Ambiții la firul ierbii
Previzibil, succesul campionatului de fotbal pe teren sintetic, organizat la Târgu Mureș, de Joma Sport și cotidianul Zi de Zi, este totuși parcă mai mare decât așteptările. Companies’ League (denumire înregistrată și la OSIM, de Luca Teodor, directorul Elite Sport) a generat un interes enorm în rândul celor implicați și a atras atenția multor patroni de firme. Conducătorii echipelor participante au început să studieze jocul adversarilor, jucătorii se spionează la rândul lor, iar în jurul terenului sintetic de la Parcul Sportiv Zolyomi sunt tot mai mulți târgumureșeni. Așa cum spuneam recent, setea de fotbal în județul Mureș este mare iar în absența fotbalului de înaltă performanță, competiții de genul Ligii Firmelor sunt mană cerească. Concursul de pronosticuri, pus la cale în cadrul competiției, dă o și mai mare savoare întrecerii și crește suspansul.
Toate bune și frumoase, numai că, așa cum se întâmplă în aprope orice eveniment major organizat în România, și la Companies League au apărut comentarii răutăcioase, suspiciuni, acuze și reproșuri. Dorința de victorie i-a determinat pe unii dintre competitori să derapeze într-o zonă a comportamentului care se potrivește ca nuca-n perete cu ideea de sport, de fair-play. Înainte de
a-și vedea propriile lacune, unii jucători își consumă energia bănuindu-i pe alții de încălcarea regulamentului. Mai concret, este vorba despre faptul că respectivii sunt sau nu angajați ai firmei sub culorile căreia evoluează, așa cum prevede regulamentul, că sunt sau nu legitimați în întreceri profesioniste de fotbal, lucru interzis de regulament. Prea marea dorință de victorie i-a trimis pe cei invocați într-o zonă periculoasă. Este adevărat că orice competiție din lume înseamnă multă ambiție și orgolii ce provoacă uneori ieșiri din limita normalului, dar parcă noi, românii, suntem specialiști în a transforma un lucru frumos într-o bătăile crâncenă pentru supremație. Supremație cu orice preț. Aici avem o mare problemă. Nu știm să facem delimitarea între dorința de a fi cei mai buni și dorința de a fi cei mai buni cu orice preț. Altfel spus, nu știm să pierdem, să acceptăm că nu putem fi întotdeauna cei mai buni. E vorba despre o anume educație, despre o anume mentalitate de care încă suntem departe.
De undeva din această zonă a atitudinilor noastre apar clinciurile pe care le vedem zilnic la televizor sau prin ziare, între mai marii fotbalului sau ai altor sporturi din România.
Cu nădejdea că suntem totuși pe un drum bun, trebuie să salutăm inițiativa pe care a avut-o Luca Teodor. Până la urmă, Companies League este, cu micile ei probleme generate de ambițiile greșit canalizate, o idee îndrăzneață și generoasă. Ne-o demonstrează popularitatea de care se bucură competiția. Mai mare de la săptămână la săptămână.
Florin MARCEL
