Masivul Călimani, viața pulsează în furnalul adormit

Măreț edificiu vulcanic cu o suprafață de aproximativ 2000 km patrați, revărsat pe aproape 60 km de la vest la est, Masivul Călimani constituie o uriașă barieră andezitică situată între Moldova și Transilvania, de unde vin drumurile ce duc spre crestele înalte ale “furnalului” adormit de veacuri.

Masivitatea întregului munte este accentuată de prezența unor arii coborâte, cu depresiunile marginale, Toplița și Defileul Mureșului, între Toplița și Deda. Regiunea este dominată de culmea înaltă, care, în parte, constituie marginea calderei: Călimanul (2013 m), Iezerul Călimanului (2031 m), Bradu Ciont (1899 m), Răchitiș (2021 m), Pietricelu (1993 m), Negoiul Unguresc (2081 m), Pietrosul (2100 m) etc.

Cele trei rezervații

Parcul cuprinde trei rezervații naturale. Prima, Rezervația de Jnepeniș, cu Pinus cembra, se întinde pe o suprafață de 384,2 ha. În afară de peisaj, rezervația prezintă o deosebită importanță științifică, prin aceea că aici se găsește un arboret natural în amestec intim de molid și zambru, unic în țară și foarte rar în Europa. Cea de-a doua, ezervația “12 Apostoli” adăpostește multe figuri zoomorfe și antropomorfe, “sculptate” de intemperiile din decursul vremurilor, constituite din fragmente de lavă cimentată. În fine, ce-a de-a treia, rezervația “Lacul Iezer”, denumirea fiind dată de lacul cu același nume. De origine glaciară, are o suprafață de 0.50 ha și adâncimea maximă de 2.5 m. Forma este aproape triunghiulară, cu vârful spre evacuare și este situat la altitudinea de 1825 m. Lacul este alimentat de două izvoare ce intră dinspre culmea Pietrosului.

A fost populat cu păstravi curcubeu și indigeni și zglăvoacă. Pâna la atingerea înălțimilor de peste 2000 de metri vom întâlni vegetație bogată, reprezentată în principal de zambru, jneapan, molid și bujor de munte.

Specii rarisime de faună și vegetație

În Parcul Național putem găsi multe specii rare de flori. Printre acestea se află ceapa de munte, oițele, potirasele și ochiul găinii. Există și o specie endemică și care se creștea doar în acest masiv, anume Linnaea borealis, dar din 1995 nu a mai fost găsită.

În Europa, carnivorele mari sunt specii periclitate și au fost exterminate în multe din fostele areale. Dintre animale, au fost identificate 236 de specii de nevertebrate, ce trăiesc mai ales în sol, în pădurile de conifere. Studiul lor a evidențiat 7 specii noi pentru știință și 3 specii care erau semnalate, pâna acum, numai în Alpi. Între păsari, atracția principală este cocoșul de mesteacăn (Tetrao tetrix), specie foarte rară în România. Mamiferele sunt reprezentate, în principal, de specii precum ursul (Ursus arctos), cerbul (Cervus elaphos), mistrețul (Sus scrofa), căpriorul (Capreolus capreolus), lupul (Canis lupus), jderul de copac (Martes martes) și râsul (Lynx lynx), ultimele trei fiind considerate specii periclitate. Zona Munților Călimani este una dintre cele mai puțin populate regiuni montane din România.

Ea este însă, totodată, și una dintre cele mai amenințate din pricina intervenției omului, urmare a existenței unei foste exploatări de sulf de sub vârful Negoiul Românesc. În prezent, se pune problema refacerii ecosistemelor forestiere pe teritoriul distrus în urma exploatării sulfului.

Unicitatea Parcului Național Călimani o conferă și incinta fostei Exploatări Miniere Călimani, al cărei peisaj selenar pierde pe zi ce trece în lupta sa cu natura, vegetația din zonă acaparând aici, treptat, metru cu metru, dezastrul natural produs de inconștiența umană.

Înființarea Parcului Național Călimani în județul Mureș a fost inițiat de Asociația Rhododendron în anul 1992, pe baza unei documentații științifice înaintate Academiei Române.

Adriana BĂ‚DULESCU