Alina Nelega vede teatrul ca element definitoriu al existenței umane: „Fără teatru am fi doar
Membru fondator a UNITER-ului, Alina Nelega reprezintă un nume binecunoscut în spațiul prozei și dramaturgiei românești contemporane. Rolul teatrului, esența acestuia, în contextul universalității actului cultural, ne-au fost împărtășite de Alina Nelega, în interviul care urmează.
Reporter: Cum definiți teatrul din pe¬rs¬pectiva dramaturgului?
Alina Nelega: Ca pe un loc al tuturor posibilităților, la fel de real, poate chiar mai real decât viața. Ca pe un limbaj comun, indiferent de limbă sau chiar de cultura din care provin artiștii. Din cele mai recente experiențe, urmând rezidența pe care am încheiat-o de curând la Iowa și New York, aș spune că teatrul este o casă în care, ca într-o uriașă familie, se înnoadă și se deznoadă relații, emoții, destine. Există, dincolo de animozități, un puternic sentiment de breaslă în această lume a teatrului. Suntem, indiferent ce cred unii sau alții, legați între noi de același virus.
Rep.: “Ziua Mondială a Teatrului”, sună minunat. Câtă relevanță mai are ea astăzi ?
A.N.: O, desigur că are! Teatrul nu este doar pe scenă – de fapt, din ce în ce mai puțin pe scena convențională se pot urmări spectacole cu adevărat interesante. Teatrul a invadat toate spațiile în care se desfășoară existența umană, de la stradă la internet. Teatrul a invadat cotidianul, se regăsește peste tot, în discursurile politice, în sărbătorile de familie, de Anul Nou sau de Crăciun, în viața noastră de fiecare zi. Masca, relația, conflictul, ritualul, spectatorul, performingul, happeningul – toate acestea și multe altele sunt teatru. Deci, atâta vreme cât trăim cu toții în teatru, ca burghezul lui Moliere care vorbea în proză de o viață, fără să știe, e bine să conștientizăm acest lucru măcar o zi pe an. Nu?
Rep.: Cum ar fi viața fără teatru, fără plâns, fără râs și fără emoții?
A.N.: Cred că teatrul este definitoriu pentru umanitatea noastră. Și probabil că fără el, am fi doar niște bestii.
Rep.: Este publicul cel mai bun medicament pentru actor, pentru teatru?
A.N.: Adesea observăm că același spectacol funcționează diferit, la publicuri diferite. Actorii simt cel mai bine asta, căci spectacolul este un organism viu, se susține pe reacții, iar emoția care vine din sală, receptivitatea sau lipsa acesteia din partea publicului, influențează mult jocul pe scenă. Noi spunem ” publicul merge cu spectacolul” – și asta se referă la un public deschis, care străbate împreună cu artiștii această călătorie a imaginației care este, întotdeauna, spectacolul de teatru.
Rep.: Cât de mult contează solidaritatea artiștilor și implicarea UNITER-ului în sprijinul acordat artiștilor aflați în suferință?
A.N.: Uniunea Teatrală din România (UNITER-ul) este o structură care concretizează sentimentul de breaslă de care vă vorbeam chiar la început. Suntem oameni care trăim pe seama propriilor emoții, care se autodisecă și se exprimă în spații publice. Indiferent de animozități și războaie de orgolii, suntem cu toții la fel. Și, când e vorba de suferință umană, de pro¬bleme grave, acest lucru este singurul care contează. Dar ați observat asta deja, nu?
A consemnat Alin ZAHARIE
