Calvarul dializei

Bolile de rinichi se numără printre cele mai crunte afecţiuni. Nu atât pentru simptomatologia pe care o produc, ci pentru urmările grave pe care le provoacă. Dializa este blestemul acestei maladii. Bolnavii sunt obligaţi să meargă la dializă de două-trei ori pe săptămână. Şi asta nu e tot. Între timp boala evoluează “tacit”.

Până în 1996, pentru bolnavii târgumureseni, dializa era un chin imens, asta deoarece la Târgu Mureş nu exista un centru de dializă. Pacienţii erau nevoiţi să facă naveta la Cluj, Sibiu, sau chiar până la Bucureşti, şi asta de trei, patru ori pe săptămână. Deschiderea Centrului de hemodializă cronică, ca secţie în cadrul Spitalului Clinic Judeţean Mureş, a înlăturat acest inconvenient. Asta nu înseamnă, că problemele bolnavilor au luat sfârşit. Şi centrul “suferă” de “insuficienţe” majore. Dar să luăm problemele pe rând.
 
Boala, factorul declanşator

Diagnosticul de insuficienţă renală cronică duce, într-un sfârşit, la începerea chinuitoarelor şedinţe de dializă. Factorul declanşator al insuficienţelor renale, sunt glomerulonefritele, pielonefritele, care la rândul lor, pot să apară în urma unor infecţii netratate. După cum spun medicii, neglijenţa joacă un rol major în declanşarea acestei boli. Mai grav este faptul că boala evoluează pe cale asimptomatică. De cele mai multe ori, pacienţii se adresează medicului, prezentând simptome diverse: anemie, inapetenţă, paloare, şi doar la o examinare atentă se detectează boala, ajunsă în majoritatea cazurilor, în stadii înaintate. Tratamentul? Dializa.
Şi problemele se înmulţesc, asta deoarece de trei-patru ori pe săptămână pacientul trebuie să meargă la dializă. Programări la anumite ore, jumătate de zi pierdută, şi lista ar putea continua.

Aparatele nu mai fac faţă

Momentan centrul funcţionează cu 15 aparate de dializă, în condiţiile în care în jur de 100 de pacienţi au nevoie de acest aparat.  O şedinţă durează trei-patru ore. Să nu mai amintim şi faptul că jumătatea aparatelor prezintă un grad de uzură avansat. Cele mai noi au o vechime de trei ani, şi funcţionează în regim aproape continu (de la ora şapte dimineaţa la nouă seara). Aparatul de hemodializă are rolul de a curăţa organismul de toxine, deoarece în insuficienţa renală cronică funcţia rinichiului scade cu 85 la sută, uneori ajungându-se chiar până la anurie. Aparatul practic va filtra sângele bolnavului.

Boala şi complicaţiile ei

Dializa nu rezolvă în totalitate problema. Pe lângă acest tratament, pacienţii trebuie să urmeze un regim draconic. În primul rând, bolnavii nu pot consuma decât cantităţi mici de lichide, regimul alimentar trebuie să fie sărac în proteine, iar legumele şi fructele trebuie consumate cu precauţie. În schimb, medicaţia este bogată, deoarece hemodializa nu rezolvă toate problemele. De obicei apar complicaţiile ce însoţesc insuficienţa renală cronică. Cele mai frecvente sunt hipertensiunea arterială, anemia, osteodistrofia renală. Drept urmare, multor pacienţi li se prescriu medicamente antihipertensive, preparate cu fier.
De asemenea, ideal ar fi ca toţi pacienţii să primească eritropoetină (singurul medicament care rezolvă anemia renală), un medicament scump. În condiţiile actuale, doar 50 la sută din pacienţi ar beneficia gratuit de acesta. Spre exemplu, un bolnav are nevoie de 6-9000 de unităţi din acest medicament, de trei ori pe săptămână. Având în vedere faptul că 1000 de unităţi de eritropoetină costă aproximativ 358 de mii de lei, sumele care rezultă sunt de-a dreptul colosale. Pentru ca toţi să beneficieze de acest medicament, medicii trebuie să împartă eritropoetina astfel ca fiecare pacient să beneficieze de ea.

Transplanul de rinichi- soluţia optimă
 
O altă alternativă rămâne transplantul renal, însă şi acest drum este anevoios. Listele de aşteptare sunt lungi, iar găsirea unui donator compatibil este destul de dificilă. Cel mai bine ar fi ca acesta să fie un membru de familie, în aceste cazuri, şansele de reuşită fiind mult mai bune. Anul trecut s-au înregistrat patru cazuri de transplant renal. Deocamdată aceste operaţii nu se fac în cadrul Spitalului Judeţean, pacienţii fiind trimişi la Cluj.
Deşi existenţa acestui centru de dializă este extrem de importantă, sumele care sunt alocate anual sunt mici, iar numărul pacienţilor nu dă semne să scadă. Spre exemplu, pentru anul 2003, a fost alocat pentru acest centru suma de aproximativ 21 miliarde de lei. Nici în acest an perspectivele nu sunt prea roze, concluzia rămânând aceeaşi: “bani insuficienţi”.

“La Centru de dializă vin bolnavi din tot judeţul şi nu numai. Numărul pacienţilor care necesită dializă este mare, iar în condiţiile date, ne descurcăm destul de greu. Ideal ar fi înfiinţarea unui astfel de centru la Sighişoara şi Reghin. Această variantă ar fi convenabilă atât pentru bolnavi, care n-ar mai trebui să se deplaseze până la Târgu Mureş, iar eficacitatea actului medical ar creşte”, a declarat Violeta Roman, medic coordonator al Centrului de hemodializă.

Majoritatea pacienţilor care suferă de insuficienţă renală sunt tineri, cu vârste cuprinse între 20 şi 40 de ani. Boala apare pe fondul unor infecţii netratate la timp, şi care cu timpul pot provoca afecţiuni ale rinichiului. Majoritatea pacienţilor provin din mediul rural, unde lipsa de informaţie e mai pregnantă.