Istoria presei mureşene

Până în 1989 în judeţul Mureş nu existau decât Steaua Roşie şi Voros Zaszlo. Apoi au început pe rând să apară… Gazeta de Mureş, 24 de ore Mureşene,  Jurnalul de Mureş, Recurs, Minciuna, Transilvania Jurnal… Unele n-au rezistat, altele sunt şi acum pe tarabe. Şi în Mureş presa a reprezentat după 1989 un miraj continuu. Un miraj al banilor, al puterii, al influenţei. Ceea ce veţi citi mai jos este o modestă încercare de a realiza o scurtă istorie a presei scrise mureşene postdecembriste. Sine ira et studio.

Gazeta de Mureş

A fost primul săptămânal independent creat după 1989, numărul unu apărând în noiembrie 1991. Din echipa redacţională condusă de Smaranda Enache făceau parte printre alţii: Liviu Vânău, Leb Peter, Vasile Munteanu (emigrat în SUA), Mircea Arieş şi mulţi alţii care au devenit mai târziu un nume în presa judeţului. Gazeta a reuşit câteva performanţe jurnalistice notabile cum ar fi abordarea pentru prima dată în presa românească a pericolului reprezentat de jocul piramidal Caritas din Cluj şi descoperirea unui transport de deşeuri toxice aduse din Germania cu destinaţia Sibiu. Pare ciudat dar greul începea abia după ce subiectele erau scrise şi asta pentru că singura tipografie din judeţ era de stat la acea vreme iar orientarea politică a publicaţiei nu convenea puterii de la acea vreme. Singura tipografie dispusă să tipărească ziarul în condiţii acceptabile era cea a lui Ion Raţiu de la Bucureşti pe care se tipărea şi Cotidianul. Întregul tiraj, aproximativ 8000 de exemplare, era adus de multe ori în WC-ul acceleratului Bucureşti – Târgu Mureş, iar distribuţia se făcea prin mijloace proprii deoarece Rodipetul nu accepta pe tarabe publicaţia. “Erau vremuri tulburi. Nu cred că Gazeta era un ziar de dreapta ci mai degrabă de centru. În orice caz era un ziar anticomunist şi antitotalitar. Prima finanţare a venit din partea României Libere printr-un fond american destinat susţinerii presei libere şi independente. Din păcate, n-am reuşit să atragem sume importante din publicitate pentru că linia civică adoptată de noi nu convenea companiilor de stat majoritare la acea vreme”, ne-a declarat Smaranda Enache.

Cuvântul Liber

Primul număr al cotidianului continuator al publicaţiei comuniste “Steaua Roşie” a apărut în noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989. “Erau aceiaşi oameni”, mărturiseşte redactorul şef, Lazăr Lădariu.” Din echipă făceau parte pe atunci în afara conducătorului redacţiei, Ioan Husar, Vasile Orza, Mihai Bărdăşanu, Dorin Borda, Ioan Cismaş şi Mariana Cristescu, ca mai apoi să fie cooptaţi în redacţie Vasile Bota, Ileana Sandu, Marius Paşcanu şi alţii. “Cuvântul Liber a devenit un ziar al rezistenţei împotriva revizionismului, iredentismului şi separatismului maghiar”, consideră Lazăr Lădariu. În privinţa tirajului acesta a rămas constant cifrându-se acum în jurul a 10.000 de exemplare. “Am căutat să găsim un echilibru în conţinutul ziarului. Avem editoriale, comentarii, analize, informaţii şi, un lucru foarte important, două pagini de cultură pe săptămână. Am căutat să atragem atenţia prin anchete asupra privatizărilor dubioase de genul Zooind Ardealul sau Sovata iar faptul că ne-am implicat şi în cazul Vass Albert ne-a adus foarte mulţi cititori”, a mai adăugat Lazăr Lădariu.    

24 ore mureşene  

Mare parte din echipa mureşeană care a pus pe picioare Gazeta de Mureş a “dezertat” în vara lui 1993 pentru a se lansa într-un proiect considerat utopic: impunerea pe piaţă a unui nou cotidian. Aşa s-a născut 24 Ore Mureşene, din ambiţia lui Soril Miavoe, Szilveszter Janos, Mircea Arieş, Valentin Munteanu, Stelian Chiţacu şi Leb Peter. “Primul număr avea şase pagini şi a ieşit în 1 noiembrie 1993, după o mamă de bătaie din care mi-a rămas în minte doar că cei care m-au lovit mi-au spus: îţi trebuie ziar, mă, na ziar!”, îşi aminteşte astăzi directorul 24 ore, Simion Pop. La începuturi când purtau anatema de ziar maghiar de limbă română, au închiriat câteva camere la Hotelul Tineretului pentru a-şi desfăşura activitatea. La fel şi tehnica de calcul. Au avut probleme şi cu tipografia, mai ales că apăreau şi lunea, 5-6 ani tipărind la Cluj-Napoca. Primii paşi în ale gazetăriei cotidiene s-au desfăşurat sub semnul unei ostilităţi făţişe a autorităţilor. Accesul la informaţie era limitat, nici o instituţie nu avea purtător de cuvânt, iar materialele se obţineau pe Ťşest Å¥. Publicitatea era strict dirijată, în condiţiile în care societăţile erau de stat, iar conducătorii erau numiţi pe linie de partid. Şi atunci PUNR era la putere. Concluziile unde se duceau banii le trageţi singuri. Cotidianul 24 ore mureşene are meritul că a Ť şcolarizat Å¥ în jur de 200 de jurnalişti, astăzi nume cu rezonanţă în mass-media mureşeană : Silvia Obreja, din păcate decedată, Sorina Bota, Radu Bălaş, Mircea Răchită, Mugurel Gorea, Adrian Coco, Imola Antalfi, Dorina Buzilă, pentru a da numai câteva exemple, şi pentru implicarea activă în relatarea unor scandaluri mediatice de genul : Caritas, Hădăreni sau corupţia Poliţiei. “Nu puteau să intre în această afacere decât nişte ignoranţi. Atunci nimeni nu-şi propunea să facă bani din presă. Nu am putut da înapoi, ar fi fost un risc imens, să treci de la cotidian la săptămânal, ne-am fi pierdut credibilitatea”, a recunoscut Simion Pop.

Jurnalul de Mureş

 Săptămânalul Jurnalul de Mureş a văzut lumina tiparului în 1995 şi îi avea printre redactori inclusiv pe actualul secretar al PSD Târgu Mureş, Ichim Boldeanu. În 1997 a fost preluat de Paul Timiş, ca unic acţionar, care a pornit în aventura mediatică, în echipă cu ziarişti experimentaţi, precum Silvia Obreja, Ovidiu Vulc sau Stelian Chiţacu, dar şi cu mult mai tinerii Dragoş Bardoşi, Ştefan Ormenişan sau fotoreporterul Vakarcs Lorand. De fapt acesta a fost un crez al omului de presă Paul Timiş : Ť Am preferat să lucrez cu ce mai tineri, pentru că erau fără parti-pris-uri, spuneau lucrurilor pe nume, chiar dacă şi gafau, nu s-au plafonat într-un stil anume, şi de aceea le-am dat libertate în exprimare, care mai târziu le-a fost, cred, de un real folos Å¥. Au urmat apoi Jurnalul de Sighişoara, devenit apoi Jurnalul Sighişoara Reporter, care se menţine şi astăzi pe piaţă, Jurnalul de Reghin şi Jurnalul de Târnăveni. Unul dintre cele mai memorabile momente din viaţa săptămânalului au fost relatările de la faţa locului de la mineriada de la Costeşti sau de la negocierile de la Cozia între premierul de atunci Radu Vasile şi Miron Cozma. Se întâmpla în 1999. An în care şi profilul Jurnalului s-a schimbat din cel de informaţie şi dialog social în cel de săptămânal de divertisment de weekend. În 2001, Jurnalul de Mureş a intrat într-un mariaj cu 24 ore mureşene, pe care Paul Timiş  nu l-a agreat. Aşa că a ales să-şi înfiinţeze bisăptămânalul Jurnal Express de Mureş şi Târnave, o publicaţie stil cotidian, Flash şi Formula As. Chiar dacă şi-ar fi dorit un cotidian. Dar într-o lume mediatică profesionalizată, costurile sunt imense, iar gafele nu se permit. Astăzi recunoaşte că Ť Atunci era mai uşor să spui lucrurilor pe nume, chiar dacă erai ameninţat, dat în judecată. Acum băieţii lucrează mult mai elegant, îţi taie accesul la resursele financiare Å¥. 

Minciuna

Minciuna a debutat sub sloganul Ť săptămânal dependent de adevăr Å¥ şi s-a dorit încă de la început un fel de Academia Caţavencu de Ardeal. Combinaţia între textele “serioase”, adică anchetele şi investigaţiile şi cele “ghiduşe” a făcut ca publicaţia să reprezinte un suflu inedit în presa mureşeană. Pornită ca o Ť răfuială personală Å¥, Minciuna, fondată de trioul : Lucian Moldovan, Mugurel Gorea şi Ovidiu Vulc, a avut cea mai originală lansare dintre publicaţiile editate în judeţ. În 23 august 1999, dată atent aleasă, la Penitenciarul Mureş, beneficiind de prezenţa Ť academicianului Å¥ Mircea Toma, săptămânalul producea primele valuri. Ť Am zugrăvit Clubul Penitenciarului ca donaţie ca să putem face lansarea acolo Å¥, s-a destăinuit fostul director Mugurel Gorea. Deşi era cel mai acid săptămânal, bazat pe cel mai dificil stil jurnalistic, chiar acest lucru a contribuit la dispariţia sa de pe piaţa media: “Am lovit în evantai, nu ne-am lăsat portiţe de scăpare”, ne-a explicat Mugurel Gorea eşecul financiar al săptămânalului. Totuşi în cei doi ani de apariţie, protipendada nu a dormit prea liniştită. Şi ne gândim ce s-ar fi întâmplat dacă Minciuna ar fi acoperit într-adevăr tot Ardealul.

Recurs

Omul de afaceri şi primar al comunei Sântana de Mureş, Viorel Bubău a fondat în 1999 cotidianul Recurs, după ce a părăsit cu scandal PD. La început , cotidianul a avut ca orientare clar trasată, răzbunarea împotriva politicienilor Ileana Filipescu şi Alexandru Frătean. Lansat ca un ziar ambiţios, cu o parte din jurnaliştii “educaţi” la Cuvântul liber, Recurs a mers bine o perioadă. Până nu a intrat în scenă Marius Cătană. Care l-a şi îngropat. Totuşi sub conducerea tripletei Ileana Sandu, Mihai Suciu şi Marius Paşcanu, Recurs a dat o pată de culoare în media judeţului: nu doar prin conţinutul informativ, dar şi prin rubrici de genul poliţia presei. În 2001 s-a transformat în săptămânal, după care a sucombat.

Transilvania Jurnal

Ediţia de Mureş a cotidianului regional Transilvania Jurnal deţinut de omul de afaceri sălăjean Ioan Poenaru, a apărut în octombrie 2000. Din echipa de început făceau parte printre alţii Cora Muntean, Dragoş Bardoşi, Laurenţiu Blaga, Ştefan Ormenişan, Petriana Milăşan, adică o mare parte din echipa de la Recurs. Tirajul cotidianului care se vindea împreună cu publicaţia regională a fost la început de 3000 de exemplare iar înainte de închidere a ajuns la 1500. Fostul director al publicaţiei, Marius Ichim explică de ce s-a ajuns la dispariţia acesteia: “Ediţia de Mureş a mers foarte bine însă a clacat pentru că cei de la Cluj nu returnau banii încasaţi de la Târgu Mureş.
Săptămâna viitoare vom reveni cu “restanţele”, precum şi cu presa de limba maghiară.

“Acum presa e mult mai luată în serios pentru că potentaţii zilei ştiu că stă cineva în spatele lor şi le supraveghează fiecare mişcare. Pe atunci (1994, n.red.) informare era mai anevoioasă pentru că nu aveam mobile şi nici măcar pagere. Nici o instituţie nu avea purtător de cuvânt aşa că mergeam prin birouri şi cerşeam câte o informaţie. ”
(Radu Bălaş – debut în presă în 1994)

Destin de ziarist – Cora Muntean

“Am debutat în suplimentul literar al Scânteii Tineretului pe la 16 ani cu o poezie. Presă mi-am dorit să fac întotdeauna însă din cauza constrângerilor comuniste nu am reuşit înainte de Â’89. La prima mea ştire pentru Evenimentul Zilei, era în 1993, am lăsat baltă bolnavul care era pe scaunul stomatologic (lucram ca asistentă medicală) şi am fugit în stradă unde avusese loc un accident. E clar că eu mi-am creat o reputaţie crezând că ziaristul nu trebuie să aibă mama şi nici tată. Eram un pic inconştientă. Odată am intrat după Tărăcilă, fostul ministru de interne la WC pentru a-i lua un interviu. Am trecut însă prin experienţa unor procese, am avut şi o amendă penală şi cazier. Noroc că s-a şters. De la Cristoiu am învăţat că ziaristul nu trebuie să dea niciodată dea impresia că nu are bani. Un ziarist care lasă impresia că e sărac devine şi mai vulnerabil. Un alt lucru important e că niciodată nu trebuie să te afli de partea celui puternic ci de a celui slab.”

“Consider că redactorii şefi şi directorii trebuie să scrie în ziarele lor pentru că ei trebuie să fie un exemplu. Nu poţi să îi iei de urechi pe subordonaţi trebuie să dovedeşti tu ce cale trebuie să ia ziarul.” (Lazăr Lădariu)

Alte publicaţii care au avut o viaţă efemeră în presa mureşeană au fost:
1995-Ştirea, denumită apoi şi sportivă, sub directoratul lui Mircea Răchită.
1996-Curierul de (Târgu) Mureş, fondat de fostul fotoreporter al 24 de ore mureşene, actual patron al Flash, Patrice Desnos în 1996
1997- Oglinda de Mureş, condus de Mircea Borda şi prezidată de controversatul Dan Diaconescu

La Reghin apare periodic de la începutul anilor Â’90 lunarul Gazeta de Reghin, o publicaţie axată mai mult pe probleme culturale decât politic-administrative. De-a lungul timpului aici au mai apărut cu sprijinul diverşilor afacerişti locali săptămânalele Opinia reghineană şi Jurnalul de Reghin. Ambele au avut o viaţă destul de scurtă. La Luduş, a apărut în decembrie 1998 Gazeta de Luduş, dar cu puţine apariţii. Nici Iernutul nu a fost uitat de mas-media. Pesedistul scriitor de romane poliţiste, Cornel Călugăr a întemeiat în 1995, Mureşul, “periodic de informaţie şi divertisment”. Acesta apare şi astăzi,  când sunt bani.