Uncategorized

China este țara unor contraste enorme

Prima călătorie a făcut-o în Asia de Sud-Est. A văzut atunci Thailanda, Laos, Vietnam, Cambodgia și Malayesia. Pentru un european care nu mai ieșise niciodată din țară, nici măcar undeva în jurul României, impresia a fost deosebit de puternică. Cristina Fărcaș povestește : “A fost un adevărat șoc.Veneam parcă dintr-o altă lume și dintr-un alt timp. La fiecare pas, mă minunam de ceva. Bogăție și sărăcie alternând în contraste izbitoare. Nu eram foarte mulți străini în vizită prin acele țări, așa că încercau să ne facă voiajul cât mai agreabil. În plus, au o politețe aparte față de noi. O cazare de o noapte, în condiții excelente, te costă doar 10 dolari de persoană, ceea ce mi s-a părut foarte convenabil. Modul de viață al locuitorilor e total diferit de al europenilor. Am dorit foarte mult să-l înțeleg. Timpul era prea scurt și pentru asta trebuia să mai fac o călătorie. Așa că m-am întors în țară în 2002 și m-am pregătit pentru o nouă plecare. De data aceasta în China, unde am plecat în noiembrie 2003.”

Relațiile cu chinezii
sunt ca un “dans”

Cristina Fărcaș își continuă relatarea : “China nu poate fi înțeleasă decât dacă petreci mai mult timp printre oameni, în contact direct cu ei, lucrând cu ei zi de zi. M-am stabilit într-un oraș din sudul Chinei, Shenzhen, din provincia Canton. Eram la o jumătate de oră de Hong Kong. Am lucrat ca profesoară de engleză la o școală particulară a unei Fundații Culturale chineze. Aveam un salariu de aproape zece ori mai mare decât al unui profesor chinez și mărturisesc că eram foarte mulțumită raportat la costul vieții din China. Relațiile cu ei erau însă destul de dificile. Niciodată nu-ți spun ceea ce te-ar putea afecta și atunci ocolesc cu măiestrie răspunsul, îl amână sau răspund altceva. Se exprimă – ca să spun așa – “încriptat”. Nu am văzut niciodată un chinez enervat, se stăpânesc foarte bine și au un autocontrol desăvârșit. A comunica cu ei, e ca și cum ai face un “dans” în care nu știi niciodată cine conduce. Am observat, de asemenea, că sunt foarte pudici. La ștrand am remarcat că femeile au o altă configurație a costumelor de baie decât cea obișnuită, din Europa, astfel încât anumite părți ale corpului să li se vadă foarte puțin sau chiar deloc.”    

Shenzhen – un oraș
al miracolului
economic chinez

În provincia Canton, chinezii încearcă de mai mulți ani, un experiment economic unic, în care ideologia comunistă să “coabiteze” cu  modelul economic capitalist. Shenzehn, oraș cu peste 7.000.000 de locuitori, este un rezultat al acestui experiment. Un experiment în derulare. Cristina Fărcaș îl descrie: “În urmă cu 20 de ani era un sat de pescari. Acum este un prosper oraș cu peste 7.000.000 de locuitori. Centrul orașului este cu adevărat modern. Zgârie nori cum poți vedea doar în marile metropole ale lumii, cartiere elegante cu multă verdeață de jur împrejur, restaurante și hoteluri ultraluxoase îți induc impresia că te afli undeva în Occident, eventual în SUA. La periferie este concentrată industria. Mult fum și multă sărăcie. Cartiere muncitorești, în care blocurile sunt îngrămădite unele în altele, fără pic de verdeață în jur, oameni îmbrăcați în uniforme tip, care intră și ies încolonați la și de la muncă…Sentimentul copleșitor îți este indus de punctele de control prin care se face accesul între cele două zone. Ca să intri și să ieși dintr-o zonă în alta, îți trebuie un permis special. Permis special îți trebuie și pentru intrarea în oraș. Orașul este înconjurat cu gard de sârmă electrificat. O Chină tristă cu oameni veșnic zâmbitori, în care contrastele sunt enorme și evidente la fiecare pas.”

Bucătăria
chinezească,
un adevărat deliciu

Europenii apreciază foarte mult bucătăria chinezească. Chinezii sunt adevărați maeștri ai artei culinare. Mai ales la ei acasă. Cristina Fărcaș îmi împărtășește impresiile ei : “Cred că au cea mai variată bucătărie. Gătesc o mâncare incredibil de gustoasă și de ieftină. Ei nu mănâncă nimic crud, nici chiar salatele. Se gătește și ziua și noaptea, peste tot, chiar și în mici bucătării improvizate pe trotuare. În piețe însă, este un miros îngrozitor. Chinezii merg în grup la restaurante. Pentru 10 oameni se gătesc câte 20 de feluri  de mâncare. Mărturisesc că am avut anumite rețineri când am mâncat pentru prima oară într-un restaurant chinezesc din Shenzhen. Reținerile mi-au dispărut însă după ce am învățat să spun în chineză : Nu doresc carne de pisică sau de câine ! Repetam această dorință de două-trei ori în chineză și de două-trei ori în engleză. Apoi nu am mai avut inhibiții. ”
Iubitul conducător

Stat comunist, în care represiunea poate îmbrăca forme violente, China a trecut de mai mulți ani la o “cosmetizare” a regimului. Imperative de ordin economic, i-au dictat această “schimbare la față”. Oficial, cultul personalității a dispărut…și totuși portretul lui Mao este aproape omniprezent, în case, în instituții, în magazine. Cristina Fărcaș povestește : “Am rămas foarte surprinsă să constat – la chinezii trecuți de 35 de ani – că au enorm de multe cunoștințe despre România și despre fostul conducător, Nicolae Ceaușescu. Ei ne compătimeau, pe noi românii, despre schimbarea de regim din 1989. Și ne compătimeau sincer. Atunci am avut convingerea că foarte mulți  dintre ei cred cu convingere în justețea sistemului comunist.

Portretul marelui lor conducător, Mao, este nelipsit din magazine, școli, instituții. Este prezent peste tot, deși, oficial, cultul personalității a fost înlăturat. Chinezii adoră, de asemenea, marile manifestații, serbări uriașe, competiții sportive, dansuri tematice. Ceea ce mi-a adus aminte de serbările noastre grandioase de 23 August și de 1 Mai. În cartierele de la periferie am văzut uriașe pancarte pe care erau înscrie fel de fel de îndemnuri, precum : “Respectă legea !”și altele. Se aplică o cenzură discretă, dar foarte eficientă și promptă. Spre exemplu, în momentul în care televiziunea din Hong Kong transmite un program în care apar nuanțe critice la adresa regimului central, programul este întrerupt și se transmit reclame. Am sesizat că sunt mari probleme între Hong Kong și guvernul central. Cei din Hong Kong au un acut simț al libertății pierdute și pe care o afirmă cu orice ocazie. Mărturisesc că în ciuda a tot ceea ce am văzut acolo, enormele discrepanțe între centrul orașului și periferie sau între oraș și sat, am trăit un sentiment paradoxal: China, pentru mine, este o țară pe care o ador și o detest în același timp! Mă voi reîntoarce acolo cu bucurie, dar și cu strângere de inimă.”

Show More

Related Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Back to top button
Close