Arhanghelii Jihadului

În mai puțin de patru ani, teroriștii musulmani au lovit capitalele a trei dintre cele mai importante state occidentale – Statele Unite, Spania și Marea Britanie. Deși atacatorii au declarat de fiecare dată că au acționat în numele Islamului, nenumărați oficiali politici, academicieni sau analiști mass-media continuă să repete că militanții respectivi nu sunt reprezentativi pentru “adevăratul Islam”, și că motivațiile lor sunt politice, militare sau, pur și simplu, rezultatul fanatismului. Asemenea poziții ignoră că fundamentalismul, extremismul și terorismul sunt înscrise în inima mesajului teologic al Islamului, al cărui scop ultim este instaurarea prin forță a califatului mondial.

Natura violentă și imperialistă a Islamului se dezvăluie nu numai în învățăturile Coranului, ci și în predicile rostite săptămânal în întreaga lume musulmană, din teritoriile palestiniene, nordul Africii, China (Xinjiang), Republica Centr-Africană, mergând prin Filipine (Mindanao), India (Kașmir), Bosnia, Kosovo și Macedonia, până în Sudan și Etiopia (Eritreea). Revelantă pentru starea de spirit a miilor de clerici islamiști este un fragment din predica șeicului Ibrahim Madhi, transmisă în direct de televiziunea palestiniană:

” Binecuvântat să fie oricine poartă Jihad în numele lui Allah! Binecuvântat este oricine își pune o centură cu explozivi pe corpul lui sau pe al fiului său și se aruncă în mijlocul evreilor, strigând:”Allah e mare! Lăudat fie Allah!”. Cuvântarea clericului a continuat cu o serie de amenințări la adresa națiunilor care, în viziunea luptătorilor musulmani, urmează să fie șterse de pe fața pământului:”Allah este atotputernic! Trebuie să pregătim terenul pentru armata lui Allah care este pe cale să sosească, potrivit predestinării divine. Trebuie să le pregătim un avanpost. Allah vrea ca statul injust al Israelului să dispară. Statele Unite, această țară nedreaptă, vor fi rase de pe suprafața pământului. Statul infidel Marea Britanie va fi distrus”.

Ca peste tot în țările islamice, îndemnul la Jihad este însoțit de promisiunea că actele sinucigașe vor fi răsplătite cu accesul în paradis: “O, frați în credință, mireasa noastră este Paradisul. Pentru a dobândi această mireasă frumoasă, trebuie adusă o zestre costisitoare – luptați în numele lui Allah, ucideți și fiți uciși pentru Allah.”

Å¢elurile Islamului modern

În epoca modernă a Islamului, cel care a reînviat viziunea profetului Mahomed privind cucerirea lumii a fost ayatollahul Khomeini al Iranului. În predicile sale, Khomeini a explicat că restabilirea statului Israel a fost un miracol satanic îngăduit de Dumnezeu din cauza răcirii credinței maselor musulmane. El a chemat la o reînnoire a adevăratului Islam, în vederea aducerii la îndeplinire a trei țeluri, în următoarea ordine:

1. Izgonirea conducătorilor “seculari” din țări islamice ca Algeria, Maroc, Tunisia, Egipt sau Iordania, după modelul revoluției din Iran;

2. Redobândirea controlului asupra pământului Palestinei, concomitent cu exterminarea evreilor în cadrul acestui proces;

3. Cucerirea restului lumii în numele lui Allah;

Foarte semnificativ este faptul că eliminarea statului evreu figurează pe locul doi în topul priorităților fundamentaliștilor islamici, deși mulți comentatori politici consideră că situația din Israel este la originea violențelor musulmane. Dovadă că lucrurile nu stau astfel este și proclamația emisă de Osama ben Laden în 1998, când liderul al-Qaeda a enumerat aceleași țeluri și priorități ca și ayatollahul Khomeini. Ben Laden a identificat Statele Unite drept principalul obstacol în atingerea scopurilor Islamului și a chemat musulmanii de pretutindeni “să se supună ordinului lui Allah de a-i ucide pe americani, oricând și oriunde îi găsesc”.

Prin urmare, devine lesne de înțeles că Israelul nu este cauza terorismului musulman. Dacă Israelul ar dispărea mâine, fundamentalismul islamic ar rămâne la fel de hotărât să distrugă America sau Europa, ca parte a planului său de a cuceri lumea pentru Allah.

Acuzații strâmbe

Oricâte apeluri la reconciliere ar face restul lumii, acestea ar fi sortite eșecului, deoarece ar fi interpretate de fundamentaliști ca niște acte de lașitate. În plus, militanții islamici obișnuiesc să-i acuze pe evrei și creștini că sunt ipocriți – atunci când atacă intoleranța și violența manifestate de Islamul contemporan -, pe motiv că și istoria evreilor și creștinilor a fost marcată de violențe. Musulmanii scot în evidență episodul măcelăririi locuitorilor din Canaan, atunci când evreii au cucerit Pământul Făgăduinței, și, bineînțeles, cruciadele din Evul Mediu. Aceste argumente ignoră însă faptul că Dumnezeu i-a folosit pe evrei ca instrument de judecată împotriva triburilor din Canaan (“Nu pentru dreptatea ta și nici pentru dreptatea inimii tale mergi să moștenești pământul lor, ci pentru necredința și fărădelegile popoarelor acestora le izgonește Domnul Dumnezeul tău de la fața ta și ca să împlinească făgăduința cu care S-a jurat Domnul părinților tăi: lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov.” – Deuteronom 9:5), la fel cum I-a utilizat mai târziu pe asirieni și caldei ca să-i judece și pedepsească pe evrei (“Că așa zice Domnul Dumnezeu: Iată, te dau în mâinile acelora pe care i-ai urât, în mâinile acelora de la care s-a întors sufletul tău. Aceia se vor purta cu tine crud și-ți vor lua tot ce ai dobândit cu osteneală; te vor lăsa goală, cu totul goală, și descoperită va fi goliciunea ta cea rușinoasă și desfrânarea ta și pângărirea. Acestea ți se vor face pentru desfrânarea ta cu popoarele, cu idolii cu care te-ai pângărit.” – Iezechiel 23:28-30). Mai mult, spre deosebire de cazul Islamului, Dumnezeu nu le-a spus niciodată evreilor să cucerească lumea pentru El și Le-a oferit instrucțiuni precise cu privire la atitudinea față de cei care doresc să trăiască în mijlocul lor ( “Străinul, care s-a așezat la voi, să fie pentru voi ca și băștinașul vostru; să-l iubiți ca pe voi înșivă, că și voi ați fost străini în pământul Egiptului. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.” – Leviticul 19:34).

Întuneric și Lumină

În ce privește cruciadele, acestea au fost o aberație în istoria creștinismului avându-și originea în doctrina pervertită a catolicismului, și nicidecum în vreuna din învățăturile Bibliei.

Dimpotrivă, intoleranța și violența caracterizează Islamul de-a lungul întregii sale istorii și sunt adânc înrădăcinate în învățăturile Coranului. Pentru a înțelege acest lucru, e suficient să privim contrastul dintre poruncile belicoase ale lui Mahomed (” Luptă-te cu cei care nu cred nici în Alah, nici în Judecata de Apoi, și care nu se țin de ce a interzis Alah și profetul Său, nici nu socotesc adevărată Religia cea Adevărată, până când nu plătesc Jizya (birul) cu supunere bucuroasă și se simt îngenunchiați” – (Coran 9:29) și îndemnurile adresate de Iisus creștinilor ( “Iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă vatămă și vă prigonesc” – Matei 5:44), dintre ordinele lui lui Mahomed de a cuceri lumea cu sabia, pentru Allah, și îndemnul lui Hristos adresat creștinilor de a propovădui Evanghelia cu pace și blândețe, bizuindu-se doar pe puterea iubitoare a Duhului Sfânt.

Ioan BUTIURCÃ