Adio şcoală!

Există mai multe moduri de a ne lua rămas bun, printr-o strângere de mână, un sărut, o îmbrăţişare sauÂ… un spectacol. Dar acest privilegiu nu ne este hărăzit tuturor. Studenţii anului IV din cadrul Universităţii de Artă Teatrală din Târgu Mureş şi-au format deja o tradiţie din a-şi lua rămas bun de la scena studenţiei, a anilor de studiu, de la profesori, de la toţi cei cu care au colaborat şi alături de care au muncit şi s-au bucurat patru ani de zile, prin reprezentaţii ale spectacolelor lor. Săptămâna absolvenţilor la UAT este deci o săptămână a emoţiilor, a bucuriilor, dar şi a părerilor de rău, este o perioadă în care publicul îi poate vedea pe studenţi în această postură pentru ultima dată. Căci, odată ce se stinge şi ultimul ecou al aplauzelor din sală, se stinge şi viaţa personajelor întruchipate de ei, şi viaţa spectacolelor în sine.

Săptămâna pe care tocmai am încheiat-o a însemnat un fel de gală a absolvenţilor, o săptămână în care cele cinci spectacole de peste an ale Universităţii de Artă Teatrală, au văzut luminile rampei pentru ultima dată. Este o formulă emoţionantă a despărţirii de colegi, de profesori, de anii de studenţie şi, nu în ultimă instanţă, de personajele cărora ei le-au dat viaţă. De luni până vineri au avut loc reprezentaţii ale spectacolelor stagiunii 2002-2003, o stagiune care a numărat, la secţia română a instituţiei, cinci premiere, “Trilogie din Belgrad”, “Celălalt”, “Domnişoara Julie”, “Două femei şi o fantomă”, precum şi “Baby – sitter”, o piesă cu o distribuţie inedită. Este vorba despre un spectacol pus în scenă de Radu Olăreanu, distribuţia fiind alcătuită din actori – profesori. Intenţia a fost de a face un spectacol – lecţie, pentru că este foarte important pentru studenţi să-şi vadă dascălii jucând, să-i vadă cum închipuie ei, după atâţia ani de experienţă, personajele, cum abordează textul dramatic şi cum se mişcă pe scenă. “Baby – sitter” este astfel primul spectacol în care joacă profesorii şi inaugurează Centrul de Creaţie Teatrală din cadrul UAT. Celelalte patru piese au încercat să scoată în evidenţă calităţile actoriceşti ale studenţilor, să exploateze disponibilităţile lor fizice şi sufleteşti. Textele din “repertoriul” Sălii Studio au fost alese astfel încât să poată oferi studenţilor o plajă cât mai largă de interpretare, de la texte care abordează problematica lumii actuale măcinată de dezbinare, de războaie, de conflicte de toate felurile, cum este de pildă “Trilogia din Belgrad”, un text politic despre realităţile imediate ale vremurilor pe care le traversăm, tratând subiecte grave, cum ar fi emigraţia, dezrădăcinarea, alienarea, nu doar fizică, ci şi spirituală, la piese clasice ale dramaturgiei universale. Un astfel de text este şi “Domnişoara Julie” a lui August Strindberg, spectacol montat de Cristian Ioan, în interpretarea studenţilor Oana Rusu şi Marius Damian, care au reuşit să creeze un Jean şi o Julia foarte expresivi, într-o lume uşor expresionistă. Spectacolul cu piesa “Celălalt” pe un text semnat de Miguel de Unamuno, este o introspecţie psihică bazată pe ideea eu-rilor multiple ce sălăşluiesc în noi. Piesă de o reală tensiune, “Celălat”, pusă în scenă de Radu Olăreanu, reuşeşte să exploateze destul de bine calităţile actoriceşti ale Cristinei Ungureanu, ale Mihaelei Mihai sau ale lui Sorin Calotă. “Două femei şi o fantomă”, o comedie bulevardieră, abordează tema crizei cuplului, reuşind să evidenţieze valenţele de actori de comedie ale interpreţilor.

Un “la revedere” special

Săptămâna absolvenţilor face aşadar o trecere în revistă a spectacolelor stagiunii. Dar nu numai, ci oferă studenţilor şi prilejul de a-şi lua la revedere unii de la ceilalţi şi de la anii de studenţie, într-un mod în care doar ei, tinerii actori, pot. Din păcate, această săptămână nu înseamnă şi deschiderea de noi uşi, crearea de noi cunoştinţe în lumea teatrală românească. Directorii de teatre, direct interesaţi de cooptarea în echipa lor a unor tinere talente, nu participă la săptămâna absolvenţilor, eveniment ce i-ar ajuta în selectarea noilor nume de pe afişele instituţiilor pe care le conduc. Toate din simplul şi eternul motiv al lipsei banilor. Pe viitor se speră însă la o remediere a situaţiei actuale şi prin reînnodarea legăturilor pe care şcoala de teatru din Târgu Mureş le-a avut cu Academia de Teatru şi Film din Bucureşti. Studenţii bucureşteni veneau la Târgu Mureş, cei de aici mergeau la ATF, în adevărate stadii de pregătire, asistau la cursuri susţinute de maeştrii scenei româneşti, într-un real schimb de experienţă. Contactul cu capitala va oferi mai multe şanse absolvenţilor târgumureşeni, pentru că expunerea pe care ţi-o dă Bucureştiul poate conta, la un moment dat, foarte mult.