Uncategorized

Cap de gâscă, creier de știucă

Contrar aparenței titlului, nu ne-am propus să ne apucăm, în cele de urmează, de o (sintetică) analiză comparată a gradului de deșteptăciune ori de prostie la unele dintre vertebrate. Nu pentru că subiectul n-ar fi unul incitant. Mai ales prin comparație cu vertebratele ce pretind că au evoluat fulminant pe scara biologică.

Săptămâna trecută, președintele României a sosit fulgerător la una dintre ședințele Consiliului Superior al Magistraturii. Și, în cuvântul său, i-a apostrofat cum se cuvine pe membrii întruniți întru hotărârea destinului justiției autohtone, pornind de la semnalele defavorabile lansate de la Bruxelles privind activitatea organului suprem al magistraturii noastre.

Tot cu acea ocazie, președintele a pus degetul arătător și pe o altă rană: durata proceselor. Cauzele întârzierilor sunt multe și felurite. Dacă unele țin de oamenii din sistem, de nepriceperea, lenea, indiferența ori teama lor, altele cu siguranță nu depind de ei. Cert este că, în ce privește ambele categorii, sincopele sunt prea multe și vătămătoare. Președintele s-a referit la tertipurile de procedură care duc la imposibilitatea cercetării fondului.

Buuun! Ce au înțeles magistrații dotați cu cel mai înalt IQ din patrie, din cuvintele președintelui? Ce, cum și cât au înțeles, care va să zică, (unii dintre) procurorii pna-dna? Deștepții țării, mânca-i-ar mama lor… ăia care sunt în stare să muște (pe la spate) pe oricine care pretinde că ei n-au atitudine și atribute de magistrați. Păi, cum, dom’le, să nu fie? Au pix? Au! Au computer la care se uită lung (și lat)? Au! Au rechizitorii ilare cu numele lor (citeț, cu semnătură ilizibilă)? Au! Ceea ce nu au, în mod evident, este tocmai atributul care definește un magistrat. Iar acest element nu ne-a căzut nouă cu tronc, ci a fost subliniat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului: independența! Curte care, în cazul Pantea (și nu numai), a spus răspicat că procurorul român n-are, în raport cu puterea executivă, independența care l-ar putea defini ca magistrat. Cu toate acestea, în legile noastre procuror-magistrat scrie, magistrat citim.

Că gândirea proprie, ca manifestare de independență, este prohibită în cazul unor procurori, rezultă cu forța evidenței. Nici nu s-a răcit bine aerul ce-a ieșit din gura președintelui, că procurorii pna-dna s-au și pus pe o treabă mare de invidiat. Au auzit ei că procesele durează prea mult și că asta poate fi o belea, de vreme ce președintele însuși e nemulțumit, atunci dă-i să meargă. Efectul? La naiba cu procedura, cu rahatul ăla numit adevăr, cu porcăria aia numită lege! Important este, pentru ei, să probeze că rămân orbește în ascultare. Că sunt cu ochii pe inspirația și pe expirația preșeintelui și că nu-i ies din vorbă. Nici cât colo. Indiferent care-i președintele.

Așa că, procurorii de azi (mai exact Marin Sandu, încă ocupând, din motive rămase oculte, un scaun ce nu i se cuvinte și încă nu știm cine alții, dar vă vom ține la curent) n-au făcut decât să confirme în mod nețărmurit munca rataților într-ale profesiei (foștii Șuhan și Vizitiu, supervizați de fostul Amarie). Cu alte cuvinte, d-na ministru al justiției a cerut revocarea actualilor pensionari pentru rateuri în activitate, deci incompetență, iar rămașii (și noii?) confirmă această incompetență. Numai în acest fel se poate explica o trimitere în judecată, în aceste zile, pe o muncă exclusiv desfășurată în foștii ani de procurorii revocați-incompetenți (a se vedea hotărârile de punere în libertate și achitare) – pensionari.

Dar, ce să-i faci? Una zice președintele, alte înțelegem. Din exces de zel. Sau, poate, nu! Poate că de vină este pur și simplu un organ mai slab. De înger. Creierul.

Show More

Related Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Back to top button
Close