Uncategorized

Când baierele cerului s-au închis…

si a venit furtuna, apa, nenorocirea. Malaiul s-a dus pe cucuruz, grâul e varza. suvoaiele au curs neîncetat. Chirpiciul a cedat si oamenii au început sa pluteasca printre televizoare si gâste speriate. Porcul n-a mai apucat Craciunul, bietul, ca dânsul n-a învatat sa înoate. Totul s-a darâmat. Disperare maxima. Apoi, brusc, baierele cerului s-au închis. Ca si cum totul ar fi trebuit sa reintre în normal. Dar cum sa se întâmple asta? Fetele oamenilor au ramas îmbotite. Necazul lor nu mai încape pe ecranele televizoarelor. Unde vor sta pâna le va face Boc case? Ce vor mânca în momentul când ciocolata împartita de Udrea se va sfârsi? Cu ce se vor îmbraca, când izmenele donate de Armata se vor rupe?
si tot brusc, li s-a facut lumina! Nimeni nu stie exact cine a apasat pe întrerupator… Sa fi fost Basescu? Iliescu? Ceausescu, de dincolo? Ce mai conteaza pentru ei… Important este ca de peste câteva luni satele lor se vor transforma în raiul pe pamânt. De la Bucuresti sosesc tirurile cu conserve, paturi, corturi, haine, asa ca pâna le va face cineva casele se vor simti ca în camping pe malul marii… Doar aveau si ei nevoie un concediu… Între timp, ministrii au venit unul câte unul si le-au pupat mâinile umili, promitându-le o viata minunata… David Csaba, de la Apele Române, a sosit ca un salvatore di patria si s-a apucat de ridicat baraje. Militarii, în pozitie de lupta, cu Basescu-n frunte, au venit sa construiasca poduri peste pâraiele umflate de ura. Udrea a descins din frumusetea jeep-ului de serviciu si a împartit în stânga si-n dreapta ciucalata si pantofi Vuiton. Totul va fi lapte si miere… Cu un singur semn de întrebare! Cineva a aruncat o vorba, care chiar s-ar putea transforma în proiect de lege, privind un plan national împotriva inundatiilor. În timp ce-i amagim din nou pe amarâtii aia ca vor trai bine, nu ar fi normal sa se adune un grup de specialisti care sa lucreze de pe acum la acel plan strategic? Pentru ca daca nu se întâmpla astfel, ideea aceea se va pierde undeva între miile de idei bune îngropate afund de cele câteva proaste. Iar peste un an, peste doi, iar vine furtuna, apa nenorocirea… Iar granita dintre rai si iad e pe alocuri foarte subtire.

Show More

Related Articles

Back to top button
Close