Adrian, sculptorul care pune lambriuri în piscinele miliardarilor italieni

Adrian Rotar este un tânar ambitios de 35 de ani, nascut în comuna Petelea, la 6 km de municipiul Reghin, sculptor de meserie, care ajuns la munca în Italia hotarât sa îsi depaseasca conditia umana. A început ca salahor cu 40 de euro la zi, apoi a învatat limba si dupa aproape trei ani a ajuns sa îsi demonstreze calitatile de sculptor în casele si piscinile celor mai mari bogatani din Italia. Azi este respectat, are reputatie si tariful sau la o lucrare începe de la 13 euro la ora, pe luna ajungând la peste 1.000 de euro. Ultimii trei ani si i-a petrecut la munca în Italia în Ancona, Milano, Roma, Vatican si insula Ponza. Pe 18 septembrie împlineste 15 ani de casatorie cu Claudia cu care are doi copii, Marius si Catalin, si spera ca în urmatorii cinci ani sa fie un om împlinit din toate punctele de vedere.

Niciodata nu a avut

doar o singura slujba

Dupa ce a terminat scoala Adrian s-a logodit cu Claudia, iar dupa armata s-au casatorit. Adi a ramas orfan de tata de tânar si fiind singur la parinti a trebuit sa munceasca mai mult decât alti tineri de vârsta lui pentru a-si ajuta mama care e foarte bolnava. Prima slujba a fost în atelierul de sculptura al SC Mobex SA Târgu-Mures, unde a muncit trei ani dupa care a fost recrutat în armata, iar dupa întoarcere s-au facut restructurari si a trebuit sa aleaga între hala masini si sectia a treia. ”Am ales hala masini unde am învatat si desenul tehnic pentru ca eu în scoala am învatat doar desen ornamental iar în paralel am început sa fac sculpturi în marmura acasa. Asa am început sa îmi fac înca un salariu si de atunci niciodata nu am mai avut o singura slujba. De atunci si pâna acum am fost în priza tot timpul, adica în timpul care mai îmi ramânea liber munceam pentru înca alte doua-trei firme la domiciliu”, explica Adrian. Dupa o perioada si-a deschis un mic atelier de tâmplarie cu un prieten vâzând ca se câstiga bani frumosi dar chiar daca era deja patron s-a angajat si la o firma de instrumente muzicale, plus s-a specializat în instalatii de gaz sau de apa si a curatat hornuri. ”Munceam 24 din 24 de ore ca la un moment dat dupa 50 de ore de munca în trei firme am adormit pe bicicleta în drum spre casa si era sa fiu accidentat mortal de un autoturism. În aceasta meserie nu se poate folosi sculptura realizata de mai multe mâini, nu se potriveste ori iei totul ori nimic”, spune Adrian. „În momentul în care au scazut salarile în tara si firma unde câstigam cel mai bine a fost preluata de un bucurestean care conducea tiranic firma am demisionat si în trei zile am fost în Italia fara nici o remuscare”, îsi aminteste mureseanul.

A ajuns la periferia Romei în 2005, la niste verisori unde în primele doua luni nu a muncit nici o zi. A început ca salahor în constructii, unde prepara material pentru doi meseriasi care trebuia sa –l urce la etajul patru al unui bloc pentru 40 de euro pe zi din care 7 euro îi pierdea la naveta pentru ca zilnic trebuia sa parcurga peste 80 de km. Apoi a ajuns sa învete limba italiana pentru a nu mai fi tepuit de translatori români si sa îsi poata explica viziunile si pretentiile sale. A învatat sa monteze parchet laminat, sa sparga pereti pentru instalatori si electricieni unde l-a întâlnit pe omul de afaceri Mauro Gorgoreti. ”Mauro m-a dus la prima lucrare ca proba de lucru undeva aproape de Vatican unde mi-a promis ca îmi da 40 de euro la zi iar dupa ce am terminat mi-a dat 120, eu bineînteles ca am vrut sa i dau înapoi restul dar mi-a spus ca e bine, probabil ca atunci i-am câstigat încrederea”.

Încet, încet Adrian prin intermediul lui Mauro si al sotiei acestuia care munceste la o firma de distribuire a parchetului în Italia a ajuns sa munceasca în cercurile oamenilor de afaceri din peninsula.

Cei mai slabi sculptori români din Italia nu au rezistat când au fost obligati sa munceasca la cota sau au picat la testele ita­lienilor care îi încearca pe români sa vada daca sunt hoti si îi filmeaza cu camere ascun­se la locul de munca 24 din 24 ore pentru a le studia caracterul. ”Pe mine chiar m-a certat patronul de ce m-am servit toata ziua din casa lui doar cu doua cani de apa de la robinet de ce nu am baut o cafea sau nu m-am servit cu mâncare si nu stiam de unde stie el câte cani de apa am baut eu, apoi am aflat ca multi români au fost dati afara din cauza ca au pus mâna unde nu trebuie”.

Azi munceste pentru crema societatii din peninsula Italica

Adrian a parcurs toate etapele muncii de jos în cei aproape trei ani de munca în strainatate, ajungând azi sa fie stapân pe tot ceea ce face si sa puna parchet din par african pe tavanurile vilelor si în piscinele oamenilor de afaceri din Italia. Azi sculptorul stapâneste limba îsi cunoaste meseria si dupa ce a ajuns la un palmares de peste 150 de lucrari îsi permite sa refuze anumite oferte sau sa se contrazica cu oamenii de afaceri care îi ofera comenzi proiectate prost.

Robert MATEI