Bisericile nu mor niciodatã

Bisericuțele de lemn sunt ca un magnet pentru hoții de obiecte de patrimoniu. În ultimii 15 ani, peste 600 de icoane, vase liturgice și alte obiecte bisericești au fost furate. Deși doar 10 la sutã din acestea au fost gãsite, nimeni nu disperã; hoții au parte de pedeapsa divinã. În fața unui asemenea jefuitor nu pot sta nici sisteme de alarmã, nici grilaje. Doar Dumnezeu este cel care își apãrã casa.

Pornind pe drumurile județului, aproape în fiecare localitate privirea îți rãmâne suspendatã de imaginea unei troițe, a unei cruci vechi sau a unei bisericuțe de lemn, care rãsare de dupã o coastã de deal ori de dupã pâlcuri de copaci. Pentru cã, aproape nu existã sat fãrã o asemenea comoarã, rodul vrerii celor care și-au purtat pașii și credința prin aceste locuri, timp de mii de ani. Dacã fiecare bisericã este, în sine, o comoarã, poartã o altã comoarã ascunsã între pereții fragili.

Un tezaur inestimabil

Dintre cele 297 de bisericuțe de lemn ale județului, toate monumente istorice, toate unicate datoritã picturilor și a construcției, unele au o vechime de aproape 300 de ani. Dacã timp de secole au fost pãstrãtoarele sfinte de taine ale creștinilor, în ultimii ani le calcã mai mult hoții decât credincioșii. Pentru conservarea bisericuțelor, preoții oficiazã slujbele în aceste lãcașuri doar la sãrbãtorile importante ale creștinãtãții. În rest, ușile sunt închise, iar de acest lucru profitã jefuitorii de biserici. Doar în ultimii 16 ani când, în loc de porția de libertate, unii și-au luat libertatea de a jefui, au fost pângãrite biserici-monument din Sânmãrghita, Ideciu, Glodeni, Urisiu, Sãcalu, Beica, Bahnea, Sânișor, Șomoștelnic, Sãrmașu și cine știe câte altele. Au dispãrut obiecte de patrimoniu de o valoare inestimabilã. Specialiștii s-au temut sã rosteascã cifre, dar în primul rând valoarea a fost una spiritualã. Pentru cã lucrurile care îmbogãțesc și înfrumusețeazã o bisericã, acolo trebuie sã stea pe vecie. În fiecare bisericã existã icoane, cãrți de cult, vase liturgice care, indiferent de materialele din care sunt fãcute, sunt valoroase spiritual. Hoții se îndreaptã însã spre obiectele de cult considerate de patrimoniu.”Spiritual, cele mai valoroase, indiferent de materialul din care sunt fãcute, sunt vasele liturgice, care participã în mod concret și direct la taina care se produce în timpul Sfintei Liturghii. Aceasta constã în prefacerea simbolicã a prescurii în Sfântul Trup al Mântuitorului Iisus și al vinului în sângele Mântuitorului (Taina Sfântã a Euharistiei). Aspectul concret, în formã permanentã a prezenței lui Dumnezeu în lume, se face contemporan fiecãruia, indiferent de generație. Vasele liturgice se folosesc la oficierea Tainei Botezului, la Taina Mirungerii, Taina Cununiei, Taina Sfântului Maslu, Taina preoției și a spovedaniei. Aceste bogãții spirituale încununeazã și înfrumusețeazã partea pozitivã a calitãților unui om, scutindu-l sã mai lucreze cu partea negativã a vieții lui. Valorile materiale pãlesc în fața acestora”, ne-a spus pãrintele Silviu Negruțiu.

Sacrilegiul

Cei care comit sacrilegiul furtului din biserici nu știu toate aceste lucruri și nici nu-i intereseazã. Ei doar profitã. Bisericuța de la Sãrmașu a fost jefuitã într-o noapte cu o ploaie dușmãnoasã. Hoții știau cã atunci când e “vreme mare”, timp de câteva ore, sistemul de alarmã al bisericii este neoperațional. Hoții au furat cãrți rare, printre care și Cazania Lui Varlaam, obiecte de cult și icoane. Preotul a ținut un post sever, împreunã cu enoriașii și încet bogãțiile furate au început sã fie gãsite. Fix la un an a fost prins și hoțul. Cu toate cã piesele furate au fost recuperate aproape în totalitate, pe cele mai valoroase, cãrți și icoane, preotul le-a îndreptat spre alte biserici și mãnãstiri, mai bine protejate. Acesta a fost un caz fericit, al unei bisericuțe care a avut sistem de alarmã. Sunt însã altele expuse tot timpul.

Bisericuța din satul Valea, situatã în vârf de deal, nu are nici un fel de sistem de avertizare. “E un chin sã ajungi la ea. A fost construitã în spirit pur creștin, în ideea cã trebuie sã te chinui pentru a ajunge la ea. Micã de înãlțime, trebuie sã te închini pentru a pãtrunde în interior. Au fost fãcute cu înțelepciune”, ne-a mai spus pãrintele Negruțiu. Izolaria a expus-o lãcomiei hoților. Nici o piesã din toatã acea bogãție nu a mai fost recuperatã pânã acum. Hoții gãsesc diverse modalitãți, numai de ei știute, pentru a ajunge la ceea ce râvnesc. Cãlcate de hoți au fost și cele douã Catedrale, Mare și Micã, din Târgu Mureș. De trei ori în ultimii doi ani. Au pãtruns de pe schele, prin turn, sau pe o ușã lateralã, dupã ce ziua în timpul unui “tur” prin bisericã, au deșurubat grilajul de fier din interior. Nimic din ceea ce au furat nu a fost recuperat. “Pentru cã nu aveau suficient spațiu sã scoatã lucruri importante din bisericã, mai mult au vandalizat decât au furat, dar tot au pãgubit”, aflãm de la pãrintele Negruțiu.

Statistici negre

La nivel de țarã, doar de la începutul anului, au fost întocmite peste 320 de dosare penale, al cãror obiect este furtul unor bunuri de patrimoniu. Dintre acestea, proporția cea mai mare, 265 de cazuri sunt întocmite în urma furturilor din biserici. Cu toatã truda polițiștilor, doar 10 cazuri au fost elucidate, celelalte rãmânând cu autor necunoscut. Peste 600 de piese de cult bisericesc și icoane stau ascunse ca și cei care le-au furat. Doar deocamdatã. Deoarece, se spune cã hoții sunt întotdeauna prinși și icoanele se vor întoarce la locul lor. Existã legende cu icoane care apar din senin la locul lor, dupã o perioadã în care au fost declarate dispãrute, de icoane care apãreau în visul unor credincioși care știau exact locul în care le vor gãsi. Se vorbește și despre cazuri de icoane care au fost furate și, pentru cã au început sã lãcrimeze, hoții s-au speriat și le-au dus în locul de unde le-au furat. Din acest motiv existã credința de nestrãmutat cã ceea ce se furã din locurile sfinte se va gãsi într-o zi, iar pângãritorii vor fi aspru pedepsiți.

Pedeapsa

Cei care mai știu câte o poveste despre soarta hoților de biserici, spun cã nu e prea bine sã vorbeascã despre asta. Pentru cã Dumnezeu gãsește calea dreaptã și noi oamenii nu avem voie sã judecãm. Totuși, printre șoapte aflãm lucruri îngrozitoare despre legi neștiute, purtãtoare de pedepse îngrozitoare, care nu acționeazã doar asupra lor ci și a familiilor lor. Ei mor lent, foarte lent, fiecare rãsuflare fiind un chin ce nu se mai sfãrșește, dupã ce în pușcãrii au fost “prada preferatã” a celorlalți tâlhari. Unii dintre ei sfârșesc prin a se sinucide, considerând cã oricum sunt damnați și trupurile lor nu se vor putea odihni în pãmânt sfințit. Se zice cã a fost un caz de pedeapsã divinã instantanee, când un asememea jefuitor, a fost gãsit dimineața în pragul bisericii, paralizat, strângând la piept ceea ce furase în timpul nopții.

“Dumnezeu ne iubește pe toți. Dar și noi trebuie sã îl iubim pe El. Bisericuțele vechi sunt purtãtoare de valori. Ceea ce le-a însuflețit, acolo trebuie sã rãmânã. Acolo e locul obiectelor de cult. Unde sã-l așezi pe Iisus? El stã tot timpul pe masa Altarului, în fiecare din aceste bisericuțe. Nu sunt biserici moarte la sate, deși unii așa cred. În fiecare se oficiazã slujbã, mãcar de douã ori pe an.

Credincioșii considerã cã hoții din biserici sunt infinit mai pãcãtoși decât alți hoți. Sã agresezi lucrarea lui Dumnezeu e ca și cum te-ai fi atins de Hristos, dupã ce a fost prins și dus spre rãstignire”, ne-a mãrturisit pãrintele Negruțiu. Atunci când dispar patimile, uimirea și neîncrederea, rãmâne simplu și clar un rãspuns. Dacã lacãtele nu sunt pentru hoți, atunci biserica este apãratã de Dumnezeu.

Eugenia KISS