Uncategorized

Amprenta lui Einstein în România

Despre Albert Einstein și opera sa s-a scris foarte mult și cuprinzător. Nu cred că s-ar mai putea scrie ceva în plus. Cu atât mai puțin, de profani (ca mine, spre exemplu) care nu am dovedit – spre regretul meu – o chemare deosebită față de matematică sau fizică. Și totuși… Einstein m-a surprins din nou, după ce am citit un articol al lui Solomon Marcus publicat în “România literară”, din iulie 2006. Prin intermediul acelui articol am descoperit latura umană a lui Albert Einstein. Geniul și altruismul în același om. Timp de 20 de ani, marele savant evreu a purtat o intensă corespondență cu o tânără româncă, din Brașov. A intervenit pentru ea la Ministerul Educației Naționale, i-a trimis cărți pentru studiu, a încurajat-o permanent în studiile sale. Într-un cuvânt, de la mii de kilometri distanță, Einstein i-a fost mentor spiritual. Păstrând proporțiile, stau și mă întreb, oare câți dascăli români, personalități mai mari sau mai mici, mai procedează astăzi așa cum a procedat atunci marele savant evreu?

În septembrie anul trecut am scris un articol despre destinul tragic al unui mureșean, Francisc Panet. Un tânăr care promitea să ajungă un mare savant și care pe timpul studiilor sale l-a cunoscut pe Einstein. Marele savant l-a încurajat – a purtat și corespondență cu Panet – să studieze și să se perfecționeze. Din nefericire, acel tânăr, care promitea foarte mult, a ales altă cale. Atras de ideile marxiste, a sfârșit în cele din urmă ca un terorist. În vreme de război confecționa bombe în locuința personală pentru sabotarea garniturilor armatei germane care plecau din România spre front. A fost arestat de Siguranța română și după o anchetă sumară, pe data de 7 noiembrie 1941, a fost executat împreună cu soția sa. Era povestea unui intelectual idealist care a plătit scump idealismul său. Povestea tinerei pe care vă vom prezenta-o astăzi este tot a unei idealiste. Dar una de o altă factură. Povestea ei, ajunsă la noi grație lui Solomon Marcus, este însă una plină de semnificații.

De la Eminescu la Einstein

În 1928, Melania Șerbu avea 19 ani. Cum era și firesc, la vârsta ei, a fost atrasă în mod deosebit de poezia și proza lui Eminescu. A citit “Sărmanul Dionis” în anul 1926, iar despre tulburătoarea teorie a relativității, propusă de Einstein în 1905, a luat la cunoștință dintr-un succint articol ce apăruse cu puțin timp în urmă în “Realitatea ilustrată”. Cu această ocazie, tânăra a început să-și pună unele întrebări cărora din păcate nu putea să le găsească răspunsul. Și atunci s-a adresat cu o scrisoare lui Einstein. Într-o scrisoare pe care i-a trimis-o savantului la Berlin, în limba germană – corespondența lor, timp de 20 de ani, 1928-1948, s-a purtat numai în această limbă – Melania Șerbu îi aducea la cunoștință faptul că în nuvela “Sărmanul Dionis”, a lui Mihai Eminescu, apar aspecte ale relativității timpului și spațiului și se întreba – de fapt îl întreba pe Einstein – dacă nu cumva acestea ar putea fi puse în relație cu ideile sale din teoria restrânsă a relativității. Răspunsul savantului n-a întârziat să apară. “Înțeleg că v-a căzut în mână, îi scria Einstein, o lucrare de popularizare a teoriei relativității care atinge doar marginal subiectul propriu-zis. Fără cunoștințe de fizică, teoria relativității nu poate fi înțeleasă. Vă recomand de aceea, în cazul în care dumneavoastră aveți asemenea cunoștințe, să citiți cartea pe această temă a prof. Thirring de la Universitatea din Viena. Vă salută cu prietenie, Albert Einstein”.

Einstein i se adresează și lui Iorga

La sugestia lui Einstein, tânăra s-a apucat să studieze temeinic matematica și fizica. În acest scop, savantul i-a trimis chiar și cărțile de care aceasta avea nevoie pentru a înțelege mai bine problemele pe care le abordase în scrisorile ei. Profund impresionat de perseverența tinerei și, mai ales, de capacitatea acesteia de a surprinde esențialul, Einstein îi scria din nou: ”Extrem de inteligenta și simpatica dumneavoastră scrisoare mi-a produs o nespusă bucurie. E rar să constați atâta înțelegere a problemelor fundamentale ale științelor fizicii, la un om atât de puțin pregătit… M-a surprins extraordinar și faptul că ați văzut exact punctul unde trebuie să se concentreze acum efortul cercetării științifice, adică unitatea tuturor forțelor din natură. La problema aceasta lucrez de 13 ani și acum am impresia că i-am găsit soluția…”.

Dar pentru o abordare superioară a problemelor, tânăra Melania Șerbu ar fi avut nevoie de pregătire universitară, ori în acel moment ea – datorită legislației române existente – ca absolventă a unei Școli comerciale superioare, nu putea să-și dea bacalaureatul, fapt care o împiedica să se înscrie la Universitate. Einstein n-a ezitat și s-a adresat cu o scrisoare lui Iorga în sprijinul tinerei românce cu care deja coresponda de mai mult timp și a cărei situație o cunoștea foarte bine. “Mult stimate domn, îi scria Einstein lui Iorga, atenția mi-a fost atrasă mai de mult de o scrisoare a domnișoarei Melania Șerbu, scrisoare care mi s-a părut interesantă. I-am trimis o serie de cărți de matematică, pentru a-i înlesni studiul privat. Sigur, nu sunt eu cel mai în măsură să decidă cu privire la soliditatea cunoștințelor ei. Totuși, convingerea mea este că ar fi drept ca domnișoara Șerbu să fie supusă unei examinări și în acest fel să i se dea posibilitatea unor studii universitare normale…”. La rândul său, Iorga, profund impresionat și el de cele scrise de Einstein, a cerut și a obținut modificarea legii existente, ceea ce-i permitea tinerei – dar și altora aflați în situația ei – să poată susține examen de diferențe pentru a se înscrie la bacalaureat și după susținerea acestuia, la Universitate. Mai mult chiar, Iorga i-a acordat și o “dispensă specială” tinerei Șerbu, pentru ca aceasta să nu mai aștepte până când legea va fi votată în Parlament.

Studii pe banii lui Malaxa

Melania Șerbu a reușit să obțină – la intervenția personală a lui Iorga pe lângă marele industriaș român Malaxa – o bursă de studii din partea acestuia. A plecat la studii la Praga, fiind recomandată de Einstein lui Philipp Frank, șeful catedrei de fizică din Praga. După dezmembrarea statului cehoslovac și ocuparea acestuia de către armata germană, Melania Șerbu s-a mutat în Elveția pentru a-și continua studiile doctorale în matematică și fizică. A reușit să-l determine pe Malaxa să-i transfere bursa la Zurich. Atunci când a terminat doctoratul, intenționa să se stabilească în SUA, acolo unde credea ea că ar fi existat suficiente oportunități care să o pună în valoare. I-a cerut în acest scop și sfatul lui Einstein, care se găsea deja de mai mulți ani în SUA unde emigrase din cauza faptului că în Germania, patria sa, evreii erau supuși persecuțiilor. Einstein însă a sfătuit-o să se întoarcă în România și să aștepte sfârșitul războiului. Printr-o scrisoare, marele savant mai ținea să-i mulțumească personal lui Malaxa pentru bursa acordată tinerei Șerbu. Cu speranța în apropiatul sfârșit al războiului, tânăra româncă s-a întors la Brașov unde a devenit profesoară de matematică și fizică și a continuat să corespondeze cu Einstein până în anul 1948.

Unde sunt originalele scrisorilor?

Revenită în România, Melaniei Șerbu i-a fost dat să treacă prin foarte multe experiențe mai puțin plăcute. Fiind de origine evreiască, a trebuit să suporte măsurile antisemite dispuse de guvernul Antonescu. Nici după 1945, când comuniștii s-au instalat la putere în România, nu i-a fost ușor. Din 1949 și până în 1958 a făcut repetate cereri de plecare definitivă în Israel. Abia în 1958, statul comunist i-a aprobat acest lucru. Se simțea deja epuizată, cu tinerețea, elanul și speranțele distruse. S-a stabilit în Israel unde a redevenit ceea ce fusese și în România, adică profesoară de matematică și fizică. În 1973, la Haifa, Melania Șerbu a reunit și publicat în trei volume întreaga ei corespondență cu Einstein. Originalele scrisorilor pe care ea le-a adresat timp de 20 de ani (1928-1948) lui Einstein se află în prezent depuse la Institutul Einstein din Ierusalim. Nu se găsesc – deocamdată e un mister – originalele scrisorilor lui Einstein către Melania Șerbu, deși cea mai mare parte dintre ele au fost copiate după originale, iar aceste copii se află la fratele ei, David Șerbu, domiciliat la Aachen, în Germania. În momentul de față se caută originalele scrisorilor și probabil că este doar o chestiune de timp până când ele vor fi găsite și depuse la Institutul Einstein din Ierusalim.

“Mult stimată domnișoară Șerbu,

Înțeleg că v-a căzut în mână o lucrare de popularizare a teoriei relativității care atinge doar marginal subiectul propriu-zis. Fără cunoștințe de fizică, teoria relativității nu poate fi înțeleasă. Vă recomand de aceea, în cazul în care dumneavostră aveți asemenea cunoștințe, să citiți cartea pe această temă a prof. Thirring de la Universitatea din Viena. Vă salută cu prietenie, Albert Einstein”

(9 octombrie 1928, prima scrisoare de răspuns de la marele savant pentru tânăra româncă Melania Șerbu din Brașov)

“Mult stimate domn!

Atenția mi-a fost atrasă mai de mult de o scrisoare a domnișoarei Melania Șerbu, scrisoare care mi s-a părut interesantă. I-am trimis o serie de cărți de matematică, pentru a-i înlesni studiul privat. Sigur, nu sunt eu cel mai în măsură să decidă cu privire la soliditatea cunoștințelor ei. Totuși, convingerea mea este că ar fi drept ca domnișoara Șerbu să fie supusă unei examinări și în acest fel să i se dea posibilitatea unor studii universitare normale…

Cu deosebită stimă,

Albert Einstein”

(1930, o scrisoare adresată de marele savant Albert Einstein lui Nicolae Iorga, un alt mare savant, pentru ca acesta din urmă să intervină în favoarea reglementării situației Melaniei Șerbu)

“Mult stimată domnișoară Șerbu,

Extrem de inteligenta și simpatica dumneavoastră scrisoare mi-a produs o nespusă bucurie. E rar să constați atâta înțelegere a problemelor fundamentale ale științelor fizicii, la un om atât de puțin pregătit… M-a surprins extraordinar și faptul că ați văzut exact punctul unde trebuie să se concentreze acum efortul cercetării științifice, adică unitatea tuturor forțelor din natură. La problema aceasta lucrez de 13 ani și acum am impresia că i-am găsit soluția…”.

(1929, o altă scrisoare de răspuns a lui Albert Einstein adresată d-rei Melania Șerbu)

Nicolae BALINT

Show More

Related Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Back to top button
Close