Uncategorized

Cine ești dumneata Donna Alba?

Nu este vorba așa cum ați putea fi înclinați să credeți de romanul “Donna Alba” al scriitorului Gib Mihăescu sau de pictura cu același nume a lui Goya. Potrivit lui Dan Culcer – poet mureșean stabilit la Paris și unul dintre fondatorii revistei “Vatra” din Târgu Mureș – Donna Alba, nume suav și pur care-ți induce în subconștient ideea de inocență și gingășie reprezintă, de fapt, numele de cod al unei distinse și talentate doamne a literelor mureșene. Un nume cu care aceasta semna – fără nici un pic de gingășie sau distincție -notele informative din dosarul de urmărire al poetului Dan Culcer. După 1990, curiozitatea de a-și studia dosarul întocmit de Securitate i-a oferit ocazia de a descoperi identitatea informatoarei. Cel puțin așa susține domnia sa.

De la bun început, trebuie precizat faptul că Dan Culcer nu a fost și nu este nici astăzi un om foarte comod. Articolul publicat în “Tribuna” (nr. din 16-31 iulie, 2006), cu referire la Donna Alba, ne relevă un autor criptic, dar și un spirit critic, ușor malițios, poate chiar răutăcios uneori. Dacă veți citi “Un loc geometric”, volum de debut, publicat în 1973 sau “Jurnalul unui vulcanolog”, veți putea constata chiar dumneavoastră acest fapt. Cu toate acestea, contactat de noi la Paris în urmă cu puțin timp, a avut amabilitatea să publice două articole în Ziarul de Mureș. Nu fără a ne pune niște condiții legate de publicarea articolului, respectarea formei și a sensului…condiții firești, de altfel. Am tras atunci concluzia că este suspicios, încrederea nefiind deci punctul forte al domniei sale. Poate că are și de ce…experiențele personale trăite în timp l-au făcut probabil, mai atent cu cei din jurul său.

Nume de cod: Donna Alba

Așa cum rezultă din articolul publicat de Dan Culcer în iulie 2006 în revista “Tribuna”, editată la Cluj, încercările sale de debut literar între 1968-1971 au fost sortite eșecului. Și aceasta în condițiile în care primise încurajări, mai mult chiar, redactori ai unor publicații locale îi promiseseră că îl vor publica cu proxima ocazie. Dar se părea că respectiva ocazie întârzia pentru Dan Culcer. “Se întâmplase, scria Dan Culcer, că în ciuda unor repetate încercări de a publica poezie în presa românească din anii 1968-1971, și a promisiunilor unor redactori în acest sens, debutul meu ca poet nu se concretiza. Nici acum nu știu de ce. Încerc să cred că nu din cauza lipsei de valoare a acestor texte publicate ulterior în volumul meu de debut…” Explicația acestui fapt artistul avea să o afle abia peste aproape 30 de ani, deși anumite bănuieli avea încă de atunci. Dar în continuarea respectivului articol, Dan Culcer “ne scoate din beznă”: “O ipoteză valabilă poate doar pentru presa locală din Târgu Mureș, privind amânarea publicării mele, ar fi legată de câteva note informative depuse în dosarul meu de securitate, semnate de o tânără pe atunci, poetă, fostă membră a cenaclului literar Liviu Rebreanu al Casei Sindicatelor din Târgu Mureș, cu numele de cod Donna Alba, cu prenume, altminteri, de roman, fiică de milițian localnic, ulterior autoare de succes pe teme patriotice…comentată favorabil de Eugen Barbu și Al. Piru. Indignarea și scârba acesteia, bine și principial mimate, se rețin…”.

Exercițiu de perspicacitate…dar cine aruncă piatra?

Primii anii ai deceniului opt din secolul trecut sunt anii unei supravegheri discrete din partea securității mureșene asupra “obiectivului” Dan Culcer. Potrivit acestuia, chiar și în colectivul redacțional al revistei “Vatra” din Târgu Mureș, ar fi fost infiltrați informatori. Dan Culcer chiar îi nominalizează. Ceea ce nu este imposibil sau/și neobișnuit. Å¢inea de “normalitatea” acelor ani. Față de aceste afirmații (vezi caseta), după părerea mea foarte grave – mai ales că unele persoane gratulate cu epitete deloc onorante nu mai sunt printre noi și deci nu au posibilitatea elementară să se apere – Audiatur et altera pars – (spre exemplu Serafim Duicu sau Ion Apostol Popescu) – trebuie să fim însă mai circumspecți. Obișnuit “să se joace literar” cu cuvintele, poate că Dan Culcer, în acest caz, se joacă prea ușor cu ele, chiar nepermis de ușor. Să nu uităm că în mediul literar și nu numai – dar aici poate mai mult ca în alte domenii – existau și există invidii, interese, orgolii mai mult sau mai puțin satisfăcute. Ori în aceste cazuri trebuie să fim mai rezervați. În ceea ce o privește pe misterioasa Donna Alba, poeta-informatoare, Dan Culcer vine cu indicii cheie. Ne indică în primul rând inițialele (M.N.), anul nașterii (1948), ne arată unde activa poeta la începutul activității sale literare (Cenaclul “Liviu Rebreanu” al Casei de Cultură a Sindicatelor din Târgu Mureș), dar și faptul că ea se bucura de aprecieri favorabile din partea unor “nume grele” (precum Eugen Barbu și Al. Piru). Amănuntele sunt suficiente, dar cu puțină răbdare și cu un pic de perspicacitate, o putem identifica. Dar de ce Dan Culcer nu face el acest lucru în articolul publicat și preferă doar inițialele acesteia? I-a sugerat oare discret Donnei Alba să-și facă “mea culpa”și să iasă în public cu o mărturisire sau ne lasă pe noi să procedăm la un exercițiu de perspicacitate și “să aruncăm” piatra în locul domniei sale ? Consultând volumul “Scriitori mureșeni” de Ana Cosma și punând cap la cap aceste informații, ele ne vor conduce spre Mara Nicoară. Totul se potrivește. Dar ce garanție avem că informațiile oferite de Dan Culcer sunt adevărate și nu sunt cumva sunt doar simple răutăți menite să discretizeze sau chiar să distrugă un om? Ceea ce este foarte ușor astăzi când trăim nebunia colectivă a “Dosariadei”. Un bărbat adevărat merge până la capăt, domnule Culcer, și nu procedează în dulcele stil “iezuit”. Adică altcineva să arunce piatra…

“M.N., zisă Donna Alba, poetă născută în 1948, avea dreptate. Poezia mea era tipic reacționară…Încerc să înțeleg de unde se trăgea animozitatea și ura dânsei. Am o ipoteză, fiindcă știu că am certat-o pe poetă pentru porcăriile și lingușelile versificate pe care începuse să le vândă, din motive strict pecuniare, ziarului local Steaua Roșie, Vatra și unor reviste de la București…” (fragment dintr-un articol publicat în revista “Tribuna”, 16-31 iulie, 2006)

Dan Culcer, critic literar, sociolog al literaturii, publicist

și traducător – scurt CV:

* născut la 15 iunie 1941, la Sulina;

* pseudonime: Victor Halici, Arne Daniel Lekleve;

* școala elementară la Cluj și Sighișoara;

* în 1957 a absolvit Liceul “Emil Racoviță” din Cluj;

* în 1963 a absolvit Facultatea de filologie din cadrul Universității “Babeș-Bolyai” din Cluj;

* 1963-1970, asistent la Institutul de Teatru din Târgu Mureș;

* 1970-1971, cercetător pentru istoria teatrului la Filiala Academiei din Târgu Mureș;

* 1971-1987, redactor fondator, redactor șef adjunct și titular de rubrică la revista “Vatra”;

* din 1972, membru al Uniunii Ziariștilor din România;

* din 1975, membru al Uniunii Scriitorilor din România;

* din 1987, trăiește în Franța, la Paris;

“…În șezătoarea literară ținută marți, 13.VI.1972, orele 20,00, la Sovata, în sala bibliotecii, cu puțini ascultători, Dan Culcer (se poate găsi zilnic la revista “Vatra”, str. Sfatului, nr. 1, din Târgu Mureș) a citit pentru ceilalți poeți veniți de la Bacău, poezii din volumul care i-a fost respins . A citit trei poezii. Prima poezie trata despre revolta lui minoritară, despre faptul că trebuie să-și culce mâinile pe piept, să-nchidă ochii, să nu facă nimic pentru această lume. Poezia avea un sens reacționar foarte accentuat, dar fiți vă rog de acord că nu puteam să o rețin pe de rost. A doua poezie trata despre faptul că el încearcă să urce un munte, scria numai despre sânge putred, viermi care mănâncă morți, puroaie și spunea că sus pe munte a găsit un cadavru de femeie putred, că a făcut dragoste cu ea, că și-a vărsat sămânța, și că din asta curge nu știu ce fel de izvor. Mi-a venit rău când l-am ascultat. Sensul celei de-a treia poezii era că ne înconjoară întunericul…”

“…I s-a dat sarcina(ofițerul de securitate se referea la Donna Alba – n.r.) să încerce să obțină aceste poezii, precum și să afle dacă mai are și altele de acest gen”. (15.VI.2006)

(fragment din nota de informator semnată Donna Alba și măsurile dispuse de ofițerul de securitate, responsabil de caz – publicat în revista “Tribuna”, 16-31 iulie 2006))

Dan Culcer despre atmosfera din redacția revistei “Vatra”:

“Cornel Moraru (C.M.) nu poate fi angajat. (la revista Vatra – n.r.) Guga a fost la partid unde, cică, i s-ar fi spus cauza, dar nu o poate comunica. Sin crede ca e iarăși vorba de o manevră. Poate suspiciunea lui Sin e exagerată. Mă întreb totuși ce poate să fi făcut C.M. ca să oblige securitatea să intervină peste capul serviciului de cadre al partidului? Se susține că vin iarăși vremuri grele. Guga mă sfătuiește de mult să-mi țin gura căci turnătoria funcționează. El însuși este de fapt cumplit de înfricoșat. Avem și noi turnătorul nostru, dincolo de vizitele dese ale unui oarecare Grama (căpitan de securitate) care răspunde de redacție, pe “maestrul” Serafim Duicu, un oltean fără scrupule.

(N.A. 1999 – Am aflat mult mai târziu, de la cel în cauză, că pricina opoziției securității, așa cum i se reproșase pe atunci, era faptul că C.M. avea influență asupra elevilor săi și că le dădea să citească cărți interzise). Sin susține că Guga l-a adus special în redacție pentru a mă ține în șah. Mă rog, cert este că de la o vreme nu mai am control asupra sectorului de critică nici cât aveam deși sunt teoretic responsabil cu acest domeniu. Orice aș face, nu pot împiedica să se scrie despre cărți proaste în stilul lipsit de profunzime și atitudine al lui Serafimache. Plus că ni-l bagă pe gât pe mamelucul retoric care se numește Ion Apostol Popescu, fost profesor de română al lui Guga la Gherla, cred…”

(Fragment din “Jurnalul unui vulcanolog” de Dan Culcer)

Nicolae BALINT

Show More

Related Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Back to top button
Close