Decanul Facultății de Teologie Evanghelică: “Isus a înviat o singură dată”

Hans Klein este decanul Facultății de Teologie a Bisericii Evanghelice Sibiu. Ceea ce are el de spus despre viața religioasă a orașului nostru, aflați în rândurile următoare.

Rep.: De ce învie Isus de două ori, domnule Klein? Este normal ca el să învie o dată pentru ortodocși și o dată pentru catolici?

H.K.: Nu învie de două ori. A înviat o singură dată. Problema sărbătoririi acestui eveniment derivă din secolul doi. Noi sărbătorim duminică, nu de Pesah, cum sărbătoresc evreii, căci atunci a înviat Isus. Sunt două probleme. Una este calendarul Iulian și cel Gregorian. În biserică se tinde întotdeauna spre un conservatorism, în timp ce Biserica ortodoxă a rămas la cel iulian. Echinocțiul este cu 12 zile mai târziu. De aici derivă o altă calculare. Bisericile estice nu doresc să sărbătorească învierea aproape de Pesah și astfel o amână, pe când cea vestică nu are probleme de acest gen.

Rep.: Dar de ce nu vrea Biserica ortodoxă să sărbătorească învierea în apropierea Pesahului?

H.K.: Așa este prevăzut în canoane și canoanele se schimbă foarte greu. A existat o inițiativă a patriarhului Bartolomeu de Constantinopol ca din anul 2000 să se sărbătorească împreună. A trimis o scrisoare celorlalți patriarhi, însă scrisoarea a apărut mai întâi în presă, apoi unde trebuia. Astfel, patriarhul a citit în ziar ce trebuia să primească acasă și de supărare nu s-a mai ajuns nicăieri. Dacă s-ar ajunge astăzi la o unificare a termenilor, sau la o dată la care a fost după vechiul calendar, s-ar întâmpla o catastrofă mondială. La cea mai mică greșeală sau accident toată lumea ar striga că Dumnezeu nu iartă. Cu toate acestea, sunt multe state care sărbătoresc împreună și nu este nici o problemă. Eu cred că globalizarea va rezolva această problemă.

Rep.: Dacă sărbătoresc separat, sunt unii mai credincioși decât alții?

H.K.: Nu, doar ține de obicei. În fiecare biserică sunt cei evlavioși și cei mai puțin evlavioși. Astea sunt obiceiuri omenești.

Rep.: Care este după dumneavoastră cel mai important moment al slujbei de Înviere?

H.K.: Pentru ortodocși, cu siguranță aprinderea luminilor. Pentru noi, când cântă preotul “Hristos a înviat”. E același lucru, dar cu un simbol aparte.

Rep.: Cum se sărbătorea Paștele în trecut în Sibiu?

H.K.: Nu prea diferit față de astăzi. La noi, la protestanți, există mai nou o slujbă de dimineață, care înainte nu a fost, probabil o influență dintr-o altă biserică. Tot la noi mai era obiceiul cu stropitul pe care și românii l-au preluat.

Rep.: Acum mai mergeți să stropiți doamnele?

H.K.: Cu siguranță! Cu stropitul, noi spunem că stropim o floare să înflorească mai mult. E bine să înflorim cu toții, astfel sărbătorim o înviere ulterioară, o înflorire. E un semn de viață mai calificată, mai frumoasă, așa cum ne dă sentimentul primăvara.

Rep.: În final, aveți câteva cuvinte pentru studenții dumneavoastră?

H.K.: Doresc tuturor tinerilor să aibă mai multă bucurie, să crească prietenia între ei și să vadă o perspectivă nouă pentru că a crede că Isus învie, înseamnă pentru mine că Dumnezeu mi-a arătat o altă perspectivă, una pentru veșnicie și una pentru o viață mai împlinită. În plenitudinea cuvântului viață.

A consemnat Ștefan DOBRE