Uncategorized

Campionii dansului

Paul Moldovan și Cristina Tătar, componenți ai Clubului Dance Art din Târgu-Mureș, fondat de Somodi Marton și Katalin, provin din familii simple. Părinții lor sunt mândri de ei și sunt dispuși să facă orice sa­crificii pentru visele lor. Cei doi tineri sunt mezinii familiilor și constituie deja o pereche consacrată în dansul sportiv românesc, fiind deja cunoscuți și peste hotare. Am discutat pe rând cu cei doi, descoperind că ambițiile lor în domeniul dansului sportiv sunt aproape identice.

Reporter: Cristina, cine te-a îndrumat către dansul sportiv?

Cristina Tătar: De mică eram plină de energie. Îmi plăcea mult muzica și dansam tot timpul în casă. Atunci, mama s-a gândit să mă ducă la clubul domnului Szoke Istvan, care era în apropiere, să-mi consum acolo energia.

Rep.: Când au început să vină rezultatele mai importante?

C.T.: M-am mutat la clubul familiei Somodi, unde se face performanță. Acolo, alături de partenerul meu, Paul, am reușit primul titlu național.

Rep.: Ai ajuns să ai rezultate bune destul de tânără fiind. Care le consideri cele mai importante?

C.T.: Cele mai notabile rezultate sunt titlurile naționale. Mai întâi titlul la categoria 12-13 ani la Standard, în primul an. În al doilea an am obținut titlul atât la Standard, cât și la Latino. La categoria 14-15 ani suntem după primul an. Am obținut titlul la Latino și locul III la Standard. La acestea se adaugă Cupa României, la care am obținut trofeul la ambele secțiuni, la ambele categorii de vârstă și numeroase alte cupe.

Rep.: Ce planuri de viitor ai?

C.T.: Dansul pentru mine este deja viața mea, îmi ocupă cea mai mare din timp. La început era doar un hobby. Acum îmi place ceea ce fac și-mi doresc să fac o carieră din asta. Îmi doresc să practic acest sport până la limita de vârstă permisă, să ajung la cel mai înalt nivel în dansul sportiv. După aceea, probabil voi îmbrățișa meseria de antrenor.

Rep.: Acest lucru se datorează în special antrenorilor de care te-ai atașat?

C.T.: Familia Somodi ne sunt ca a doua familie, în afara sălii suntem prieteni. În sală ne sunt antrenori. Consider că dacă vrei să faci ceva care îți place, pui suflet și o faci cu pasiune, sigur vor veni și rezultatele. Așa sunt și antrenorii noștri, se dedică ocupației lor în totalitate.

Rep.: Programul este încărcat, cum te descurci cu școala?

C.T.: Este adevărat, avem zilnic antrenamente, pregătiri intense înainte de competiții, dar m-am obșnuit, știu că asta îmi doresc să fac și mă descurc. Merge bine și școala. Sunt elevă în clasa a VII-a la Gimna­ziul Romulus Guga.

Dacă în familia Tătar ambele fete, Ro­xana și Cristina, fac dans sportiv, în familia Moldovan, dintre cei doi băieți doar Paul mai continuă această disciplină.

Reporter: Paul, ce te-a îndreptat spre dansul sportiv?

Paul Moldovan: Fratele meu mai mare practica dansul sportiv și urmărindu-l, a început să-mi placă și mie. Am încercat și eu și încet, încercarea m-a dus la succes.

Rep.: Fratele nu mai practică dansul?

P.M.: Nu, a rămas fără parteneră și a renunțat.

Rep.: Cum împaci sportul cu școala?

P.M.: Sunt elev în clasa a VIII-a la Gimnaziul Serafim Duicu. Nu este ușor, programul este încărcat, dar m-am obișnuit și mă descurc.

Rep.: Cum îți vezi viitorul în dansul sportiv și care îți sunt ambițiile de viitor?

P.M.: Îmi doresc să ajung un dansator cât se poate de bun. Vreau să-mi fac o carieră în acest domeniu, să ajung în topul mondial în primii zece, la fiecare categorie de vârstă.

Rep.: Aveți deja trei titluri naționale și diverse alte trofee.

P.M.: Anul viitor mai evoluăm la categoria 14-15 ani, după care trecem la o altă ca­tegorie. Fiecare trecere la o categorie su­­pe­rioară este grea.

Rep.: Te-ai gândit și la o altă carieră, în alt domeniu?

P.M.: Deocamdată nu, pentru asta mai am timp. Pe primul plan este dansul. Pe viitor, vom mai vedea.

Rep.: În ce măsură ești sprijinit de familie? Văd că te ajută să te schimbi înainte de a intra pe scenă.

P.M.: Tot timpul sunt alături de mine. Costumele costă destul de mult și avem multe deplasări, care costă, de asemenea. Pe lângă suportul financiar, un rol foarte important îl are și sprijinul moral. Nu întotdeauna reușim clasările pe care ni le dorim și atunci avem nevoie de încurajări, pe care de unde să le primim, dacă nu de la ei?

Rep.: Care este relația cu antrenorii și cu partenera ta?

P.M.: Foarte bune. Antrenorii fac tot ce le stă în putință pentru noi, iar cu partenera deja ne-am obișnuit, dansăm de ceva timp împreună. Ne înțelegem foarte bine. Sperăm să obținem în continuare rezultate bune împreună.

A consemnat Mihai VEREȘ

Show More

Related Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Back to top button
Close