Big Brother “2004”

Deși ecourile alegerilor prezidențiale din Statele Unite s-au stins, opinia publică mondială continuă să se întrebe cum a fost posibil ca alegătorii americani să-i acorde încredere lui George Bush, un lider a cărui prestație, pe durata primului său mandat, a fost caracterizată de o serie nesfârșită de minciuni și manipulări. Un posibil răspuns poate fi aflat în “1984”, celebrul roman al lui George Orwell, despre o societate ajunsă la alienarea totală, în care orice logică a fost abolită, în care trecutul este rescris mereu spre a corespunde prezentului, iar creierele oamenilor sunt spălate prin impunerea unei percepții schizofrenice asupra realității.

În urmă cu mai bine de jumătate de secol, când publica “1984”, George Orwell nu bănuia că mesajul cărții sale, scrise pentru a satiriza realitatea dictaturii sovietice, va corespunde într-o zi situației actuale din Statele Unite. Romanul înfățișează un imperiu totalitar, Oceania, în care guvernarea Big Brother își controlează cetățenii prin instrumente de manipulare și propagandă extrem de eficace și insidioase. Principalul mijloc de manipulare este Ministerul Adevărului, ale cărui lozinci sunt “Războiul este pace”, “Ignoranța este putere” și “Cine controlează trecutul, controlează viitorul; cine controlează prezentul, controlează trecutul”. În Oceania, atitudinea de bun cetățean înseamnă “să nu gândești, să nu trebuiască să gândești”, iar erezia ereziilor este bunul simț. Premisa centrală a lumii conduse de Big Brother este “noua limbă” și “dubla gândire”, aceasta din urmă fiind definită ca “abilitatea de a fixa în mintea cuiva două credințe contradictorii, opuse, și de a le accepta pe amândouă”. Un bun exemplu în acest sens este cel în care guvernarea Big Brother, obișnuită să alterneze rivalitatea și alianța cu două imperii rivale, anunță schimbarea inamicului, în mijlocul unui discurs patriotic. Audiența acceptă imediat noua realitate, fără să pună la îndoială nici măcar un moment justețea deciziei Partidului. Toate aceste metode se regăsesc în tacticile de manipulare folosite de Administrația Bush pentru a spăla creierele americanilor.
Realitatea
inventată
Astfel, strategia de creere a propriei realități, folosită de Big Brother, și-a aflat echivalentul în conceptul de “management al percepției”, pus în practică de oficialii Casei Albe. Conceptul funcționează pe principiul că realitatea nu este importantă; adevărul reprezintă numai ceea ce Puterea este capabilă să convingă electoratul că este adevărat. Folosirea acestei strategii a fost recunoscută de un consilier de frunte al administraței Bush. Într-un articol publicat recent în New York Times, el i-a luat în derâdere pe americanii care cred că “soluțiile apar în urma unui studiu logic a realității, bazat pe bunul simț. În lumea de azi, lucrurile nu mai funcționează astfel. Acum suntem un imperiu, iar atunci când acționăm, creăm propria noastră realitate”. Niciunde nu a fost mai vizibil succesul acestei strategii ca în privința războiului din Irak. Numărul americanilor car e au dat crezare minciunilor televizate ale Administrației Bush despre motivele declanșării conflictului a fost și rămâne mult mai mare decât al celor care au înțeles realitatea din teren.
Schizofrenie
electorală
Potrivit unui studiu realizat de Programul privind Atitudinile Politice Internaționale al Universității Maryland, 72 la sută dintre cei care l-au votat pe Bush continuă să creadă că Irakul a avut arme de distrugere în masă sau un program major de producere a acestora. Rezultatele sunt cu atât mai semnificative că cât sondajul a fost efectuat după publicarea la nivel național a “Raportului Duelfer”, care a stabilit că Saddam Hussein a pus capăt programelor de dezvoltare a armelor de distrugere în masă la scurt timp după războiul din Golf din 1991. Același raport a ajuns la concluzia că Saddam Hussein nu a acordat sprijin teroriștilor al-Qaeda. Cu toate acestea, 81 la sută dintre susținătorii lui Bush sunt convinși și acum că războiul din Irak a reprezentat o componentă cheie a luptei globale împotriva terorismului. Și mai înspăimântător este faptul că administrația Bush a reușit, la fel ca guvernarea Big Brother din “1984”, să modeleze mintea susținătorilor săi după tiparul schizofrenic al “dublei gândiri”. În studiul realizat de Universitatea Maryland, aceiași alegători care s-au declarat convinși în proporție de 72 la sută că Irakul a avut arme de distrugere în masă, au afirmat într-un procentaj de 58 la sută că Statele Unite nu ar fi trebuit să declanșeze războiul fără dovezi despre existența unui program de arme de distrugere în masă sau despre presupusul sprijin acordat rețelei al-Qaeda. Succesul formidabil obținut de administrația Bush în manipularea opiniei publice este dovedit și de atitudinea cetățenilor de rând față de Franța, țară care s-a împotrivit declanșării războiului din Irak. Oricât ar părea de incredibil, o treime dintre americani cred că Franța este, în prezent, un inamic al Statelor Unite în războiul împotriva terorismului.
Minciuni
adevărate
Astfel de percepții nu sunt întâmplătoare, în condițiile în care timp de patru ani, președintele Bush și Administrația sa au folosit fiecare ocazie pentru a manipula opinia publică, fie că a fost vorba de războiul din Irak, fie de cel purtat împotriva rețelei al-Qaeda. Semnificativ este și modul  în care administrația americană a tratat eșecul capturării lui Osama ben Laden, amintind izbitor de două sloganuri cheie utilizate de Big Brother, în “1984”:  “Ignoranța este putere” și “Cine controlează trecutul, controlează viitorul”. După cum se știe, în zilele care au urmat atentatelor din 11 septembrie, președintele Bush a promis că nu se va da în lături de la nimic pentru a pune mâna pe făptași. Totuși, pe 13 septembrie 2001, Administrația Bush permitea plecarea din Statele Unite a unui avion plin cu cetățeni saudiți, printre care și mai multe rude ale lui ben Laden, fără ca acestea să fie interogate de FBI. Șase luni mai târziu, în timp ce pregătea terenul pentru invazia împotriva Irakului, Bush declara despre ben Laden: “Este o persoană care a fost marginalizată… Nu-mi mai petrec prea mult timp gândindu-mă la tip… Sincer, nu mai sunt atât de preocupat de el.” Iar în aprilie 2002, Șeful Marelui Stat Major al Armatei, Richard Myers, concluziona halucinant:” Scopul nostru n-a fost niciodată să-l prindem pe ben Laden”. No comment!

Rescrierea trecutului
“Credem că, în realitate, Saddam Hussein a reconstituit arme nucleare” – vicepreședintele Dick Cheney, postul NBC, 16 martie 2003
“Nu cred că vreunul dintre membrii Administrației pe care-i cunosc să fi spus vreodată că Irakul a avut arme nucleare” – secretarul apărării, Donald Rumsfeld, 14 mai 2003, în timpul audierilor Comitetului pentru Apărare al Senatului
 
“Armele de distrugere în masă sunt în regiunile încă necontrolate de forțele aliate. Știm unde sunt: se găsesc în zonele din jurul orașelor Tikrit și Bagdad, la est, vest, sud și nord de aceste orașe – Donald Rumsfeld, postul ABC, 30 martie 2003
” Nimeni n-a spus vreodată că știe cu precizie unde sunt toate aceste arme, unde sunt depozitate ele” – Condoleezza Rice, șefa Consiliului de Securitate Națională, postul NBC, 8 iunie, 2003

Pe data de 19 martie 2003, președintele Bush a trimis o scrisoare Congresului american în care justifică decizia declanșării războiului din Irak pe baza legislației care autorizează folosirea forței împotriva “națiunilor, organizațiilor sau persoanelor care au planificat, autorizat, comis sau au ajutat la executarea atacurilor teroriste din 11 septembrie, 2001.”
” N-am pretins niciodată că Saddam Hussein a condus sau a fost implicat în atentatele din 11 septembrie” –  Condoleezza Rice, 16 septembrie, 2003.