Uncategorized

Ascensiunea lui Antihrist

Personajul identificat de Biblie cu numele de Antihrist va apărea pe scena internațională sub semnul celei mai mari fraude spirituale din istoria omenirii. Dotat cu calități și puteri ieșite din comun, el va folosi cele mai sofisticate mijloace de manipulare pentru a se impune în conștiința colectivă drept omul providențial, un Mesia planetar ale cărui însușiri și realizări vor pune în umbră toate geniile și operele spirituale și materiale ale trecutului.

Așa cum aminteam în episodul precedent, ascensiunea fulgerătoare a Antihristului va fi înlesnită considerabil de climatul de apostazie generalizată, de pierderea discernământului duhovnicesc și de corupția morală omniprezentă, care vor face ca lucrarea puterilor demonice să fie luată drept lucrarea lui Dumnezeu. Această stare de degradare spirituală va permite celui etichetat în Noul Testament ca fiind “omul nelegiuirii, fiul pierzării, Potrivnicul” să-și atingă scopul final – acela de a se înălța “mai presus de tot ce se numește Dumnezeu”, de a fi cinstit cu închinare “așa încât să se așeze el în templul lui Dumnezeu, dându-se pe sine drept dumnezeu.” (Epistola către Tesaloniceni 2, 4).

Dușmanul Învierii

Întronarea Antihristului nu va fi însă cu putință decât dacă, în prealabil, din sufletele oamenilor va fi fost smulsă și eliminată credința în divinitatea singurei persoane care s-a definit pe sine Dumnezeu adevărat și om adevărat. Prin urmare, spiritul de negare demonic care se va manifesta apoteotic în Antihrist va încerca prin toate procedeele posibile să-l șteargă pe Iisus ca imagine a lui Dumnezeu din conștiința umanității, să-l excludă pe Hristos din procesul istoriei și să facă din el un actor important, dar în nici un caz centrul, sensul și desăvârșirea istoriei. Semnificația profundă a înmulțirii producțiilor literare și cinematografice care obscurizează caracterul supranatural al creștinismului (vezi”Codul lui da Vinci, “Evanghelia după Iuda”, “Mormântul pierdut al lui Iisus” etc.) este tocmai aceasta – de a netezi calea Antihristului, de a face să pălească chipul lui Hristos-Dumnezeu în dauna lui Hristos-omul. Contestarea divinității lui Iisus și nerecunoașterea învierii Sale au rostul de a-L transforma într-un înaintemergător al Antihristului. Logica pe care Potrivnicul încearcă să o implanteze în mințile oamenilor este simplă: dacă Iisus a putrezit în mormânt, înseamnă că el n-a fost nici Mesia, nici Fiul lui Dumnezeu, ci doar cel mai important vestitor al unui nou ev, întemeiat pe ordine etică, organizare socială echitabilă, democrație și pace în lume. Antihristul își va asuma public misiunea de a transpune în realitate toate aceste idei generoase, de a săvârși ceea ce, în opinia lui, “precursorul” său a tânjit să se împlinească, dar nu s-a împlinit. El va deveni noul apostol al unui creștinism edulcorat, aseptic, privat de Hristos ca și conținut al vieții veșnice, concentrat asupra dobândirii împlinirii în această lume.

Din neamul lui Dan

Identificarea cât mai exact cu putință a persoanei Antihristului și a acțiunilor sale a fost, de-a lungul timpului, o preocupare constantă a creștinilor, conștienți de faptul că apariția omului fărădelegii va însemna apogeul bătăliei declanșate de puterile demonice împotriva Bisericii. Bazându-se pe Biblie și pe tradiția patristică, care avertizează că manifestările Potrivnicului vor fi însoțite de “semne mari și chiar minuni, ca să amăgească, de va fi cu putință, și pe cei aleși “(Matei 20, 24), teologii au evidențiat câteva semne care să permită recunoașterea celui ce va poza în salvatorul omenirii și va învălui venirea sa prin imitarea semnelor venirii și activității Fiului lui Dumnezeu pe pământ. În primul rând, Sfinții Părinți subliniază că Antihristul va fi evreu, din neamul lui Dan, observație întemeiată pe mai multe indicii biblice și pe faptul că evreii nu ar accepta ca stăpân al lumii decât un Mesia recunoscut de poporul lor. Cea mai importantă mărturie în acest sens este chiar reproșul făcut evreilor de Hristos: “Eu am venit în numele Tatălui Meu și voi nu Mă primiți; dacă va veni altul în numele său, pe acela îl veți primi” (Ioan 5, 43). Precizarea Sfântului Ipolit al Romei, cum că Antihristul “se va naște din femeie rea și fecioară prefăcută, evreu din neamul lui Dan”, se bazează pe proorocirea patriarhului Iacov despre cei 12 fii ai săi, care au devenit întemeietorii neamului lui Israel. Astfel, în Facerea 49, 17, destinul descendenților lui Dan este descris în trăsături care nu pot fi decât ale Antihristului: “Dan va fi șarpe la drum, viperă la potecă”. Mărturia incriminatoare este întregită de cartea Apocalipsei 7, 4-8, care enumeră rămășițele din toate neamurile Israelului pecetluite pentru mântuire și din care este exclus cu desăvârșire neamul lui Dan.

Omul-providență

Cel mai probabil, prima etapă a vieții Antihristului se va derula în anonimat, întocmai precum Hristos a trăit până la 30 de ani neștiut de mai nimeni. Potrivit Sfântului Ioan Damaschin, “Antihristul va fi educat în secret”, în așteptarea momentului prielnic pentru a se manifesta. Este de așteptat ca apariția lui să se producă pe fondul unei crize mondiale extreme, aparent fără ieșire, de genul unui război în Orientul Mijlociu și al unui crah financiar planetar. În acest context, Antihristul va veni cu o soluție miracol, capabilă să rezolve toate problemele lumii. El va propune instaurarea unui regim politic, economic și social unic pe întreg globul, după o rețetă ingenioasă care va stârni admirație aproape unanimă. Ca urmare, popularitatea “providențialului” personaj va atinge cote uriașe, mai ales că “spiritele viclene, împrăștiate în lume, vor stârni în oameni o opinie comună pozitivă despre Antihrist, un entuziasm general și o atracție nestăvilită față de el” (Sfântul Ioan Damaschin). La rândul său, Antihristul se va prezenta, conform Sfântului Efrem Sirul “într-un asemenea chip ca să seducă pe toți; va veni smerit, blând, dușman (cum el însuși va spune despre sine) al neadevărului, neîngăduitor al idolilor, predispus spre cucernicie, bun, iubitor al săracilor, extrem de agreabil, perseverent, afabil cu toți, respectuos îndeosebi cu poporul iudeu, pentru că iudeii vor fi așteptat venirea sa…Va lua măsurile cele mai viclene ca să placă tuturor, să fie iubit în scurt timp de popor. Nu va lua daruri, nu va vorbi nemilos, nu va avea o înfățișare posomorâtă, dar prin cumsecădenia de suprafață va seduce lumea până va pune stăpânire pe ea”.

Minuni amăgitoare

Deși deosebit de seducătoare, latura de geniu filantrop a Antihristului va fi întrecută de o caracteristică și mai atrăgătoare în ochii mulțimilor. Biblia amintește, în mai multe locuri, că activitatea Antihristului “va fi, prin lucrarea lui satan, însoțită de tot felul de puteri și de semne și de minuni mincinoase” (Epistola către Tesaloniceni 2, 9). Potrivit Sf. Chiril al Ierusalimului, Antihristul va fi în stare să amăgească “prin acțiuni înșelătoare, așa încât poporului i se va părea că vede învierea unui mort, în timp ce acesta nu este înviat, că vede șchiopi mergând și orbi văzând acolo unde nu există tămăduire”; “tot ceea ce Hristos a refuzat să săvârșească, va săvârși Antihristul: el va da semn din cer, semn din văzduh, unde satan stăpânește îndeosebi…va fi un spectacol măreț și înfricoșător. El va acționa mai mult asupra simțului văzului, fermecândul-l și înșelându-l… va insufla spaima cu minunile sale… va satisface superstiția, va lăsa perplexă știința umană. (Sf. Ignatie Briancianinov). Antihristul va merge până acolo încât va porunci munților să se mute din loc: “și va alerga, adică muntele în privirea tuturor, însă nicidecum din temeliile lui mutându-se. … Și iarăși altui munte ce va sta în adâncul mării, ostrov foarte mare fiind, îi va porunci să se ducă pe uscat. Dar ostrovul nu se va mișca nicidecum, ci nălucire va fi. Și iarăși își va întinde mâinile lui, și va aduna mulțime de târâtoare și păsări. Așijderea încă va păși pe deasupra adâncului, și pe mare și pe uscat va umbla; însă toate acestea vor fi năluciri. Și mulți vor crede întru el și-l vor slăvi ca pe un Dumnezeu tare.” (Sf. Efrem Sirul)

Ridicarea Templului

Toate aceste însușiri ale supraomului providențial – genialitatea practică, capacitățile paranormale și moralitatea aparent fără cusur – vor fi puse în slujba unui singur țel: preluarea puterii asupra întregii omeniri. Primul pas în atingerea acestui scop va fi câștigarea încrederii poporul evreu, pentru ca iudeii să-l recunoască drept făgăduitul Mesia. Antihristul va reuși să aducă pacea în Orientul Mijlociu, să statornicească hotarele Israelului în limitele solicitate de clasa politică și religioasă evreiască și să purceadă la împlinirea visului multimilenar iudeu: reconstruirea templului lui Solomon. Prestația falsului Mesia va fi atât de convingătoare încât poporul evreu îl va proclama ca rege, în ciuda unui semn miraculos trimis de Dumnezeu pentru a-l lumina în privința înșelăciunii în care este pe cale să cadă. Este vorba de cei doi prooroci din Vechiul Testament, Enoh și Ilie, care vor divulga la Ierusalim, timp de trei ani și jumătate, manevrele mincinoase ale Antihristului. În cele din urmă, Antihristul va folosi forța împotriva lor, după cum este precizat în Apocalipsa 11,7: “Iar când vor isprăvi cu mărturia lor, fiara care se ridică din adânc va face război cu ei, și-i va birui și-i va omorî.”

Din acel moment, Antihristul va avea cale liberă spre a-și realiza visul mult râvnit, acela de a uzurpa atributele de Prooroc, Rege și Mare Preot ale lui Iisus Hristos și de a concentra în mâinile sale tripla putere de învățător al întregii omeniri, de împărat al unei împărății universale și de mare preot suprem al tuturor religiilor. În numele fiarei, al numărului numelui ei, șase sute șaizeci și șase, Antihristul se va așeza în templul reclădit din Ierusalim și va cere omenirii să i se închine ca unui Dumnezeu. (va urma)

Numărul fiarei

Numărul numelui fiarei – 666 – a rămas, de-a lungul timpului, un mister în interpretarea Apocalipsei. Încercările de a afla ce personaj reprezintă se bazează pe “ghematria”, calculul echivalenței numerice a literelor, știut fiind faptul că în limbile ebraică și greacă, fiecare literă posedă o valoare numerică. Fără a încerca să nominalizeze exact purtătorul acestui număr-nume, o serie de interpretări subliniază profunda însemnătate națională religioasă a numărului 666 pentru evrei, menționat încă din timpurile mărețe ale domniei lui Solomon, ca expresie și simbol al puterii și al impunerii vasalității asupra altor popoare, inclusiv al supunerii lor economice: “Greutatea aurului care i se adusese lui Solomon într-un an era de șase sute șaizeci și șase de talanți de aur.” (II Paralip. 9:13)

De asemenea, în comentariile rabinice, numărul 666 are semnificația valorii numerice a versetului “Ata yigdal na koach Adonai” din Numeri 14, 17, în care Moise invocă milostenia divină asupra poporului evreu ” Deci, înalță-se acum puterea Ta, Doamne”. Pentru rabinul Vilna Gaon, “numărul 666 conține tainic un potențial mesianic exaltat și trufaș”.

Ioan BUTIURCÄ‚

Show More

Related Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Back to top button
Close