Cenzură în stil George Bush

Spectrul Vietnamului a determinat administraţia Bush să instituie măsuri de cenzură fără precedent în istoria Statelor Unite. De teama impactului pe care l-ar putea avea asupra opiniei publice, într-un an electoral, difuzarea unor fotografii înfăţişând sicrie ale militarilor ucişi în Irak, Pentagonul a interzis difuzarea acestora. În plus, Departamentul Apărării a concediat un angajat care a furnizat unui ziar fotografia unui avion cargo încărcat cu 20 de sicrie ale militarilor omorâţi în ultimele săptămâni în Irak.

De la sfârşitul războiului din Vietnam, toţi preşedinţii Statelor Unite au fost nevoiţi să poarte pe umerii lor o grea “povară”: temerea că orice acţiune militară iniţiată de ei va pierde susţinerea opiniei publice, odată ce americanii vor vedea la televizor, sosind acasă,  şiruri nesfârşite de sicrie conţinând rămăşiţele soldaţilor SUA acoperite de steagul naţional. Cu toate acestea, nici o administraţie anterioară actualei conduceri de la Casa Albă nu a îndrăznit să pună în aplicare soluţia aleasă de preşedintele Bush pentru a evita impactul realităţii războiului asupra propriului popor. Astfel, în luna martie 2003, în ajunul războiului din Irak, Pentagonul a ordonat tuturor bazelor sale militare să interzică total accesul presei la ceremoniile de pregătire şi primire a sicrielor militarilor ucişi în afara teritoriului Statelor Unite. Pentru că numărul soldaţilor omorâţi în cele două luni de război cu regimul lui Saddam Hussein a fost mic – 138 -, decizia a trecut relativ neobservată. Situaţia s-a schimbat însă în ultimele săptămâni, după declanşarea revoltelor insurgenţilor suniţi şi şiiţi. De la 1 aprilie, au fost ucişi peste 120 de soldaţi americani, iar alţi aproape 1000 au fost răniţi. În consecinţă, a crescut simţitor numărul transporturilor cargo purtând sicriele soldaţilor decedaţi spre baza aeriană Dover din Statele Unite, locul unde tranzitează majoritatea coşciugelor conţinând rămăşiţele pământeşti ale militarilor americani căzuţi în Irak.

Secretele Pentagonului

Conştient de acest lucru, Russ Kick, un militant pentru apărarea libertăţilor cetăţeneşti, a solicitat săptămâna trecută bazei Dover să publice fotografii cu sicriele soldaţilor americani, invocând primul amendament al Constituţiei SUA, privind accesul la informaţii. Iniţial, oficialii bazei aeriene au respins cererea lui Kick, dar au fost nevoiţi să cedeze, după ce acesta a anunţat că se va adresa justiţiei. Activistul a primit câteva sute de poze, pe care le-a publicat apoi pe un site internet. Pentagonul a reacţionat cu vehemenţă, interzicând punerea la dispoziţia publicului a fotografiilor înfăţişând sicriele cu soldaţii morţi. Departamentul Apărării şi-a motivat decizia afirmând că reproducerea acestor imagini încalcă ordinul emis în martie 2003, precum şi intimitatea familiilor îndoliate: “Vă spun foarte cinstit, nu dorim ca rămăşiţele soldaţilor care au făcut sacrificiul suprem pentru ţară să fie subiectul vreunei publicităţi neautorizate sau nedemne. Nu urmărim violarea amendamentului constituţional privind accesul la informaţie, ci protejarea intimităţii familiei soldaţilor”, a declarat John Molino, subsecretar adjunct al apărării. Poziţia Pentagonului a fost aspru criticată de apărătorii drepturilor cetăţeneşti şi de oponenţii războiului din Irak. Aceştia au acuzat administraţia Bush că încearcă să ascundă de ochii opiniei publice realitatea războiului, de teama impactului pe care le-ar avea fotografiile într-un an electoral. Congressmenul democrat Jim McDermott, fost combatant în războiul din Vietnam, a declarat că decizia Pentagonului “nu are nici o legătură cu respectarea intimităţii. Este vorba de încercarea de a masca realitatea conflictului. Fotografiile care prezentau sicriele soldaţilor ucişi în Vietanm au avut un impact enorm asupra percepţiei americanilor despre război. Pe măsură ce numărul sicrielor creştea, ei au devenit tot mai sătui de acest război. Administraţia Bush se teme să nu păţească la fel”. La rândul său, Joe Lockhart, fost secretar de presă al Casei Albe în timpul administraţiei Clinton, a afirmat că: “administraţia Bush manipulează informaţiile şi este foarte grijulie în modul de prezentare a evenimentelor. De data asta însă, au mers prea departe. E scandalos! Ei iau astfel de decizii pentru că altfel, le-ar dăuna politic.”

Cazul Silicio

Iritarea faţă de comportamentul Pentagonului a fost amplificată după ce
s-a aflat că Departamentul Apărării a făcut presiuni pentru concedierea unei angajate care a oferit unui ziar american o fotografie înfăţişând sicriele mai multor soldaţi americani ucişi în Irak. Tami Silicio, de 50 de ani, încadrată la Maytag Aircraft Corp., o firmă care lucrează pentru armată, a fotografiat 20 de sicrie aflate pe aeroportul internaţional din Kuweit City, care urmau să fie transportate spre baza Dover. Femeia a trimis poza unui prieten din Statele Unite. Acesta a luat legătura cu ziarul “The Seattle Times”, care a contactat-o pe Silicio şi a obţinut permisiunea de a reproduce fotografia. Poza a apărut alături de un articol despre războiul din Irak şi de un reportaj înfăţişând activitatea lui Silicio din Kuweit. Evident, fotografia n-a fost pe placul Pentagonului. La presiunile Departamentului Apărării, firma Maytag Aircraft a concediat-o pe Tami Silicio, invocând drept motive încălcarea legilor companiei şi ale guvernului federal. Mai mult, a fost concediat şi soţul lui Silicio, lucrător la aceeaşi firmă, dar acestuia nu i s-a oferit nici o explicaţie pentru demiterea sa.

Testul Dover

Criticii administraţiei Bush mai menţionează şi un alt fapt care demonstrează duplicitatea Casei Albe. Deşi poziţia oficială este aceea că familiile celor ucişi trebuie protejate, actualul preşedinte nu a participat niciodată la funeraliile militarilor căzuţi, spre deosebire de predecesorii săi. Astfel, preşedintele Jimmy Carter a asistat la ceremoniile organizate în memoria soldaţilor americani ucişi în Pakistan, Egipt şi în misiunea eşuată de salvare a ostaticilor din Iran. Succesorul său, Ronald Reagan a luat parte la mai multe ceremonii funebre, inclusiv la slujbele religioase ţinute pentru cei 241 de infanterişti marini ucişi în 1983, la Beirut. De asemenea, preşedintele Clinton s-a deplasat la baza aeriană Andrews, cu ocazia funeraliilor organizate în onoarea americanilor ucişi în atentul terorist de la Nairobi.
Gurile rele de la Washington susţin că reticenţa preşedintelui Bush de a participa la ceremoniile funerare ale soldaţilor americani se datorează amintirii unui episod neplăcut în care a fost implicat tatăl său. În 1990, George Bush sr. şi-a ieşit din pepeni când un canal de televiziune l-a prezentat în timpul unei conferinţe de presă alături de imaginea unor sicrie sosind pe bandă rulantă în Statele Unite. Un an mai târziu, în timpul războiului din Golf, Pentagonul a declarat că nu va mai permite niciodată filmarea ceremonialului de primire a sicrielor la baza aeriană Dover.
Într-adevăr, există toate şansele ca “Dover” să devină un nume de coşmar pentru George Bush junior. Încă în urmă cu 5 ani, Pentagonul a recunoscut efectul pe care-l are asupra opiniei publice imaginea sumbră a coşciugelor purtate din avioanele de transport către hangare sau către mortuare. La acea vreme, generalul Henry H. Shelton, şeful Marelui Stat Major Interarme, a declarat că succesul oricărei acţiuni militare a Statelor Unite va depinde de felul în care va trece “testul Dover”. Tocmai de aceea, Bush şi oamenii săi de la Pentagon au atât de mare “grijă” ca nimeni să nu străpungă vălul tăcerii aruncat asupra bazei Dover.