Atrasã irezistibil de China

În China i se spunea Ma Li. Aici, în Târgu Mureș, prietenii și cunoscuții o strigã simplu, Cristina. În 1995 a absolvit Colegiul Național “Alexandru Papiu Ilarian”, iar în 1999 a absolvit Facultatea de filologie a Universitãții din București. Dupã o scurtã experiențã în publicitate, a urmat aventura: o cãlãtorie în Asia de Sud-Est. Atunci a descoperit China…

Timp de trei ani, dupã absolvirea facultãții, Cristina Fãrcaș a lucrat la o agenție de publicitate din București, unde era plãtitã foarte bine. Dar vroia altceva. A demisionat și a plecat pentru prima datã în spațiul asiatic. O jumãtate de an. A vãzut atunci Thailanda, Laos, Vietnam, Cambodgia…În 2003 a plecat a pentru a doua oarã și s-a întors abia în august 2004. Dupã o scurtã vizitã la Târgu Mureș a plecat pentru a treia oarã. De fiecare datã s-a simțit atrasã în mod irezistibil de incomensurabila Chinã. Întâlnirea cu aceastã țarã plinã de mister este descrisã de ea foarte simplu: “A fost un adevãrat șoc. Veneam parcã dintr-o altã lume și dintr-un alt timp. La fiecare pas, mã minunam de ceva. Bogãție și sãrãcie alternând în contraste izbitoare. China nu poate fi înțeleasã de cãtre un european decât dacã petrece mai mult timp printre oameni, în contact direct cu ei, lucrând zi de zi cu aceștia…”

Shenzen – “O țarã, douã sisteme”

Ajunsã pentru prima datã în China, Cristina Fãrcaș s-a stabilit în sudul țãrii, la Shenzen, în provincia Canton, la circa o jumãtate de orã de Hong Kong. În aceastã provincie, chinezii încearcã de mai mulți ani un experiment economic unic în lume, în care ideologia comunistã “coabiteazã” cu modelul economic capitalist. Într-o expresie sinteticã ei îi spun “O țarã, douã sisteme”. A lucrat ca profesoarã de englezã la o școalã particularã, a unei Fundații culturale chineze. Și-a fãcut multe relații și prieteni acolo, dar la început a simțit din partea lor o reținere care a persistat un timp. “Relațiile cu chinezii sunt destul de dificile. Niciodatã nu-ți spun ceea ce te-ar putea afecta, ocolesc cu mãiestrie rãspunsul, îl amânã sau rãspund altceva. A comunica cu ei e ca și cum ai face un dans în care nu știi niciodatã cine conduce” , ne-a povestit Cristina Fãrcaș.

Shenzen a impresionat-o în mod deosebit, pentru cã este un experiment economic în derulare. Și se pare cã unul de succes. “În urmã cu 20 de ani Shenzen era un sat de pescari. Acum este un prosper oraș cu peste 7.000.000 de locuitori. Centrul orașului, unul cu adevãrat modern: zgârie nori, cartiere elegante cu multã verdeațã în jur, restaurante și hoteluri ultraluxoase…Ai impresia cã te afli undeva în Occident. La periferie, însã, este concentratã industria. Aici este o altã lume. Cartiere muncitorești, în care blocurile sunt îngrãmãdite unele în altele, iar un sentiment aproape straniu îți este indus de punctele de control prin care se face accesul între cele douã zone…sau poate între douã lumi”.

Bucãtãria chinezeascã, un adevãrat deliciu

Europenii apreciazã foarte mult bucãtãria chinezeascã. Chinezii – așa cum ne-a mãrturisit Cristina Fãrcaș – sunt adevãrați maeștri ai artei culinare. “Cred cã au cea mai variatã bucãtãrie”, a spus cu admirație Cristina. “Gãtesc o mâncare incredibil de gustoasã și de ieftinã. Ei nu mãnâncã nimic crud, nici chiar salatele. Se gãtește ziua și noaptea, peste tot, chiar și în mici bucãtãrii improvizate pe trotuare. În piețe, însã, este un miros îngrozitor. Au obiceiuri pe care un european cu siguranțã nu le-ar împãrtãși. Spre exemplu, ei merg în grup la restaurant. Pentru 10 oameni se gãtesc circa 20 de feluri de mâcare. Mãrturisesc cã prima datã am avut anumite rețineri și nu am dorit sã intru într-un asemenea restaurant. Au insistat prietenii chinezii, și pot sã spun cã nu mi-a pãrut rãu…”, a mai povestit Cristina.

Iubitul conducãtor

Stat comunist, în care represiunea a îmbrãcat nu de puține ori forme violente, China a trecut de mai mulți ani la o “cosmetizare” a regimului. Imperative de ordin economic i-au dictat aceastã “schimbare la fațã”. Oficial, cultul personalitãții a dispãrut, dar portretul lui Mao este aproape omniprezent, în case în instituții, în magazine, în școli…Cristina Fãrcaș ne-a aspus: “Am fost foarte uimitã sã constat câte cunoștințe au despre România și despre fostul conducãtor român Nicolae Ceaușescu și soția acestuia. În același timp, m-a uimit cât de frumos vorbesc ei despre țara și conducãtorii lor. Cei din Hong Kong au un acut simț al libertãții pierdute, pe care o afirmã cu orice ocazie”.

Cristina Fãrcaș a mai adãugat cã pentru ea China este o țarã pe care o adorã și o detestã în același timp. “Mã voi întoarce acolo cu bucurie, dar și cu o strângere de inimã”, a mãrturisit tânãra.

Nicolae BALINT