Asul de sub panou

Cu siguranţă, pentru mulţi copii sau adolescenţi, numele Nicolae Viciu nu spune nimic, însă cei mai în vârstă îşi amintesc cu mare plăcere de cel care timp de 15 ani a dat o nuanţă aparte baschetului românesc de acel “virtuoz al mingii de baschet”, cum frumos îl caracteriza Valentin Albulescu, autorul unei cărţi despre acest sport. Povestea carierei lui Nicolae Viciu este  fascinantă şi greu de cuprins într-o pagină de ziar. E istoria vieţii unui om, cu bune şi rele, a unui om care a luat toate deciziile importante în funcţie
de pasiunea pentru jocul de sub panouri.

Nicolae Viciu s-a născut la Târgu-Mureş pe 23 februarie 1939.  Copilăria şi-a petrecut-o pe străzile din jurul casei, unde bătea toată ziulica mingea de fotbal, împreună cu alţi puşti de vârsta lui. Printre amicii de atunci se numărau persoane ce aveau să ajungă mai târziu nume cunoscute în Târgu-Mureş, precum fostul director de la Electromureş, Ioan Olteanu sau Kinces Elemer.  Pasiunea lui Viciu pentru baschet a început tot în copilărie:” Avem în curte o cratiţă agăţată pe un perete şi cu o minge de tenis de câmp aruncam ore în şir la “coş”, îşi aminteşte fostul jucător. Clasa a VIII-a a însemnat şi intrarea pentru prima oară într-o echipă de baschet. Pe atunci exista la Târgu-Mureş o grupare sportivă, Tânărul Dinamovist, unde Viciu l-a avut ca antrenor pe Koos Bela, un excepţional pedagog. “Antrenorul Koos avea o vorbă: două lucruri poţi face bine, trei nu. Era un om deosebit. Ştia cum să se apropie de tine şi cum să-ţi insufle dragostea pentru ceea ce făceai”, îşi aminteşte Viciu. Pe vremea când juca la Tânărul Dinamovist, el l-a cunoscut şi pe Ion Ţiriac, la Braşov, unde s-a desfăşurat o întrecere de baschet. În 1956, la doar 17 ani, a trecut de la “Tânărul Dinamovist” la Dinamo Târgu-Mureş, în Divizia A. Avea să fie începutul unui drum presărat cu momente grele, dar şi cu glorie. După numai un an, din cauza facultăţii, s-a transferat la “Constructorul Cluj”, iar în 1959 a trecut la “Universitatea”. Juca în prima divizie de baschet şi activa în divizia B de handbal. Un alt moment important s-a petrecut tot în acel an, când, în urma Campionatului Universitar de la Craiova, la insistenţele echipei gazdă, a decis să se transfere la formaţia olteană “Ştiinţa”. Tot în acea perioadă a fost selecţionat în lotul naţional de tineret. Dibăcia şi îndemânarea lui în teren începeau să-i dea greutate. Cel care fusese văzut până atunci doar ca un potenţial mare jucător păşea tot mai sigur pe un drum fără întoarcere: drumul celebrităţii. Transferul la Craiova a însemnat şi schimbarea facultăţii, acum era student la Institutul Agronomic Craiova, Facultatea de Mecanică Fină.  

Naţionala intereselor

Un alt pas important s-a petrecut în 1960, când Nicolae Viciu a fost selecţionat în naţionala de seniori a României. În 1961 a participat cu naţionala la Campionatul European de la Belgrad, însă, din păcate, cei care conduceau destinele baschetului românesc al acelor vremuri aveau o logică ciudată. Viciu a făcut tuşa vreme îndelungată, cu toate că ar fi meritat să joace. Valentin Albulescu, un ziarist al acelor vremuri, a vorbit foarte clar despre acea anomalie:”Am apreciat întotdeauna la acest valoros jucător modestia, constanţa în comportare şi mai ales atitudinea sa disciplinată în terenul de joc. Păcat că acest baschetbalist, care reuşeşte meci de meci, procentaje ieşite din comun la aruncările din acţiune (în jurul a 58-60 la sută), nu-şi are locul, pe deplin meritat, în echipa reprezentativă.”
Era de fapt o problemă legată de provincialism. Dacă nu erai din Bucureşti, sau chiar dacă jucai acolo, dar erai din altă zonă a ţării, prindeai greu un loc în echipa naţională.
Perioada “Craiova” a fost una grea, dar şi foarte frumoasă. Nicolae Viciu îşi aduce aminte cu nostalgie de acele vremuri: “Făceam facultatea acolo, împreună cu actualul prefect, Ovidiu Natea, care juca handbal şi volei. Atunci era altfel decât acum. Noi nu putem lipsi de la cursuri pentru antrenamente. După ce terminam cu şcoala mergeam să ne pregătim. Cel mai greu era cu masa. Mâncarea pe care o primeam de la cantină nu prea ne ajungea, aşa că ne-am împrietenit bine cu nea’ Vrabie, bucătarul şef. El era invitatul nostru de onoare la meciuri. Îi rezolvam întotdeauna cele mai bune locuri, pentru că era salvarea noastră când mergeam să mâncăm”      
Timişoara, Dinamo şi din nou, Timişoara

În 1962 din cauza unor probleme admnistrative ale facultăţii din Craiova, studenţii s-au mutat la Bucureşti şi Timişoara. Viciu a ales oraşul de pe Bega şi a fost transferat la Ştiinţa Timişoara. A rămas acolo doar doi ani, pentru că în 1964 a fost transferat la Dinamo Bucureşti. În Bucureşti s-a întâlnit deseori cu un alt târgumureşean, Nagy Miki, cel care juca în echipa de fotbal a clubului din Şoseaua Ştefan cel Mare. ”
 În 1969, după mai multe titluri naţionale obţinute cu Dinamo, Viciu a hotărât să revină la Timişoara. A jucat acolo până în 1974. În acel an a avut şansa să se transfere la Bayern Munchen, dar anumite probleme legate de viză l-au împiedicat să ajungă în Germania. A fost apoi, timp de un an, antrenor-jucător la Dinamo Oradea, după care s-a întors acasă. A antrenat multă vreme echipa Comerţul. A activat şi ca observator al meciurilor de divizia A. Ultimii doi ani l-au găsit la Şcoala Generală nr. 18, unde l-a ajutat pe profesorul Steff Zakarias, în pregătirea unei echipe de copii, care a câştigat titlul naţional.
Peste puţine zile Nicolae Viciu împlineşte 64 de ani, dar nimic din comportamentul lui nu-i trădează vârsta. Sprinteneala gândirii, memoria impecabilă şi tonul alert al exprimării, ni-l aduc parcă în faţă pe acel Nicolae Viciu care, în urmă cu ani buni uimea publicul prin precizie şi prin acel simţ al coşului, ce-l făcea de neoprit, indiferent de adversar.
La mulţi ani, domnule Viciu !

“Episodul Dinamo a avut o parte extrem de interesantă. Cei de la Dinamo vorbiseră cu mine cu un an înainte de a pleca din Timişoara. Mi-au dat să semnez un contract în alb, iar eu am semnat. Într-o zi, când eram la căminul studenţesc vine cineva şi îmi spune că am fost căutat de la miliţie. M-am speriat, dar apoi am aflat că era vorba de nişte bani ce trebuia să îi primesc. Cei de la Dinamo, ca să fie siguri că am să merg la ei m-au încadrat fictiv în câmpul muncii. Pe statele de plată de la Miliţie eu figuram ca plutonier major într-o comună din Ilfov. Un an de zile am primit zilnic salariu. Mi-a fost teamă să ma ating de banii aceia. Mă gândeam că poate într-o zi va trebui să îi dau înapoi. I-am pus pe CEC şi abia după un ce am ajuns la Dinamo i-am folosit.

Prima de joc: un pantalon

Amintindu-şi de vremurile în care juca baschet, Nicolae Viciu a povestit un episod interesant, din perioada când evolua Ştiinţa Craiova: “Am avut un meci greu cu Rapid. Conducătorii echipei ne-au promis că ne dau primă de joc în cazul în care câştigăm. Această primă însemna o pereche de pantaloni. Costa 110 lei. Nu au reuşit să facă rost de bani, deci nu am primit panatalonii promişi. Am aşteptat o vreme, după care ne-am pierdut răbdarea. Aveam meci greu cu Dinamo acasă şi le-am spus celor din conducere că nu intrăm pe teren dacă nu ni se dă prima.  Au reuşit să ne procure pantalonii cu pricina chiar în ultima clipă. Am jucat cu Dinamo şi am câştigat la 20 de puncte diferenţă. Erau alte vremuri. Jucam mai mult din pasiune. Nu erau nici banii şi nici condiţiile de pregătire de acum, dar ne era drag să jucăm. “

Liderul coşgeterilor

Timp de mai mulţi ani Nicolae Viciu s-a numărat printre cei mai buni marcatori din Campionatul Naţional. Cele mai multe puncte într-un meci, 53, le-a reuşit când juca la Timişoara, împotriva unei echipe din Târgu-Mureş. Viciu înscria cele mai multe coşuri din acţiune. Interesant este faptul că în acea vreme regulamentul jocului de baschet nu prevedea coşurile de 3 puncte. Foarte probabil un Nicolae Viciu în jocul de astăzi ar fi reuşit să înscrie peste 60 de puncte, ceea ce înseamnă un nivel remarcabil. Specialiştii acelor vremuri au spus că Viciu avea atunci cea mai bună mână din ţară. În naţională a jucat 139 de meciuri.
Fostul jucător are doi copii. Unul joacă baschet la Politehnica Timişoara, iar celălalt este component al unei echipe de handbal din Germania.