Uncategorized

Batranete fara tinerete

Batrânii. ii intâlnesti oriunde: in parc, la piata, prin alimentari.

Sunt meticulosi, uneori irascibili. Toti traiesc intr-o lume a lor, o lume ce seamana cu aceea in care ei erau tineri. Desi fiecare isi are propria poveste, doar unii prind glas sa si-o spuna. Sunt povesti triste, gâtuite de emotie, despre o viata cu bune si cu rele, despre altfel de oameni si altfel de timpuri. Stând sa ii asculti, ai ciudata senzatie ca te intorci pentru o clipa in timp, ca in fata ta e de fapt un om tânar si fericit ce-ti povesteste pataniile de peste zi. Doar ca astfel de povesti se sfârsesc repede si-n sfârsitul lor e ascunsa toata dezamagirea revenirii la rea­litate. Asa arata povestile ce se termina cu „A fost odata ca niciodata”.

Copiii-problema ai Anei

Pe tanti Ana am surprins-o in timp ce rupea trandafiri din parcul central al Targu-Muresului. E o batrânica tare amarâta si ma priveste foarte speriata. Ma roaga sa n-o spun nimanui, apoi incepe sa plânga. „Viata mea e ca un film. Am fost femeie cu stare, aveam casa-n oras si un sot harnic. Când ni s-a nascut baiatul am vândut casa, ca sa ne cumparam alta, mai mare. Numai ca sotul meu a baut toti banii si apoi s-a prapadit. Cu cel de-al doilea sot am primit de la stat un apartament la bloc. Cu el o am pe fata mea. Pe la 51 de ani am divortat si am ramas in strada. Singura mea bucurie a fost munca. Am lucrat in fabrica si imi placea tare mult. Pe vremea lu’ Ceausescu munceam si câte 14 ore pe zi. Acum stau intr-o camera data de Primarie si am o pensie de 400 de lei. M-as descurca singura si asa daca nu m-ar chinui copiii. Stau amândoi cu mine si nu lucreaza niciunul. Baiatul care are acum 50 de ani bea tot timpul, iar fata mea nu vorbeste de 3 luni cu mine. Sunt tare chinuita si nu stiu ce sa fac.”

CAP-ul plateste ingropaciunea

Cu tanti Floarea m-am intâlnit pe culoarele caminului de batrâni unde locuieste. Accepta amabila sa-mi vorbeasca despre ea, desi imi spune ca nu are foarte mult timp. Astazi trebuie sa-si spele ciorapii si batistele. S-a nascut si a trait in Sântana de Mures. A ramas orfana de la 14 ani si nu s-a maritat niciodata. „Probabil nu m-am maritat tocmai pentru ca am avut o viata grea. Pe vremea mea timpurile erau aspre. La tara trebuie sa muncesti din greu ca sa traiesti. E bine macar ca a venit colectivul si am acuma de unde lua o pensie. Altfel nu puteam sta la camin.” Uneori pe tanti Floarea o mai vi­zi­tea­za nepoatele si

asta-i face o mare pla­cere. in rest nu-si face planuri pentru ziua de mâine.

„Doar atât ca adun bani, stii tu… pentru ingro­pa­ciune. La 85 de ani, pentru ce altceva sa aduni bani?…”

Strungarul pe

care-l lasa suruburile

Pe domnul Dragomir l-am in­tâlnit in acelasi ca­min. Se tine dârz si-mi marturiseste ca toata viata a fost un om foarte orgolios. „N-am stiut decât de frica sefilor si uneori a nevestei.” Aproape 40 de ani a lucrat in uzina ca strungar. I-a placut mult sa munceasca si sa traiasca bine. „De patru ani insa, de când mi-a murit nevasta, au cam inceput sa ma lase suruburile”. Asa am ajuns la camin. Daca nu mi se betegeau picioarele poate ca nu ajungeam aici. Probabil o sa fie si mai rau. Cred ca o sa ajung in carucior.”

Cu toate acestea, domnul Dragomir e tare glumet. Nu ii e frica de ziua de mâine. Numai ca in ultima vreme se viseaza iar tânar si liber. „Probabil e pentru ca m-am mutat de curând aici si inca nu m-am invatat. Dar sunt sigur ca o sa ma invat si-n camin, nu crezi?” ii dau dreptate si ma ridic sa plec.

La iesire ma intâmpina nervos, Vasile, soferul caminului: „Dom’le, de ce nu faceti voi ziaristii niste articole despre politistii astia care amendeaza pa toata lumea da’ pa care nu-i amendeaza nimeni?” Uite, mie mi-au luat 6 puncte degeaba. Daca nu ma ajutati voi, sa vedeti ca o sa ma duc si la OTV…imi fac eu cumva dreptate…

Alain CUCU

Show More

Related Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Back to top button
Close