Boala limbii albastre

Din luna august a anului trecut, serviciile sanitar-veterinare din tarile vest europene, se confrunta cu prezenta unei maladii care nu a mai fost semnalata pana in prezent in aceasta parte a Europei, si care ameninta, prin difuzarea ei extrem de rapida, fermele de ovine si bovine.

Boala s-a extins in cateva luni pe sute de kilometri fiind raportate pana in prezent cazuri de imbolnavire in peste doua mii de ferme din Olanda, Belgia, Germania, Franta si Luxemburg. Este foarte posibil ca boala sa cuprinda si Europa de Est, iar pentru a preintampina aparitia ei sunt necesare o serie de masuri specifice de protectie si de prevenire si la noi in tara unde boala limbii albastre (bluetongue) este cunoscuta doar din literatura, ca o boala exotica.

Boala limbii albastre sau febra catarala a oilor este o viroza necontagioasa care se transmite prin intepaturile insectelor hematofage, atacand de obicei oile si mai rar caprinele sau bovinele. Nu prezinta niciun pericol pentru sanatatea oamenilor asadar carnea si produsele lactate pot fi consumate fara restrictii in cazul aparitiei bolii in ferma.

Tantarul e vinovat

Vectorul principal al bolii este tantarul. Virusul se multiplica in corpul acestei insecte apoi prin inteparea animalelor sanatoase boala este transmisa de la un animal la altul. Terenurile joase si umede, in care predomina aceste insecte favorizeaza aparitia acestei boli si mentinerea focarelor.

Sezonul de varf pentru aceasta boala este mijlocul verii si inceputul toamnei, in special in zonele mlastinoase sau bogate in substante organice, in care tantarii prefera sa-si depuna ouale. Odata cu sezonul rece dispar si imbolnavirile, dar numai pana in anul urmator, virusul persistand in organismul animalelor trecute prin boala. Boala nu se transmite prin contactul direct dintre animale, dar s-au semnalat cazuri de transmitere pe cale transplacentara de la mama la fat sau prin sperma masculilor daca aceasta contine celule sangvine.

Aspecte clinice

Semnele clinice pot fi diferite la animalele contaminate, iar culoarea albastra a limbii este aspectul care a dat si denumirea bolii. |n cazurile tipice, animalele manifesta forme clinice acute dupa 7-10 zile de la infectie, semnele clasice fiind febra de peste 41,5 grade Celsius, apatie si somnolenta. Apoi apare o roseata si un edem al mucoasei bucale si nazale, iar animalele saliveaza abundent facand “spume la gura”. Limba se inflameaza devenind cianotica ingreunand serios masticatia. Boala evolueaza prin ulcere si eroziuni la nivelul botului care apoi progreseaza in leziuni necrotice. Apar si schiopaturi din cauza durerilor acute datorate inflamatiei silonului coronar al copitei.

De regula bovinele nu fac forme severe ale bolii leziunile bucale si podale semanand foarte mult cu cele din febra aftoasa. Bovinele joaca un rol major prin faptul ca reprezinta cel mai important rezervor al raspandirii virusului. Daca o insecta inteapa o vaca contaminata, prin sangele supt poate transmite virusul la alte bovine sau la oile din apropiere. Boala nu are tratament, iar vaccinarea specifica prezinta o serie de dezavantaje de aceea programele de eradicare se se bazeaza pe metodele de control ale vectorilor.

Romania este libera de aceasta boala. este un mare avantaj pentru ca nu sunt restrictii in circulatia animalelor, a produselor biologice si a alimentelor de origine animala. Pagubele economice datorate acestei boli provin din aceste restrictii de circulatie cat si din costurile de profilaxie, si de diminuare a capacitatii de productie a animalelor.

Virusul poate fi detectat in sangele bovinelor contaminate si dupa trei luni de la infectie iar imunizarea prin vaccinare cu un tip de virus nu le confera imunitate si pentru celelalte serotipuri ceea ce face uneori ineficienta vaccinarea.

Masuri de prevenire

Deoarece boala limbii albastre nu are tratament eficient, masurile de prevenire au o importanta majora. Se vor utiliza vaccinuri cu virusuri atenuante, iar stereotipurile incorporate in vaccin sa fie aceleasi cu cele care au cauzat infectia in teren. |n zonele libere de boala, importurile sunt supuse obligatoriu unei perioade de carantina de 30 de zile cat si unei supravegheri serologice a tuturor animalelor importate. |n aceste zone se urmareste reducerea numarului de insecte prin dezinsectii periodice a zonelor de risc si inclusiv a mijloacelor de transport international. |n cazul in care boala este prezenta, masurile legate de eradicarea ei se refera la tinerea animalelor in grajd noaptea, in special la apusul si rasaritul soarelui c,nd activitatea insectelor este mai intensa, tinerea animalelor in afara zonelor umede, in care numarul insectelor este crescut, transportul animalelor la altitudine mai mare in sezonul de activitate al insectelor. Se va incerca si eliminarea tantarilor cu insecticide si controlul tuturor vectorilor incriminati in transmiterea bolii.

Ce se intampla cu animalele bolnave

Pot de asemenea aparea complicatii prin avortul oilor gestante, caderea lanii, aparitia bronhopneumoniilor si sterilitate. Mortalitatea cuprinde peste 30 la suta din efectiv in primele saptamani de boala. Animalele care supravietuiesc sunt slabite si se refac dupa o lunga perioada de timp.