Chiaburii mureseni

“…In etapa actuala, lupta impotriva exploatarii capitaliste la sate trebuie dusa prin aplicarea unei politici de ingradire a chiaburimii…” (Din Hotararea Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Roman, 1951)

Anatema de “chiabur” aplicata cuiva in anii ’50 cantarea greu asupra destinului celui in cauza, dar si asupra familiei acestuia. Cooperativizarea agriculturii, proces inceput in 1949 si declarat incheiat in 1962, presupunea si distrugerea acestei paturi instarite din lumea satului si era vazuta de puterea comunista ca un mijloc de realizare a egalitatii dintre oamenii muncii de la sate.

In aceste conditii, distrugerea materiala si sociala a paturilor instarite de gospodari din lu­mea satului romanesc – numiti chiaburi de catre autoritatile comuniste – a fost o prioritate a guvernelor instalate dupa 6 martie 1945. Asa cum s-a putut vedea dupa 1990 din cercetarile intreprinse de istorici, in aplicarea acestei directive de partid s-au facut numeroase abuzuri. In Romania primilor ani ai puterii comuniste nu existau criterii foarte clare de definire a acestei categorii, fapt care facea ca dintr-un mare abuz – cum era acesta – sa se nasca altele. Puterea “exemplului” In URSS, Stalin distrusese acea patura mai instarita, asa numitii culaci, iar cu pa­manturile confiscate infiintase colhozurile. Culacii si familiile lor, dezradacinati din locurile de bastina, luasera drumul Siberiei, in imense gulaguri sau intrasera in inchisori. Mare parte din acestia nu s-au mai intors niciodata in locurile de origine. Conducerea comunista de la Bucuresti era hotarata sa aplice reteta “marelui vecin” de la Rasarit. Nu putine au fost insa cazurile cand etichetarea cuiva drept chiabur se facea din razbunarea nutrita de cineva dintre cei care intocmeau listele cu chiaburi. Practic puteau fi catego­risiti drept chiaburi oricare dintre cei ce ga­seau intr-una din urmatoarele situatii: l posedau mari suprafete de teren; l practicau mici afaceri (proprietari de ba­toza, de carciuma, de moara, de fierarie, etc.); l aveau o stare materiala mai buna in raport cu ceilalti tarani; l utilizau un salariat; l manifestau nemultumire fata de regim; Chiar si fiii celor considerati chiaburi erau la randul lor considerati chiaburi si erau ex­pusi, la fel ca parintii lor, acelorasi masuri punitive din partea regimului comunist. Pentru a ruina economic aceasta categorie so­ciala, regimul comunist a aplicat o serie de masuri discriminatorii, precum: marirea progresiva a impozitului (cei considerati chia­buri trebuiau sa dea o cantitate mai mare de cereale decat celelalte categorii de tarani), con­fiscarea averii, interzicerea dreptului de vot (la alegerile din decembrie 1950, cei consi­derati chiaburi nu au avut voie sa participe la alegeri). Listele “chiaburilor” mureseni Comitetele provizorii de plasa au in­toc­mit primele liste de chiaburi in judetul Mures in anul 1949. Au urmat apoi, in aprilie 1950, ce­reri de liste suplimentare din partea Co­mitetului Provizoriu Judetean Mures, pentru ca in august 1950, acelasi comitet sa ceara alte liste suplimentare. La 8 septembrie 1950 a intrat in vigoare legea de reorganizare administrativa a tarii. Judetele si plasele erau desfiintate, iar in locul lor s-au infiintat ra­ioanele. Judetul Mures a fost reorganizat pe doua raioane, Targu Mures si Reghin. In noile conditii administrative s-a pus problema in­tocmirii unor noi liste. Aceasta noua lista, din octombrie 1950, cuprindea 680 de capi de familie si pentru prima data, in cuprinsul ei se regasesc si ca­racterizari din punct de vedere politic pe langa cele de ordin economic ale celor trecuti pe ea. Analizele listelor intocmite pana la acel moment – analize realizate de Comitetul Regional de Partid din Regiunea Autonoma Maghiara – au determinat in­toc­mirea de noi liste de chiaburi. La sfarsitul anului 1952 lista cuprindea in jur de 1300 de capi de familie. Lichidarea fizica In numele luptei de clasa, autoritatile co­muniste muresene au recurs la toata gama de masuri care a fost necesara pentru distru­gerea acestei categorii sociale. Acest lucru i-a fost facilitat si de faptul ca avea la dispozitia sa un puternic aparat represiv reprezentat de Securitate si Militie. In anul 1952, in raionul Targu Mures au fost dati afara din in­va­tamant o parte din invatatorii considerati chia­buri. Au existat si cazuri de membrii ai PCR care au avut de suferit. In iunie 1952, Pa­ pai Adalbert a fost exclus din Comitetul Executiv al Sfatului Popular din Targu Mures pe motivul ca tatal sau, gospodar din comuna Band, avea in proprietate 2 masini de treierat si utiliza salariati. Dupa cum vedem, princi­piul luptei de clasa actiona necon­d­itionat, iar “revolutia isi devora fii”. Unii dintre cei consi­derati chiaburi au incercat sa scape de povara cotelor si impozitelor prin mituirea pre­sedintilor sfaturilor populare comunale. In comuna Band, presedintele si secretarul Sfa­tului Popular comunal au permis chiaburilor, contra unei sume de bani, sa transporte acasa graul fara sa plateasca impozitul. Asemenea situatii au fost destul de frecvente, dar si “vigilenti” erau destui, asa incat organele de securi­tate si procuratura au avut destul de mult de lucru pana spre anii 1958-1960. Au existat insa situatii in care s-a recurs si la lichidarea fizica a chiaburilor care s-au opus unor masuri impuse de PCR. Spre exemplu, in 1949, la Curteni a fost lichidat “chiaburul” Nagy Laszlo, iar la Miercurea-Niraj, Kacso Ist­van. Spre sfarsitul anului 1960, chiabu­rimea, aceasta patura mai instarita a satelor muresene, fusese lichidata. Uneori – asa cum am aratat – chiar si la propriu. O stare de sa­racie generalizata se instalase peste tot.

Nicolae BALINT

In URSS, Stalin distrusese acea patura mai instarita, asa nu­mitii culaci, iar cu pa­manturile con­­fiscate infiintase colhozurile. Cu­lacii si familiile lor, dezradacinati din lo­cu­rile de bastina, luasera drumul Si­beriei, in imense gulaguri sau in­tra­sera in inchisori. Mare parte din a­cestia nu s-au mai intors niciodata in locurile de origine. Conducerea comunista de la Bucuresti era hotarata sa a­plice reteta “marelui vecin” de la Ra­sarit.

In numele luptei de clasa, au­to­ritatile co­muniste muresene au recurs la toata gama de masuri care a fost necesara pentru distru­gerea acestei categorii sociale. Acest lucru i-a fost facilitat si de faptul ca avea la dispozitia sa un puternic aparat re­presiv reprezentat de Se­cu­ritate si Mi­litie. In anul 1952, in ra­ionul Targu Mures au fost dati afara din in­va­tamant o parte din inva­tatorii consi­de­rati chiaburi. Au existat si cazuri de membri ai PCR care au avut de suferit.