Al-Qaeda în Turcia
Luna noiembrie a anului 2003 a reprezentat un moment de rãscruce în istoria luptei împotriva terorismului purtatã de Turcia. Cei 50 de morți și 750 de rãniți înregistrați în urma bombardãrii de cãtre al-Qaeda a douã sinagogi, a Consulatului britanic și a bãncii HSBC, au reprezentat un duș rece pentru autoritãțile de la Ankara, convinse pânã atunci cã amenințarea reprezentatã de rețeaua lui ben Laden este încã departe. Dupã ce poliția a anunțat cã numai în capitala Turciei se aflã sub supraveghere 1000 de membri al-Qaeda, cetãțenii de rând, intelectualii și mass-media au început sã punã întrebãri: “Cine sunt acești teroriști complet strãini de islamul turcesc și de unde vin? Ce doresc sã obținã și cum își recruteazã adepții?”
Rãspunsurile gãsite de anchetatori au demonstrat cã Turcia stã pe o bombã cu explozie întârziatã.
Dupã cum se știe, rețeaua al-Qaeda opereazã sub învelișul doctrinar al Wahhabism-ului, o ideologie sunitã austerã nãscutã în Arabia Sauditã în secolul al XVIII-lea, care respinge versiunile sufi și șiitã ale Islamului. Treptat, natura strictã și puritanã a acestei interpretãri a Islamului a gãsit aderenți în toatã lumea, reușind sã pãtrundã și în Turcia, în anii 1960, prin importuri doctrinare din Egipt și Arabia Sauditã. Consecințele aveau sã se vadã în timpul rãzboiului din Afganistan, când islamiștii au recrutat mujahedini pentru jihadul împotriva trupelor sovietice. Dupã încheierea rãzboiului, o parte din luptãtori, influențați între timp de ideologia al-Qaeda, s-au întors în Turcia, alãturându-se celulelor în formare pregãtite peste tot în lumea islamicã de Osama ben Laden.
Rãzboaiele care au urmat în anii ’90 au reprezentat un ajutor nesperat pentru rãspândirea ideologiei al-Qaeda. Mii de voluntari turci și-au pãrãsit țara pentru a-i ajuta pe musulmanii din Kosovo, Bosnia, Cecenia sau Azerbaidjan, aflați odinioarã pe teritorii aparținând Imperiului Otoman. Mujahedinii care au intrat în bãtãlii din alte motive decât cele ideologice s-au întâlnit în taberele de antrenament cu militanții al-Qaeda. Roadele funeste ale contactului cu rãzboinicii lui Osama nu au întârziat sã aparã. Spre exemplu, atacurile sinucigașe împotriva țintelor occidentale din Turcia, în noiembrie 2003, au fost orchestrate de Azad Ekinci și Feridun Ugurlu, militanți instruiți în taberele din Pakistan și foști luptãtori în Bosnia și Cecenia. La fel ca și cei 1000 de militanți al-Qaeda din Ankara, liderii atentatelor din Istanbul fac parte dintr-o generație de militanți radicali, care considerã Turcia “Dar al Munafiqin” – stat musulman nereligios și ipocrit -, din cauza regimului sãu laic. Tot mai gãlãgioși, islamiștii cer ruperea legãturilor Turciei cu Israel și Statele Unite, ridicarea interdicției privind purtarea vãlului și reîntoarcerea la legea islamicã, solicitãri care reprezintã o amenințare la adresa bazelor statului secular turc. Nu e, deci, de mirare cã autoritãțile turce sunt în alertã maximã, în așteptarea urmãtoarei lovituri al-Qaeda. Semnele în acest sens sunt dintre cele mai rãu prevestitoare. La începutul lunii octombrie, CIA și Serviciul Național de Informații al Turciei au interceptat douã mesaje care indicau cã al-Qaeda plãnuiește un atac terorist similar celui executat în 11 septembrie, care presupune deturnarea de avioane în mai multe țãri, printre care și Turcia, precum și un atac sinucigaș cu bombã în aceastã țarã. (I.B.)
