Atuul Transilvaniei

“Am spus asta de mai multe ori: România nu are nevoie neapărat de mai mulți bani, ci de un sistem eficient, corect și transparent pentru cheltuirea banilor pe care îi are la dispoziție.”, susține Dacian Cioloș în interviul acordat, în exclusivitate Ziarului de Mureș.

Reporter : Aveți deja o expertiză și o viziune largă asupra agriculturii europene. Unde se așează România în această ecuație, cu agricultura pe care o avem?

Dacian Cioloș, comisarul european pentru Agricultură : România este stat membru al Uniunii Europene din 2007 așa că agricultura românească se așează în acest context. Fiecare stat al Uniunii Europene are dificultățile și particularitățile lui, regiuni mai prospere sau mai puțin pregătite să facă față competiției, categorii de agricultori care trăiesc mai bine sau mai prost. Propun să trecem peste judecata de tip „cum e la noi” – „cum e la ei” și să privim lucrurile cu pragmatism.

Facem parte dintr-o piață comună, care are politici comunitare, cu oportunități dar și limitări de care trebuie să ținem seama. Dezvoltarea agriculturii românești se face în acest cadru european, în contextul deschiderii pieței la nivel mondial și creșterii cererii de produse alimentare.

În această ecuație – cum ziceți dumneavoastră, România are un loc bun. Mai trebuie acum să îl și valorifice. Apartenența la Uniunea Europeană este o oportunitate, dar nu produce rezultate de la sine.

Rep. : Cum este văzută țara noastră, din punct de vedere al agriculturii, la Bruxelles? Care este fraza definitorie pentru România printre colegii dumneavoastră?

Dacian Cioloș : Cu speranță, aș zice. Agricultura României poate să joace un rol important în agricultura europeană. Aș menționa în primul rând diversitatea. Avem munte, câmpie, ferme mici, ferme mari, producție cerelieră dar și animalieră. Va trebui să vedem cum valorificăm această diversitate într-o viziune care să integreze toate aceste tipuri de agricultură.

Rep. : Fiecare ministru al Agriculturii din ultimul deceniu a vorbit despre un plan strategic pentru agricultura românească. Nu este gata nici astăzi. Ce credeți, din ce motive? Incompetență? Lipsă de viziune? Lipsă de voință politică?

Dacian Cioloș : Într-adevăr, s-a vorbit, au fost diverse încercări și începuturi, dar nu a existat o abordare strategică, multi-anuală, cu obiective clare pentru fiecare sector agricol în parte.

După desființarea CAP-urilor și privatizarea IAS-urilor, a lipsit o politică de restructurare coerentă, pe termen lung, asumată la nivel politic. Agricultorii nu au fost pregătiți să facă față perioadei de tranziție, investițiile au fost puține, iar sprijinul inconsistent.

Aș zice că, în ultimii 20 de ani, politicile agricole s-au bazat pe două abordări. Uneori s-a mers pe stabilizarea prețurilor, dar fără ca structurile de producție să fie competitive. Alteori, s-a încercat restructurarea forțată a agriculturii, prin presiune concurențială, prin deschiderea piețelor naționale spre importuri – dar fără să fie alocate fonduri și fără să fie create facilități pentru investiții reale în modernizare. Această înconsistență la nivelul politicilor a fost plătită scump, atât de agricultori cât și de consumatori.

Un proces de planificare strategică a început să fie structurat în cadrul Comisiei Prezidențale pentru Politici Publice în Agricultură, din care am făcut parte înainte să vin la Bruxelles.

Se pornește de la o analiză a oportunităților de piață pentru fiecare sector agricol, care studiază nu numai piața internă ci și piețele europene și internaționale. Aceste date sunt corelate apoi cu o analiză a potențialului de producție pe sectoare agricole, în diferite regiuni din țară. Putem merge mai departe abia când avem această imagine clară, de ansamblu, iar mai departe înseamnă programe de acțiune cu măsuri specifice, cu un calendar de aplicare, cu mecanisme de verificare și evaluare.

Acest plan strategic pentru agricultură și resursele financiare necesare pentru aplicarea lui, trebuie corelate cu programul de guvernare și cu bugetul real care poate fi mobilizat pe parcursul unui număr de ani.

Rep. : Ca specialist, spre ce considerați că ar trebui îndreptată agricultura din România? Care ar fi principalele axe de dezvoltare?

Dacian Cioloș : România are specialiști foarte buni în agricultură și ei sunt cei care trebuie consultați, implicați și ascultați atunci când e vorba de axe de dezvoltare. Nu cred în deciziile politice de orientare a agriculturii într-o direcție sau alta, dacă acestea nu sunt luate printr-o implicare directă a reprezentanților agricultorilor. Dezvoltarea agriculturii fără o colaborare reală cu organizațiile agricole, cu organizatiile profesionale, este sortită din start eșecului.

Sper ca activitatea comisiei prezidențiale despre care vorbeam mai înainte să continue, pentru a finaliza acel plan strategic pentru agricultură. Apoi, rezultatele acelui proces de reflecție vor trebui asumate de clasa politică, dar și de organizațiile de agricultori.

Dar, pentru că mi-ați cerut o opinie, aș zice că o oportunitate care ar putea fi explorată mai mult în România este agricultura ecologică. La noi este încă un sector de nișă, chiar dacă la nivel european consumul de produse ecologice este în jur de 10%. România ar putea valorifica acestă nișă, cu produse sigure, curate, garantate. Cred că există un viitor pentru acestea pe piața europeană și – cu o promovare susținută – pe piața internațională. Consumatorii sunt din ce în ce mai atenți la ceea ce cumpără, iar atunci când e vorba de alimente, tot mai mulți vor ca aceste produse să fie controlate, certificate, vor să știe că agricultorii și producătorii au respectat anumite principii în cultură. Cred că aceasta este o piață în creștere și poate reprezenta o oportunitate interesantă și pentru România.

Mai mult, România are anumite condiții de sol și climatice favorabile agriculturii ecologice. Dar, ca să valorificăm acest potențial ar trebui investit mai mult, pe de o parte în consultanță – în a explica agricultorilor care sunt specificitățile acestei producții ecologice – pe de alta, în organizarea colectării – pentru că producția se va face mai mult la nivelul fermelor mici.

Rep. : Spuneți-ne primii cinci pași care ar trebui făcuți, în opinia dumneavoastră, pentru ajunge acolo…

Dacian Cioloș : Pașii trebuie deciși de guvern, de clasa politică, de organizatiile profesionale și de producători. Nu are rost să intrăm în detalii pentru că nu e nici timpul, nici locul să facem asta acum și nici nu cred că mai am căderea să vorbesc despre ce ar trebui să facă România.

Aș dori însă să subliniez două elemente de ordin general, care mi se par foarte importante: Unu – este nevoie de o viziune, de o strategie pe baza căreia să se creeze instrumentele de politică publică în agricultură. Doi – Pentru crearea acestei viziuni și pentru implementarea acestei politici agricole e nevoie de un parteneriat solid, real, între organizațiile agricole și administrația publică. Reforma în agricultură nu se poate face din birou.

Rep. : Cât de mult sprijină agricultura alte state europene în comparație cu România? Este acest suport al statului decisiv pentru o agricultură eficientă?

Dacian Cioloș : Depinde despre ce tip de sprijin vorbiți. Dacă vă gândiți la bani, vă spun doar că sunt un element necesar, dar nu suficient. Ați văzut că în România, în perioadele de alegeri, începeau să apară subvențiile pentru agricultori. În urma aceslui tip de sprijin nu a rămas nimic coerent.

Cred că statul ar trebui să faciliteze mecanisme care să permită accesul pe piață pentru diferite categorii de exploatații agricole, să creeze cadrul legislativ care să ofere agricultorilor stabilitatea de care au nevoie. Acum, cele mai multe din aceste mecanisme sunt create în cadrul politicii comunitare pentru agricultură și dezvoltare rurală, cu respectarea unor reguli care țin de competiție și de abordarea echilibrată, la nivel european, a unor probleme cu care se confruntă statele membre.

Nu cred în re-naționalizarea politicii agricole în Europa și nu cred că poate exista o politică agricolă comună, cu bugete naționale.

Rep. : Cum vedeți stoparea subvențiilor către agricultori în 2010? A fost „Agricultura” un capitol de aderare prost negociat în anii pre-aderării la UE?

Dacian Cioloș : Fiecare capitol de negociere cu un stat candidat se discută într-un context politic, economic, social. Se au în vedere unele priorități. Una dintre prioritățile României a fost să devină stat membru al Uniunii Europene în 2007 și cred cu tărie că a fost bine că ne-am ținut de această prioritate. Cum credeți că ar fi arătat România azi, lăsată în afara Europei, în plină criză economică?

Ce s-a negociat atunci pe agricultură ține de acel context și este nedrept ca noi să spunem azi că s-a negociat prost. Chiar dacă s-ar fi putut face altfel, sunt convins că toți cei implicați în acele negocieri au decis în interesul României. Angajamentele asumate trebuie respectate. Statutul de stat membru UE nu are numai beneficii.

Am spus asta de mai multe ori: România nu are nevoie neapărat de mai mulți bani, ci de un sistem eficient, corect și transparent pentru cheltuirea banilor pe care îi are la dispoziție.

Rep. : Absorbția fondurilor structurale merge foarte greu în România, inclusiv în Agricultură. De ce ar fi nevoie pentru ca lucrurile să se simplifice? De ce nu putem lua acești bani în ritmul pe care-l au alte țări europene?

Dacian Cioloș : Mă voi referi numai la fondurile pentru agricultură, pentru că știu situația mai bine. Văd aici trei elemente principale. Pe de o parte, în privința plăților directe, este esențial ca directorii de la agențiile de plată să fie aleși pe criterii de competență și de calități manageriale, și nu pe criterii politice. Este important ca specialiștii să facă să funcționeze sistemul de plăți către agricultori, la standardele pe care ni le-am asumat.

Pe de altă parte, trebuie creat un sistem coerent care să ofere agricultorilor consultanță și sprijin pentru accesarea acestor fonduri. Dacă vrem să orientăm producția agricolă de la subzistență spre piață, nu este nevoie doar de bani ci și de expertiză.

Banii sunt și ei importanți. Pentru ca fermierii să aibă acces la fondurile pentru dezvoltare rurală e nevoie de o cofinanțare, care în mod normal ar trebui să vină de la bănci.

Sunt de avut în vedere și multe alte aspecte tehnice, dar până când nu vom rezolva problemele pe aceste trei paliere, nu vom putea beneficia de un flux normal al fondurilor europene pentru agricultura din România. Iar de suferit suferă tot agricultorii.

Rep. : În opinia dumneavoastră, comparând și cu ceea ce există în vestul Europei, cum credeți că ar putea fi cointeresate băncile pentru a acorda credite rezonabile agricultorilor? Ar fi utilă o instituție bancară de stat, destinată agricultorilor?

Dacian Cioloș : Băncile vor fi interesate să acorde credite agricultorilor numai când aceștia vor avea un venit stabil și predictibil. Aceste două condiții țin în primul rând de felul în care vor fi făcute politicile publice în agricultură, atât la nivel european cât și la nivel național.

Dar, dacă propuneți o bancă de stat ca soluție pentru compensarea lipsei de eficiență economică a agricultorilor, nu cred că este o soluție bună. Trebuie să avem producători performanți, competitivi, pe paliere diferite, cu ferme mici, mari, în diferite regiuni ale țării, cu diferite tipuri de producție.

Pe de altă parte, băncile private trebuie să aibă la rândul lor certitudinea că investiția în agricultură este sigură, dincolo de fluctuația prețurilor pentru un produs agricol, dincolo de un an cu o recoltă proastă. La rândul lor, au nevoie de mecanisme adaptate acestui sector de piață. Nu poți aplica unei ferme aceleași criterii de rentabilitate pe care le aplici unei fabrici. La fabrică, dacă ai o perioadă proastă, închizi linia de producție și trimiți angajații trei luni în șomaj tehnic, până își revine piața. Vacile dau lapte și când prețul este mic, grâul crește în continuare, o recoltă mai bună nu înseamnă întotdeaună un ban în plus pentru agricultor.

Politica agricolă coerentă, cu obiective strategice, despre care vorbeam mai devreme și-ar avea rostul aici, în unirea cererii și ofertei, a nevoilor și instrumentelor.

Rep. : Guvernul României susține (a câta oară?) că Agricultura este o prioritate națională. Este acest domeniu o prioritate și la nivelul Comisiei Europene?

Dacian Cioloș : Agricultura este o prioritatea europeană.

Criza laptelui la nivel european, fluctuațiile de prețuri din ultima vreme, au arătat că nimic din ce s-a realizat până acum la nivel comunitar în privința agriculturii nu este un dat pe vecie.

Au apărut noi provocări, cărora Europa trebuie să le răspundă: criza economică, asigurarea locurilor de muncă, prezervarea bio-diversității, combaterea schimbărilor climaterice, limitarea emisiilor de carbon, gestionarea durabilă a resurselor naturale – toate acestea sunt probleme la care politica europeană pentru agricultură și dezvoltare rurală poate avea soluții.

Contextul european s-a schimbat. Vorbim de o Europă a diversității, cu 27 de state membre, cu culturi diverse, cu diferite tipuri de agricultură.

Politica agricolă europeană va intra într-un proces de reformare și adaptare la aceste noi realități. În orice proces de reformă există și oportunități și, în acest context, abordare guvernului este una înțeleaptă.

Rep. : Sunteți ardelean. Ce specific considerați că are agricultura din zona Transilvaniei și cum ar trebui el exploatat?

Dacian Cioloș : Am vorbit deja despre agricultura ecologică. Cred că, în acest sector, Transilvania are un potențial uriaș. E nevoie de un mai mare efort de promovare a produselor specifice și de o organizare mai eficientă a sistemului de colectare. Sunt necesare eforturi sporite de educare a consumatorilor. Pentru a putea ieși cu aceste produse în Europa, pe piețele externe, e nevoie de o temelie solidă, de o piață locală stabilă. Aici, cred că un rol foarte important îl au organizațiile de producători.

În rest, fiecare zonă din Transilvania are specificul ei, care trebuie explorat ardelenește, cu răbdare și determinare.

A consemnat

Alin BOLBOS