Atenţiune, vine Szabo II !
Îl cheamă Istvan, dar deocamdată i se spune “băiatul lui Szabo”, pentru că, în fotbal, nu a ajuns la măsura tatălui său. După cum merg treburile, însă, atacantul echipei ASA are şanse să ajungă la fel de bun ca cel care în urmă cu 20 de ani se afla în topul fundaşilor dreapta din România.
Cine dintre suporterii trecuţi de prima tinereţe nu-ţi aminteşte de cursele făcute pe partea dreaptă de Szabo (Pişta, cum îi ziceau apropiaţii) ? Pasele de 40-50 date de Boloni şi sprinturile de o jumătate de teren ale fundaşilor laterali Szabo şi Fodor, erau fatale multor echipe care jucau împotriva militarilor de la ASA prin anii 80′.
Mai bine de 14 ani Szabo Ştefan a jucat sub culorile echipei ASA, după ce înainte s-a şcolit la Reghin şi la Târnăveni.
Szabo a jucat la ASA până în 1993, iar apoi a fost antrenor-jucător la Unirea Ungheni, timp de 5 ani.
Se spune că aşchia nu sare departe de trunchi şi, de obicei, aşa se întâmplă. Proverbul e valabil şi pentru familia Szabo, unde fiul fostului fotbalist calcă pe urmele tatălui. Istvan are doar 16 ani şi jumătate şi joacă în echipa de seniori de la ASA.
Fotbal pe toate planurile
Cu siguranţă Zsabo Istvan a moştenit pasiunea pentru fotbal de la tatăl lui. Tot timpul liber din anii de şcoală şi l-a petrecut bătând mingea. A fost legitimat pentru prima oară doar acum 4 ani, la ASA. Din 2000 până recent a lucrat cu antrenorul Mircea Muntean, iar în ultimele etape, la juniori a jucat sub comanda lui Mircea Ronea. De anul trecut Istvan a fost luat în lotul mare. Avea puţin peste 15 ani când a debutat la seniori. Târgumureşeanul este, fără îndoială, foarte talentat, şi are un atu în plus. Se antrenează şi la club şi acasă, unde e supravegheat atent de tatăl lui. “Istvan nu mai are vacanţe de câţiva ani. Când am văzut că poate ajunge fotbalist am început să mă ocup şi eu de el. În vacanţe mergem pe malul Mureşului unde se antrenează zilnic. Are o alimentaţie specială şi un program foarte riguros. Facem tot ce depinde de noi. Lucrul cel mai important este că gândeşte, nu joacă doar instinctiv. Ne uităm împreună la televizor, la meciuri, analizăm, discutăm diferite faze.”
Folosit foarte puţin în meciurile oficiale, în primul rând datorită vârstei, Szabo i-a demonstrat antrenorului Horaţiu Cioloboc că merită să stea în teren mai mult decât 10-15 minute la final de partidă. Săptămâna trecută a jucat titular în restanţa cu Gloria II Bistriţa (scor 3-3) şi a făcu-o foarte bine. A marcat primul gol pentru ASA, a scos un 11 metri şi stat bine pe picioare tot meciul. În ultimele 3 partide a marcat 3 goluri.
Szabo Istvan a demonstrat că are calităţi, însă până la statutul de fotbalist de valoare mai are de parcurs nişte paşi, deloc uşori. Trebuie să muncească mult, şi nu oricum.
De el depinde ca într-o bună zi cel de la care a moştenit talentul şi pasiunea pentru fotbal să spună mândru că este “tatăl fotbalistului Szabo”.
Cariera lui a fost una frumoasă, liniştită, însă ca aproape tot ce e omnesc şi trecerea mureşeanului prin fotbal are o mică imperfecţiune. Rememorarea vremurilor bune lasă să-i scape un “of” discret, dar profund. În 1985 Szabo a fost curtat cu insitenţă de Steaua. Emeric Jenei avea nevoie de un fundaş dreapta, pentru o echipă mare. Mureşeanul a refuzat, preferând să rămână aproape de casă, însă un an mai târziu a înţeles că a greşit. “De 3 ori au vrut să mă ducă la Steaua. De fiecare dată am refuzat. Când am văzut cupa ridicată de jucătorii Stelei după finala de la Sevilia mi-am dat seama ce greşeală am făcut, ce şansă am ratat”.
