Bomba chimică din Texas

Guvernul Statelor Unite muşamalizează un complot terorist

În anul 2003, Statele Unite au găsit arme de distrugere în masă. Contrar oricăror aşteptări, guvernul american nu a mediatizat însă descoperirea. Motivul: temutele arme nu au fost găsite în Irak, ci chiar în Texas, statul natal al preşedintelui Bush. O bombă chimică extrem de periculoasă urma să fie folosită de extremiştii de dreapta americani, aflaţi în conflict cu guvernul federal.   

În aprilie anul trecut, în timp ce trupele americane se apropiau de Bagdad, iar forţele speciale cercetau frenetic solul irakian în căutare de arme chimice, biologice sau nucleare, o echipă a FBI descoperea într-un depozit din statul Texas o bombă din cianură de sodiu, capabilă să ucidă cîteva mii de oameni. În acelaşi depozit, agenţii federali au mai găsit peste o sută de explozivi, o jumătate de milion de cartuşe, zeci de mitraliere şi puşti de asalt şi literatură antiguvernamentală redactată de mişcările extremiste de dreapta din SUA. Din punct de vedere al periculozităţii arsenalului, captura s-a dovedit a fi cea mai importantă din ultimii 20 de ani în Statele Unite. Cu toate acestea, cazul nu a fost mediatizat. În mod cu totul ciudat, televiziunile locale n-au difuzat nici măcar un reportaj pe această temă, iar autorităţile texane au dat publicităţii doar două comunicate de presă. Afacerea a “transpirat” la nivel naţional abia luna trecută, cînd ziarul New York Times a publicat un articol intitulat “Inamicii de acasă”.

Cazul Krar

Potrivit articolului din New York Times, povestea a început în toamna anului 2002, cînd un pachet cu destinaţia New Jersey a fost livrat din greşeală la o adresă din New York. Destinatarul a deschis pachetul şi a descoperit în el insigne şi ecusoane de identificare false, cu sigla Departamentului Apărării şi a ONU. Alertat imediat, FBI a declanşat investigaţiile, fără să bănuiască însă nici o clipă că s-a angrenat în cea mai complexă şi mai costisitoare anchetă privind terorismul intern, de la atentatul din Oklahoma City, produs în 1995. Cercetările i-au condus pe agenţii federali în localitatea Noonday, din Texas, la locuinţa lui William Krar, un bărbat de 62 de ani. Ascunzătoarea de arme şi bombe, precum şi materialele de propagandă au fost găsite în aprilie 2003, când FBI a percheziţionat un depozit aflat în proprietatea lui Krar. Acesta şi soţia lui, Judith Bruey, precum şi destinatarul pachetului, Edward Feltus, membru al unei miliţii din New Jersey, au fost arestaţi.
Potrivit procurorului Brit Featherston, FBI a realizat amploarea fără precedent a cazului în momentul în care a descoperit canistrele de cianură de sodiu şi legăturile lui Krar cu grupările extremiste de dreapta: “Pe hârtie, orice orăşel are criminali mai periculoşi decât Krar şi complicea lui. Dar din cauza apropierii lor de mişcările extremiste şi de teama repetării unui nou 11 septembrie, s-a declanşat alerta generală. Peste 10 agenţii federale au fost implicate în anchetă şi au fost emise sute de citaţii. Cazul a reprezentat o prioritate absolută.”
Cei trei potenţiali atentatori şi-au recunoscut vinovăţia în faţa Curţii Federale din Texas, urmând să-şi primească sentinţele în luna februarie. În urma acordului încheiat între acuzare şi apărare, Krar va fi condamnat la 10 ani de închisoare, iar Judith Brey şi Edward Feltus se vor alege cu câte 5 ani de puşcărie. Nici până acum însă, anchetatorii nu au reuşit să afle care era destinaţia exactă a bombei de cianură de sodiu şi cine urma să folosească impresionantul arsenal din depozit.

Cortina tăcerii

Experţii spun că afacerea Krar şi reacţia autorităţilor federale faţă de acest caz oferă numeroase învăţăminte opiniei publice americane şi mondiale. Robert Jensen, profesor de jurnalism la Universitatea Austin din Texas, susţine că cele întâmplate arată cât de politizat a devenit războiul împotriva terorismului: “Guvernul Statelor Unite suferă de o miopie severă când vine vorba de terorismul domestic. Nu am nici o îndoială că dacă Krar şi compatrioţii săi ar fi fost arabi americani sau ar fi avut legături cu grupări islamice fundamentaliste, am fi aflat vestea arestării lor chiar din gura ministrului justiţiei, John Ashcroft.”
Şi alţi analişti insistă asupra faptului că administraţia Bush nu pierde nici o ocazie pentru a prezenta terorismul islamic drept cel mai mare duşman al Statelor Unite. Periodic, oficialii americani ridică nivelul de alertă privind iminenţa unui atac terorist, ţinând publicul sub un stres permanent. În tot acest timp, conducătorii ţării nu ezită să ţeasă o adevărată conspiraţie a tăcerii pentru a ascunde comploturile puse la cale în inima Statelor Unite de cetăţeni americani. Cea mai bună dovadă în acest sens este chiar cazul Krar. Ziariştii americani nu au ezitat să remarce cât de ironic este faptul că în timp ce soldaţii Pentagonului  căutau arme de distrugere în masă în Irak, o bombă chimică, în stare să ucidă mii de oameni, a fost găsită chiar în statul natal al preşedintelui George Bush. Concluzia jurnaliştilor este clară: Departamentul Justiţiei a decis în mod deliberat să minimalizeze cazul Krar, folosind toate pârghiile de presiune posibile, din cauza stânjenelii pe care ar fi provocat-o guvernului Statelor Unite aflarea veştii că arme de distrugere în masă au fost descoperite în America înainte ca ele să fie găsite în Irak.
Robert Jensen susţine că “pentru administraţia Bush, nu este de nici un folos să pună în acest moment accentul pe pericolul reprezentat de terorismul intern. În schimb, există beneficii politice importante din accentuarea pericolului terorismului străin, mai ales în perioade în care puterea încearcă să mobilizeze sprijinul popular faţă de război”.

Extremiştii din umbră

Pentru judecătorul Mark Potok, din Montgomery, statul Alabama,
afacerea Krar demonstrează cât de serioasă este ameninţarea care planează asupra Statelor Unite din interior: “Lecţia pe care trebuie să o învăţăm este aceea că trebuie să fim tot timpul preocupaţi de terorismul autohton. Ar fi o teribilă greşeală să credem că terorismul vine numai din exterior. Atât William Krar, cât şi Edward Feltus sunt afiliaţi mişcărilor extremiste de dreapta americane, al căror duşman principal este guvernul federal”. La această oră, se estimează că numărul membrilor şi activiştilor din grupările care promovează idei extremiste este de aproximativ 25 de mii, iar cel al simpatizanţilor de circa 250 de mii. În anul 2002, FBI
a  identificat 708 grupări de extremă-dreapta. WLEFT PARKED IN
Zecile de mii de membri ale acestor mişcări, organizate în celule, bande, clanuri, miliţii şi grupări armate, operează în toate colţurile Statelor Unite, fiind angajate în ceea ce consideră a fi un război pe viaţă şi pe moarte împotriva elitelor federale şi a non-albilor din America. Doctrina miliţiilor este de-a dreptul primitivă: europenii nordici sunt descendenţii triburilor pierdute ale lui Israel, guvernul american este în mâinile evreilor satanici, iar negrii au fost creaţi înaintea lui Adam şi sunt nişte suboameni. Propaganda lor se desfăşoară pe calea staţiilor de radio pe unde scurte, a pamfletelor distribuite cu ocazia târgurilor de arme, a revistelor extremise şi a Internetului.
Membrii miliţiilor, majoritatea muncitori necalificaţi, nesiguri de viitor,  îşi fac stocuri de arme şi mâncare în aşteptarea Armaghedonului, despre care cred că va fi o bătălie între rase în Statele Unite. Toţi trăiesc cu spaima că guvernul va interzice într-o zi posesia armelor şi cred că Washingtonul a pregătit lagăre de concentrare unde vor fi internaţi după stabilirea unei guvernări mondiale, instituite sub egida Naţiunilor Unite, cu scopul suprimării drepturilor omului şi aservirii cetăţenilor lumii.
În acest context, nu este de mirare că cei mai fanatici membri ai miliţiilor sunt dispuşi să pregătească şi să execute atentate teroriste, după principiul “cea mai bună apărare este atacul”…

Liga Anti-Defăimare din Statele Unite afirmă că “este o realitate faptul că o mulţime de cazuri care implicau extremişti americani au trecut nebăgate în seamă.” Unul din cele mai mari comploturi teroriste a fost descoperit în anii 1990, când membrii unei miliţii extremiste s-au adunat în centrul Texasului pentru a ataca o bază militară. Ei au fost arestaţi într-o tabără de lângă Fort Hood, în dimineaţa zilei de 4 iulie, 1997, având o mare cantitate de arme şi explozivi.
Sfârşit casetă

Exceptând atentatele din 11 septembrie, cel mai distrugător act terorist din istoria Statelor Unite a fost explozia din Oklahoma City, din 19 aprilie 1995. 168 de oameni care lucrau într-o clădire federală şi-au pierdut viaţa după ce un camion încărcat cu două tone de explozibil a fost detonat în parcarea imobilului. Printre cei care şi-au pierdut viaţa s-au numărat 19 copii. Autorul atentatului a fost Timothy Mc Veigh, veteran al războiului din Golf şi membru al unei organizaţii de extremă dreaptă.