Archita prințului Charles și-a primit sașii acasă

Dragostea, dorul și respectul pentru locurile natale rămân în suflet chiar și atunci când te muți într-o altă țară. Aproximativ 120 de sași, provenind din Archita, județul Mureș, și-au dat întâlnire duminică, 11 august, în pitorescul sătuc, intrat de curând sub mantia protectoare a prințului Charles și a fundațiilor patronate de acesta.

Sașii s-au întors acasă

E duminică. Ziua a început cu o ploaie liniștită de vreo două ore, timp în care pe ulițele satului nu se vede nicio mișcare. Din când în când, se mai zărește câte un câine abătut care își scutură blana de apa ploii. E trecut de ora zece și clopotele bisericii evanghelice bat zgomotos, semn că începe slujba. Astăzi e sărbătoare. Sașii din Archita, actuali sau foști localnici, se întâlnesc la slujbă și sărbătoresc inaugurarea noii biserici. „Comunitatea sașilor din Germania s-a întâlnit astăzi aici, în Archita, cu ocazia inaugurării bisericii. Avem câțiva oaspeți de onoare care ne-au ajutat în ultimii ani să refacem, să renovăm o parte din ce ne-au lăsat strămoșii noștri. Cu ajutorul unor cetățeni de aici am reușit să refacem acoperișul casei parohiale, am făcut un gard nou pentru cimitirul săsesc. Am lucrat împreună la toate acestea și acum vrem să sărbătorim împreună. Acestea este scopul pentru care ne-am întâlnit astăzi aiciâ€, spune Brigitte Depner, purtătorul de cuvânt Hog Arkeden e.V., Asociația sașilor din Archita în Germania.

Biserica săsească renovată

Cu ajutorul unor fonduri primite de la Uniunea Europeană și cu cel al unor oameni cu suflet mare, Cetatea din Archita a trecut printr-o serie de restaurări, începând cu biserica și continuând cu zidurile exterioare și cu celelalte încăperi. „Noi, sașii din Archita, ne întâlnim din doi în doi ani în Germania și ne gândim să organizăm o mare întâlnire a sașilor și în România, dar astăzi ne-am întâlnit fiindcă după mulți ani, cu ajutorul Uniunii Europene, am reușit să renovăm biserica săsească care a suferit mult în ultimii ani și acum sperăm să rămână în starea aceasta pentru mult timp. Fundația Mihai Eminescu va termina lucrările la ziduri, pentru că banii de la Uniunea Europeană nu au fost suficienți. Sunt mai mulți actori care participă la restaurarea Cetății. Împreună vrem să sărbătorim astăzi faptul că am ajuns până aici. Lucrările de reabilitare au început în anul 2010â€, adaugă Brigitte Depner.

O singură familie de evanghelici în Archita

De-a lungul timpului, sașii din Archita și-au părăsit satul natal și s-au mutat în alte părți ale țării sau în Germania. Cu toate acestea, bucuria revederii locurilor natale nu s-a pierdut niciodată. În prezent, în sat mai există o singură familie de evanghelici. „Acum, slujbele se fac la această biserică o dată pe lună. În sat mai este o singură familie de evanghelici. Eu m-am născut aici, în Archita. Locuiesc de 30 de ani în Germania, dar mă bucur foarte mult de fiecare dată când mă întorc. Noi suntem o comunitate foarte mică în Germania, de câteva sute de oameni, fiindcă bătrânii mor, iar copiii noștri se nasc acolo și nu se mai simt așa atașați de aceste locuri. Împreună cu cei de aici, care au mai multe posibilități, încercăm să păstrăm ceea ce avem la Architaâ€, afirmă Brigitte Depner.

Restaurări și în Cetate

Cetatea din Archita este locul unde s-au adunat, de-a lungul timpului, multe amintiri, sașii fiind foarte atașați de biserica evanghelică și de celelalte încăperi care au trecut și ele printr-o lungă serie de schimbări. La întâlnirea de duminică, au participat aproximativ 120 de sași din țară și din Germania, dar și o familie din Elveția, care a venit special pentru acest eveniment. „Cetatea aceasta cuprinde mai multe încăperi, printre care se numără și prima școală de fete, ulterior și de băieți. În 1870, Archita a fost scoasă din Scaunul Sighișoarei, unde a aparținut și a fost atașată Comitetului Odorhei și atunci a fost o administrație foarte favorabilă pentru Archita. Atunci, Archita a primit o casă mult mai mare pentru școală și în secolul XX fosta școală s-a transformat într-o sală culturală și mai multe magazine. Biserica a închiriat, dar fără bani, această casă fundației Nobrega timp de 25 de ani, care a și renovat-o. Noi venim și separat în Archita, fiecare pe cont propriu, de fiecare dată când avem ocazia. Încă n-am planificat următoarea întâlnire, dar sunt convinsă că o să fie destul de curândâ€, a mai adăugat Brigitte Depner.