și în acea perioadă relațiile româno-maghiare erau marcate de încercările iredentei maghiare sub diverse forme, mai mascate sau mai evidente. Profesorii maghiari aveau un lider informal pe care îl verifica securitatea. Eu fiind director aflam motivul vizitei securistului și de aceea puteam să-l avertizez și să-l sfătuiesc pe colegul meu să nu mai încurajeze manifestările iredentiste. Vreau să subliniez faptul că și în perioada comunistă existau aspecte pe care astăzi le întâlnim la tot pasul. După ’90 toate frustrările au izbucnit pentru că n-au mai fost controlate așa cum erau în anii ’70. Deși am trăit împreună și români și maghiari, cu aceleași prețuri, cu aceleași salarii, cu apartamente în blocuri comune, se dorea altceva. Apariția noastră ca partid a apărut ca un răspuns la poziția radicală a nou înființatei uniuni maghiare. Eu știu că românul este foarte blând și calm, dar trebuie pus la punct cel care îți jignește țara și care îți vrea răul. Istoria nescrisă ne spune că în 1848-1849, în timpul revoluției pe care ei o sărbătoresc acum, au existat aspecte discriminatorii la adresa românilor de care ne amintim cu groază. Din cauza comportamentului ungurilor față de “valahi” sau cum ne spuneau ei “budos olah” din acea perioadă, normal că și acum mai există o reținere. Cu cât mai mult această tendință este menținută de maghiari, cu atât mai mult există această temere din partea românilor.

Rep: Credeți că liderii UDMR sunt vinovați de instigare la conflict interetnic?

A.M. Din păcate conducerea maghiarilor picură venin și prin aceasta minează relațiile politice interetnice. Mai mult decât atât, ei încearcă să educe comunitatea maghiară să vadă în mod conflictual relațiile cu românii. În momentul când se cer școli separate și nu-i mai lași pe Ion cu Julcsi să învețe împreună, să se cunoască împreună și chiar să se sărute împreună se creează un separatism și o segregare. În momentul acesta conducerea maghiară revine la teoria nazistă a unei rase superioare față de alții, inferiori. Totdeauna prin acest aspect se induce faptul că maghiarii sunt superiori românilor și nu numai. Vedeți cum o teză a nazismului apare și se propovăduiește în relațiile maghiaro-române.

Rep: Credeți că vizita președintelui maghiar în România cu ocazia zilei naționale a maghiarilor de pretutindeni a fost o imixtiune a acestuia în politica internă a României?

A.M.: Frecvența vizitelor liderilor maghiari din Ungaria și pe de altă parte declarațiile incendiare ale acestora reprezintă o intervenție repetată în politica țării noastre. Președintele Solyom Laszlo a susținut insistent ideea autonomiei teritoriale și de federalizare a României. A spus că autonomia culturală reprezintă un prim pas înainte de realizarea celei teritoriale pe criterii etnice. Dacă discutăm problemelor națiunilor conlocuitoare din România atunci ar trebui să le discutăm și pe cele din Ungaria. Să ne aducem aminte că coroanele depuse la mormintele lui Kossuth și a lui Petofi nu au fost puse pentru niște maghiari, ci pentru niște slovaci care au fost maghiarizați. Politica de maghiarizare nu este nouă, ci s-a dezvoltat de-a lungul timpului.

Rep: A existat vreo politică de românizare în perioada comunistă?

A.M.: Nu cred că putem vorbi de așa ceva. Poate invers. A fost o politică de bună conviețuire. Cultura și civilizația noastră s-a îmbogățit prin buna conviețuire și realizările comune din perioada comunismului. Un exemplu este Ansamblul Mureșul unde sunt două secții: română și maghiară care au lucrat atâta timp împreună. Și la nivelul învățământului prin conviețuirea minorității cu majoritatea s-au realizat lucruri benefice pentru ambele părți. Fenomenul de românizare nu e adevărat. În Harghita, lângă Gheorgheni în localitatea Ciumani și în anii ’70 a existat un proces de maghiarizare. Românii din respectiva localitate au semnalat faptul că nu au școli în care să studieze în propria limbă, deși româna era limba oficială. În acea localitate s-a repartizat o învățătoare care preda în limba română. După nici trei luni Inspectoratul Școlar din Harghita i-a propus învățătoarei un post în Miercurea Ciuc. Normal că respectiva persoană a acceptat și astfel copii români au rămas fără învățătoare. Astfel putem spune că în perioada comunistă au fost ani de maghiarizare și nu de românizare. Același proces este în clipa de față la Tirimioara, unde nu există predare în limba română.

Rep: Banii pe care îi oferiți copiilor care studiază în limba română este o soluție pentru această problemă a maghiarizării lor?

A.M.: Această inițiativă a pornit ca o contra inițiativă față de un program al Departamentului pentru Maghiarii de Pretutindeni al guvernului maghiar, care prin fundația Iskola oferă 20 de mii de forinți pe an, pentru fiecare elev, care studiază în limba maghiară. În plus, pentru acești bani, părinții elevilor se obligă să-i lase pe aceștia să participe și la cursurile de religie reformată. Pentru un om necăjit cei 260 de lei(20 mii de forinți) are o însemnătate foarte mare. Normal că în felul acesta ajunge să-și piardă atât limba cât și religia. În acel moment am crezut că trebuie să se ia o măsură și am finanțat cu trei milioane de lei cei trei copii din Tirimoara, care doreau să studieze în limba română.

Rep: Ca deputat al României vă deplasați la București cu trenul. Care este motivul acestui gest?

A.M.: Motivul real al deplasărilor mele cu trenul, trebuie să recunosc, este cel legat de comoditate. Mă duc la Sighișoara cu mașina și de acolo cu trenul ajung la București în patru ore. Când merg cu mașina este cu mult mai obositor, mai ales că circulația de lângă București este groaznică. Ideea că un parlamentar este prea mândru ca să se deplaseze cu mijloacele de transport în comun este creată de către presă.

Rep: Ați avut o inițiativă parlamentară privind ajutorarea tinerilor care părăsesc centrele de plasament. În ce stadiu este la momentul de față?

A.M.: Cu adevărat am inițiat un astfel de proiect de lege cu privite la tinerii care părăsesc la vârsta majoratului centrele de plasament. Proiectul a trecut cu succes prin Senat și în clipa de față urmează să treacă și prin Camera Deputaților. După cele văzute până acum eu cred că la Cameră proiectul va fi respins deși guvernul prin reprezentanții săi s-a pronunțat favorabil pentru acest proiect. Ca să fie aprobat, orice proiect trebuie să izvorască de la cineva și pe urmă să fie ajutat. Nu trebuie să existe orgolii personale pentru promovarea unui proiect de lege. Trebuie să încerci să-ți izbândească ideea. În acel moment trebuie să cauți susținere și la PSD, PC, PNL sau oricare partid. Tinerii respectivi după ce împlinesc 18 sunt aruncați pe stradă, iar majoritatea dintre ei ajung în pătura de jos a societății. Am vrut să le oferim tinerilor care pleacă din aceste centre locuințe în foste clădiri ale armatei sau foste școli care s-au concentrat și să-i lăsăm acolo până vor reuși să se întrețină singuri. Vrem altceva pentru acești copii.

“Sintagma folosită de președintelui UDMR cum că națiunile trebuie să înfrângă statul național și faptul că a trecut în revistă relele tratamente de care se “bucură” minoritățile în special minoritatea maghiară din România. Având în vedere că este vicepremier consider declarațiile sale ilogice și xenofobe. Au doar caracter electoral, deoarece Marko Bela se lansează în triade împotriva naționalismului majorității susținând totodată un supranaționalism al minorității. De ce un naționalism este mai bun decât altul. Conform tezei sale nu mai trebuie stat național unitar și o singură limbă în România, dar ne trebuie enclave teritoriale cu o etnie majoritară care să folosească aceeași limbă. Declarațiile vicepremierului nu încurajează relațiile de cooperare și de stabilitate între majoritate și minoritate.” – Cristian Georgescu, senator PSD.

Președintele UDMR, Markó Béla, a subliniat că “deși după înfrângerea revoluției mulți au considerat că n-a meritat, majoritatea au fost încrezători și au sperat că soarta națiunii poate fi schimbată. Ulterior s-a adeverit că după reconciliere situația poporului poate fi, totuși, îmbunătățită, și țara se poate construi. Aderarea la Uniunea Europeană reprezintă pentru maghiarime o nouă șansă pentru înfăptuirea obiectivelor revoluției din 1848, ceea ce înseamnă că merită să crezi în perspectivele istoriei: fiindcă întotdeauna vor avea dreptate cei care au încredere în soarta mai bună a națiunii, în posibilitatea de schimbare a lumii.” – Nagy Zsolt, ministrul

Comunicațiilor și Tehnologiei Informației

“În ultimii 17 ani, prin grele lupte politice am reușit să recucerim dreptul de a sărbători liber și demn, am câștigat dreptul de a ne folosi liber limba, simbolurile noastre naționale, imnul și drapelul național. (…) Am parcurs un drum lung, dar l-am parcurs împreună. (…) Așa cum n-a fost suficient să proclamăm revoluția la 15 martie 1848, tot așa nu este suficient să proclamăm autonomia, ea trebuie înfăptuită, trebuie să creăm condițiile ei, trebuie să muncim pentru ea.”

A consemnat Ionel ALBU