Aventurile marului de aur în epoca de piatra a lui Boc

Am venit pe lume la Batos, data nasterii nici nu o mai stiu, ca e destul de mult de atunci. si daca tot am venit pe lume, aveam nevoie si de un nume. Oficial, prin carti, mi se spune Malus domestica, dar cei mai multi ma cunosc sub tot felul de porecle, Jonathan, Golden Delicios sau Jonagold, depinde de cum ma simt, sau în ce loc sunt gasit.
Pentru a creste mare si puternic, am nevoie de parinti harnici, care sa ma hraneasca, sa ma spele, astel risc sa ajung un biet flacau paduret, liber în voia sortii. Daca pâna mai ieri, parinti îmi erau CAP-urile si IAS-urile, brusc ei au plecat si m-au lasat orfan, bântuind prin gradini, stingher si fara vreo bucurie. Dar deodata, am fost înfiat si perspectivele unei vieti lipsite de griji se întrezareau în trunchiul meu, care a continuat sa fie înfipt în pamânt si sa spere. A început noul stapân sa se se îngrijeasca de mine, sa-mi cumpere haine noi, igiena a început sa fie si ea mult buna. Dar si cerintele  au început sa creasca, astfel ca eforturile depuse pentru cresterea mea, sa fie rasplatite. Crescut mare, perspectivele erau uriase, mai ales ca puteam fi ales pentru multe întrebuintari, din te mai miri ce domenii.
Degeaba-i dorinta, daca nu-i putirinta
Îmi faceam deja planuri cum voi calatori prin farmacii, magazine de cosmetice, restaurante, supermarketuri, si nu pe vreo taraba veche, ruginita dintr-o piata de cartier marginas. Dar de la dorinta la putirinta e cale lunga, si multa bataie de cap din partea stapânului meu. si asa, cei care s-au îngrijit de mine, au început sa caute solutii, pentru a pasi cum se cuvine în lume. Pentru început mi-au procurat un adapost pe timp de iarna, pentru a putea gasi momentul oportun pentru a ma scoate în lume. Dar asteptarea devenea tot mai mare, si atunci strategia trebuia schimbata. Asa au aparut mai multi parinti, uniti într-o familie mai numeroasa, recunoscuta chiar si de cei care au programe care sa-mi asigure naveta catre alte zone, benefice atât pentru parintii mei, cât si pentru cei unde destinul ma va purta. Dar piedicile nu se opresc aici, alte intemperii au început sa-mi taie calea de a merge înainte. Au început sa apara confrati de-ai mei, veniti de pe alte meleaguri, cu parinti mult mai influenti, care le faciliteaza tot felul de locatii, chiar în coasta mea, pe motiv ca sunt mai pieptanati, mai aspectuosi, dar dupa cum îi vad eu, doar carcasa e de ei, frumoasa ce-i drept, dar lipsita de  continut. si ca mirarea mea sa fie si mai mare, acesti musafiri veniti din tarile calde, sunt si mai ieftini la pret, rapid sunt înfiati de alti parinti, care vin cu cosul, îi aseaza frumos, si îi duc la noua locuinta, pe când eu, ma uit prin vitrina salii de asteptare, de unde ei sunt preluati de noii parinti. Chiar daca sunt bogat în seva dulce a gândului bun, nu sunt acceptat pe banca, lânga confratii mei, pe motiv ca sunt prea costisitor pentru eventualii parinti. si daca tot nu am acces lânga altii, s-au gândit unii sa ma trimita la scoala, sa le asigur copiilor, un gust placut si sanatos. Dar si aici risc sa dau de  mei prieteni din tarile calde, care si de aceasta data au gasit o cale mai rapida de a ajunge înaintea mea la bietii copii. Ma tot întreb cum de reusesc altii sa fie tot mai rapizi, cum de gasesc ei calea cea mai de a ajunge la destinatie, chiar daca fac cale lunga, chiar foarte lunga. Te si pufneste plânsul când te gandesti ca nu poti trece nici macar strada, sa ajungi sa-ti îndeplinesti destinul si sa reusesti sa aduci si o multumire parintilor care s-au îngrijit si si-au pus toate sperantele materiale în tine.

Prietenii mei siderati: cartoful, rosia si ardeiul
În aceeasi situatie sunt si prietenii mei rosia, cartoful, ardeiul, tristi ca nu pot fi profeti în propria lor tara. Ce vremuri traiam, când zburdam peste tot hotarul, stapânii cei multi se bucurau si ei, si tot neamul era fericit. Degeaba au venit vremuri mai noi, granitele s-au deschis, si am crezut ca ne va fi mai bine. Dar din pacate, parintii nostrii cei mari, care trebuiau sa se îngrijeasca de noi, ne-au cam lasat balta, ne-au stropit doar cu promisiuni, ne-au îngrasat cu taieri de subventii, si ne-au lasat cotropiti de alti confrati din alte tari. Nici pe parintii nostri, cei care s-au trudit atât sa ne creasca, sa avem un rost financiar în lume, nu i-au prea sustinut, în loc de sprijin, oferindu-le doar programe peste programe, venite si ele, culmea, tot de la parintii confratilor de peste hotare. Ceva aici nu e în regula, si tare ma tem ca acelasi lucru îl resimte si vaca, porcul, oaia, si mai departe, la cei care ar putea sa ne desavârseasca destinul. Cer oare eu prea mult, sa va opriti  si  asupra gustului si savorii noastre,  mult mai consistente decât ale celui venit din afara?  Pofta buna consumatorilor, si aviz amatorilor care ne-au consumat tineretea ultimilor 20 de ani.