Avalanșa controalelor
În orice moment, un agent economic se poate trezi pe cap cu una dintre cele 12 instituții abilitate să-i controleze activitatea * Finanțele mureșene realizează lunar peste 300 de controale * Activitatea de control a Curții de Conturi se suprapune de multe ori cu cea a DGFP l Comisarii Gărzii Financiare nu iartă pe nimeni, pentru că și-ar pierde stimulentele* Mai sunt Poliția Economică, Inspectoratul Teritorial de Muncă, Garda de Mediu, Oficiul pentru Protecția Consumatorului sau Pompierii * În așteptarea agenților de control, patronii trebuie să pregătească munți întregi de acte, fără a avea singuranța că vor scăpa neamendați
Nu numai inspectorii Finanțelor pot face controla agenții economici. Exista o pleiadă de instituții care pot face controale. O serie de ministere au și organisme de control pentru persoanele juridice. Spre exemplu, comisarii Gărzii de Mediu constată faptele ce constituie contravenții și aplică sancțiunile contravenționale în domeniul protecției mediului, sesizează organele de cercetare penală și colaborează cu ele la constatarea faptelor care, potrivit legislației de mediu, constituie infracțiuni. Tot ei verifică stadiul achitării obligațiilor financiare catre Administrația Fondului de Mediu. Inspectoratul Teritorial de Muncă verifică modul în care sunt respectate dispozițiile legale referitoare la relațiile de muncă, securitate și sănătate în muncă, protecția salariaților care lucrează în condiții deosebite, precum și cele referitoare la asigurările sociale. Controalele pot fi de fond, tematice sau de tip campanie. Controalele de fond au ca obiectiv verificarea modului în care angajatorii aplică prevederile legislației muncii și ale clauzelor contractelor colective de muncă, precum și realizarea unei analize de ansamblu a activității în domeniul relațiilor de muncă și al evidenței salariaților. Controalele tematice acoperă un număr limitat de domenii dintre cele reglementate de legislația muncii și se desfășoară într-o perioadă scurtă de timp. Controalele de tip campanie constau în verificarea inopinată și se desfășoară pe domenii de activitate, fie la nivel național, fie pe zone geografice.
Amenințarea fiscului
Există două forme de inspecție fiscală – inspecția generală, care înseamnă verificarea tuturor obligațiilor fiscale ale unui contribuabil, și cea parțială, prin care se verifică una sau mai multe obligații fiscale, pentru o perioadă de timp determinată, inspectorii fiscali având la dispoziție mai multe proceduri de control. O a treia procedură este controlul încrucișat, care verifică documentele și operațiunile impozabile ale contribuabilului în corelație cu cele deținute de alte persoane. Alegerea contribuabililor pentru control se face la sesizare sau din oficiu, iar cel controlat nu poate face obiecții cu privire la procedura de selectare folosită. Înaintea desfășurării inspecției fiscale, controlorul este obligat să înștiințeze contribuabilul prin transmiterea unui aviz.
Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș, prin Direcția de Control Fiscal, are dreptul de a verifica orice agent economic. În medie, într-o lună, numărul controalelor desfășurate de echipa de 58 de inspectori a DGFP Mureș depășește 300. “În ianuarie am avut peste 39 de controale, dar majoritatea sunt controale la agenții economici care solicită rambursare de TVA”, a declarat directorul adjunct al Finanțelor mureșene, Angela Boroș.
Reprezentanții DGFP recunosc că se suprapun în activitate cu Curtea de Conturi, ei verificând din punct de vedere al fiscalității, în timp ce cea de-a doua din punct de vedere al patrimoniului, dar obiectivele urmărite sunt, în final, aceleași. În rest, verificările desfășurate de cele 12 instituții cu atribuții de control nu urmăresc aceleași obiective. Dacă comparăm activitatea de control a DGFP Mureș, respectiv a Gărzii Financiare, vom observa că diferențele sunt evidente – prima desfășoară activități de control de fond, în timp ce Garda Financiară se concentrează pe controalele inopinate, având obligația ca atunci când comisarii au o suspiciune de evaziune fiscală să sesizeze DGFP, care continuă controlul.
Dacă relația dintre cele două instituții cu atribuții de control antemenționate, este clar delimitată, nu aceași lucru se poate spune despre relația DGFP cu celelalte instituții. “Există o problemă de comunicare între instituții. Spre exemplu, dacă Inspectoratul Teritorial de Muncă constată că că un agent economic are angajați la negru, care e tot o formă de evaziune fiscală, el nu ne anunță, deoarece legislația nu prevede această obligație”, a afirmat Boroș.
Cu toate că ar fi utilă unificarea acestor instituții de control, pentru uniformizarea activității de verificare, reprezentanții Finanțelor ne-au declarat că acest lucru este imposibil, nu atât din punct de vedere logistic, cât din cauza lipsei de resurse umane specializate în control.
Garda arde pentru stimulente
Comisarii Gărzii Financiare se ocupă de controlul operativ și inopinat. Ei pot controla modul de producere, depozitare, circulație și de valorificare a bunurilor. Comisarii sunt dotați cu pistoale, având în vedere că treaba lor este să meargă acolo unde sunt semnalate infracțiuni. Cu toate că șeful de divizie din Garda Financiară, comisarul șef interimar Iuănel Guțiu, nu a putut fi contactat, mai mulți comisari GF ne-au arătat că, în medie, Garda efectuează între 200 și 250 de controale lunar. Dintre acestea, doar 2-3 procente nu se lasă cu amenzi sau confiscări, știut fiind faptul că salariile comisarilor nu sunt foarte atractive, dar stimulentele obținute ca procent din amenzi da. Tot din acest motiv, comisarii Gărzii Financiare care descoperă nereguli la o firmă aplică maximul unei amenzi, chiar dacă agentul respectiv nu a încălcat grav legislația fiscală sau se află la prima abatere. “Doar 45-50% din amenzile pe care le aplicăm reprezintă minimul cu care putem să-l sancționăm pe agentul economic”, ne-a declarat, sub protecția anonimatului, un comisar al Gărzii Financiare Mureș. Demn de menționat, valoarea minimă a unei amenzi este de 3 milioane, prevăzută de art. 42 din Legea 82/1991, legea contabilității.
Cu toate că s-a încercat să se acrediteze ideea că Poliția Economică – Serviciul de Investigații Fraude, pe stil nou – are atribuții de control, șeful acestui serviciu din cadrul IPJ Mureș, subcomisarul Emilian Oltean, ne-a asigurat că, “noi facem doar cercetare și doar la agenții economici care intră în raza noastră de competență”. Instituțiile de mediu – Autoritatea pentru Protecția Mediului și Garda de Mediu – nu au nici o legătură cu Administrația Fondului de Mediu și Fondul de Mediu, lucru confirmat de șeful APM Mureș, Dănuț Ștefănescu.
Cu alte cuvinte, un agent economic se poate aștepta ca în orice moment să-i cadă pe cap un control. Și, în condițiile în care legislația fiscală românească este într-o continuă schimbare, munții de dosare pregătiți să-i întâmpine pe agenți nu garantează nicidecum faptul că un eventual control nu se va lăsa cu amenzi.
Ligia VORO
Ionuț OPREA
