Cercetare cu Tractorul pentru stergerea Istoriei!

Uneori si unele locuri banale pot fi în realitate adevarate comori ascunse. Acesta este si cazul unui ogor din Chiheru de Jos care poate deveni un adevarat sit arheologic. Asta în cazul în care autoritatile o sa ia si masurile necesare conservarii unui asemenea tezaur. Sute de obiecte din lut, foarte vechi au fost scoase la iveala de preotul din comuna.

În primavara anului 2003 în timpul lucrarilor de amenajare a unui drum spre manastirea Greco–Catolica din Chiheru de Jos,  preotul comuna, Farcas Zaharie a fost surprins sa vada cum apa de ploaie a scos la iveala diverse cioburi de vase de lut. “Erau compuse din lut amestecat parca cu un nisip în care se vedeau bine nuantele albe de calcar iar grosimea lor varia de la circa 4 milimetri pâna la 2 centimetri. Erau parti laterale de vase de diverse dimensiuni si forme din care se puteau vedea parti de prindere, funduri de oale sau talere, partea superioara cu modele facute manual iar pe unele de vedeau incrustari ornamentale facute prin apasare cu un corp subtire†îsi aminteste preotul Farcas. Primul gând si imagine în mintea preotului a fost fila din cartea de istorie din scoala generala unde erau prezentate vasele dacice care erau destul de asemanatoare cu ceea ce avea el în mâini. Nu a stat mult pe gânduri si a cules o multime de cioburi si a luat legatura cu Muzeul Judetean Mures. De la Muzeu a primit asigurari ca va veni cineva pentru a vedea ce este ,,acoloâ€. Dupa câteva luni au sosit doi arheologi tineri pe care preotul i-a dus la fata locului si le-a  prezentat cioburile gasite. “O mare surpriza a fost pentru mine când acestia imediat ce le-au vazut si au studiat încrustarile de pe ele au spus cu fermitate ca nu sunt vestigii dacice ci sunt cu peste 3000 de ani înainte de Hristos. Mi-au spus ca sunt vestigii neolitice. I-am întrebat cum recunosc aceste vestigii si atunci mi-au explicat ceea ce nu se lega bine: grosimea exagerat de mare insuficienta arderi compozitia si modul de modelare manual. În acea perioada de peste 3000 de ani nu era roata olarului, nu se prelucrau prin ardere la cuptor ci în vase se introduceau paie sau vegetale care erau arse si astfel vasele nu aveau aceeasi culoare prin ardere incomplete si nici rezistenta deosebita†ne-a mai spus parintele. Care documentându-se mai amanuntit a aflat ca aceste vase în neolitic se foloseau pentru pastrarea semintelor de plante, alimente si lichide. De atunci însa reprezentantii autoritatilor judetene nu au mai pasit la Chiherul de Jos. Desi trebuiau s ia masuri protective de stopare lucrari agricole în acea portiune de teren.
Noroc cu padurea
Am întrebat preotul cum sau putut conserva aceste vase atâtea mii de ani. Singura explicatie ar fi ca zona a fost împadurita pâna nu demult, fapt care nu a permis aratul pamântului. În partea de nord, în imediata apropiere se gaseste o suprafata de teren dreapta, mlastinoasa cu stuf, papura si salcii care pentru a fi redata agriculturii în ani socialismului a fost  drenata. Totodata exista în partea estica un izvor ce iese din padure în zona numita Zapodie. “Cu siguranta acum mai bine de 3000 de ani aici exista un lac cu peste stuf si o asezare omeneasca primitiva care avea resurse de amenajare a unor locuinte din pamânt si lemn acoperite cu stuf si suficiente resurse de hrana provenite din peste , animale din padure , fructe si seminte de plante. Datorita conditiilor favorabile de obtinere a hranei aceasta zona a fost locuita de-a lungul timpului deoarece vestigiile arheologice din zonele vecine demonstreaza si sustin cele afirmate,†crede preotul greco-catolic.
Arheologie cu tractorul
„Aspectul alarmant este însa de cu totul alta natura si anume ca cercetarea arheologica în România moderna si evoluata se face cu Tractorul cu discurile, cu grapele, cu prasitoarele si mai nou cu frezele de maruntit solul cu turatii foarte mari care prefac orice urma de istorie si asezare omeneasca în tarâna si nisip. Vasele pastrate în mod miraculos mii de ani se întorc cu toata istoria lor milenara în tarâna din care au fost lucrate, devin din nou pamântâ€, declara dezamagit preotul. S-au pastrat în mod miraculos chiar daca nu aveau o rezistenta deosebita nefiind arse suficient. Este inexplicabil cum în si dupa perioada comunista, când aceasta zona de peste 20.000 mp a fost arata, discuita, prasita si recoltata, sateni, muncitori, brigadieri, maistri, sefi de echipe, presedinti, primari, secretari sau ingineri agricoli nu au observat ca brazdarele plugurilor scot din pamânt vase si oale sparte despre care cu siguranta au învatat la scoala. „Alarmant si agravant este ca si acum când atât autoritatile judetene responsabile cu patrimonial cultural si arheologic, autoritatile locale sateni si firma ce exploateaza terenurile agricole cunosc acest sit necercetat  si permit fara a lua nici o masura de protectie, distrugerea oricaror vestigii milenare în mod ireparabil fara nici-o remuscare. Nu îmi vine sa cred cum domnul Nicolae Baciut de la muzeu, desi bine informat în acest sens, permite distrugerea ireversibila a acestui sit fara a lua nici-o masura de protectie prin delimitare. Consider ca simpla afirmatie ca nu exista fonduri pentru cercetare nu scuza lipsa de interes în protectia unei zone de cercetare viitoare care este supusa unui proces de distrugere ireparabil prin exploatare agricola iresponsabilaâ€, ne-a spus nemultumit descoperitorul pieselor. Acesta a mai adaugat ca ani la rând a încercat sa opreasca lucrarile agricole prin sesizari la autoritatile judetene si la firma ce exploateaza terenul… a reusit anul trecut dar în acest an s-a arat terenul din nou. Chiar daca nu sunt fonduri de cercetare, autoritatile responsabile cu protectia patrimoniului cultural, arheologic trebuie sa intervina în mod urgent pentru delimitarea zonei. Mai ales ca pe locul unde a fost prelucrat terenul cu freze anul trecut  cioburile de vase au fost farâmitate la dimensiuni de 1-2 cm. „De acum 5 ani de la prima descoperire marimea  fragmentelor a scazut de aproape 10 ori prin farâmitare. Cu cât se va continua aceasta prelucrare a terenului vestigiile vor fi sterse pentru totdeauna†a declarat preotul în încheiere.
Istoric-demersuri.
În 2003 descoperirea preotului a fost prezentata Muzeul Judetean Mures si la Cluj-Napoca. În 2007 înainte de discuirea terenului si semanarea acestuia preotul Zaharie Farcas a fotografiat si filmat relicvele supuse distrugerii ireversibile. Acest material exista datat si a fost dat spre prezentare mai multor prezentatori media dar care au avut retineri inexplicabile de a le publica. Singurul material publicat a fost al unui saptamânal judetean în august 2008 semnat de Sorina Bota, în ciuda semnalarilor la ziare nationale precum Cotidianul, sau la posturile locale TV nu a fost prezentata situatia. Inclusiv preotul a trimis un CD pentru Robert Turcescu prin reporteri Realitatea TV pe vremea când  strângeau semnaturi la Târgu-Mures pentru campania împotriva taxei auto de poluare…dar fara nici un rezultat.