Cine sunt ”defectorii” condamnați la moarte ?

Într-o perioadă extrem de scurtă, 1978-1982, au “defectat” 12 ofițeri de securitate. Toți acești “defectori” (lucrători în serviciile secrete care trec la inamic) se aflau în misiuni în străinătate, iar fuga și predarea lor către serviciile străine s-a desfășurat după același scenariu. În țară, cu toții au fost condamnați la moarte de un Tribunal Militar, dar este suspect faptul că după 1990, noile autorități instalate la București, nu au mai făcut caz de soarta lor. Ar fi putut fi reabilitați ca “eroi”, precum (jalnicul) Pacepa, dar din motive necunoscute – dar probabil bine întemeiate – s-a preferat tăcerea. Cel puțin în cazul lor.

Cu mai bine de cinci ani în urmă, după intense cercetări în diverse arhive, istoricul Cristian Troncotă, citat de revista “Historia”, făcea o dezvăluire șocantă. Potrivit acestuia mai mulți ofițeri români de securitate dezertaseră în diverse țări occidentale într-un timp relativ scurt, adică într-o perioadă de patru ani. Troncotă făcea câteva observații pertinente și tulburătoare. Cum de nu s-au sesizat cei de la contrainformații despre intențiile lor? De ce în toate aceste cazuri, sentințele lor de condamnare la moarte – deși secrete – s-au aflat și în străinătate? Cum de rudele celor care au dezertat nu au mai făcut caz de soarta lor după 1990? La acest set de întrebări mai putem adăuga și noi câteva: câți dintre ei mai trăiesc astăzi? În ce condiții au decedat (dacă au decedat) și mai ales când, înainte de 1990 sau după? De ce nu au fost reabilitați până acum, presupunând că ei au dezertat cu adevărat și nu au fost de fapt niște “dezertori în misiune”.

“Defector Program” sau cum lucrează CIA

Parte din defectorii-transfugi din Est puteau fi în realitate dirijați și exploatați de serviciile secrete din țara de origine sau, în baza unor planuri de cooperare, de către serviciile secrete ale URSS, respectiv de KGB și GRU. Americanii au fost primii care au sesizat faptul că unii dintre acești “defectori” ar putea fi de fapt “defectori în misiune”. Ei au creat un program special – “Defector Program” – administrat de CIA prin Interagency Defector Committee (IDC), în scopul de a coordona găzduirea, anchetarea preliminară, exploatarea și oferirea unor noi identități transfugilor. În 1989, Departamentul de Stat al SUA, a pus bazele unei structuri informative denumită “Trust Organization”, cu sediul central în California și cu filiere în Austria și RFG. În organizație se aflau înregimentați, foști ofițeri de informații defectori, dar și disidenți-transfugi, originari din țările din Est, printre care și România. Misiunile principale constau în a începe și sprijini mișcarea de disidență în țările socialiste, culegerea de informații, organizarea și dirijarea activităților informative în rândul emigrației originare din aceste țări, inițierea unor acțiuni îndreptate împotriva țărilor lor de origine.

Securitatea e pe fază

Nota cu nr. 00444 a Consiliului Securității Statului, menționa faptul că “Trust Organization” a contribuit din plin la destabilizarea situației din Polonia, Ungaria și fosta R.D. Germană. La jumătatea lunii noiembrie 1989, principala structură de contraspionaj a Securității române a sesizat faptul că această organizație și-a concentrat acțiunile în mod deosebit în spațiul românesc și cel cehoslovac. Evenimentele petrecute la Praga și la București în noiembrie-decembrie 1989, vin să confirme faptul că s-au folosit din plin “defectori” din blocul estic. Mai multe însă vom putea afla doar după ce se vor deschide arhivele încă bine ferecate ale Securității și care în această privință sunt încă clasificate. Deocamdată ne mulțumim cu “revelațiile” destul de ambigue ale controversatului Pacepa și cu informații disparate ce apar din când în când, ici colo prin media, infime părți ale unui imens puzzle. “…Revolta din decembrie 1989 a fost posibilă datorită eforturilor făcute de SUA pentru a demola imperiul sovietic, precum și al acțiunilor îndelungate întreprinse în comun de românii din țară și de cei din exil…”, spune el la un moment dat Pacepa, fapt care trebuie să recunoaștem, trebuie totuși avut în vedere ca o ipoteză de lucru. Gura păcătosului (uneori) adevăr grăiește…

“Epidemie” de defectori români?

În mod cert că “defectorii” români erau oameni cultivați și inteligenți, foarte buni specialiști în domeniul culegerii de informații, un domeniu misterios și plin de riscuri în același timp. În perioada 1978-1982, au trecut la inamic : Pavel Matei Haiducu (civil angajat în DIE, a dezertat în Franța), lt.maj. Dan Ștefănescu (a dezertat în SUA), cpt. Andrei Luca (în timp ce se afla în misiune în Bulgaria, a trecut și a dezertat în Italia), cpt. Ovidiu Tănăsescu (a dezertat în Suedia), cpt. Marius Ștefan Stoina (a dezertat în Suedia), cpt. Nicolae Horodincă (a dezertat în SUA), cpt. Ioan Șerban (a dezertat în Elveția), maior Traian Nicola (a dezertat în SUA), maior Mihai Gheorghe (a dezertat în R.F. Germania), maior Ioan Teodor Covaci (a dezertat în Belgia), lt.col. Florin Brozici (a dezertat în Belgia) și colonel Nicolae Vasile (a dezertat în Franța). Pentru orice militar aflat în misiune, termenul corect pentru a defini refuzul său de a se mai înapoia în țara de origine este cel de dezertare. De altfel și Codul Penal român denumește fapta lor ca fiind dezertare, iar pedeapsa prevăzută în acest caz pentru militari este condamnarea la moarte. Doar în limbajul de specialitate al spionilor termenul folosit este cel de defector. Este de presupus că nu toți cei care au dezertat într-o anume țară au și rămas acolo. Probabil că ulterior au cerut azil politic, fie în țara respectivă, fie într-o altă țară pentru a li se pierde urma. Toți cei menționați anterior erau lucrători cu ani buni de serviciu și este greu de presupus că direcția de contrainformații nu a avut nici o suspiciune față de ei, mai mult chiar și-a dat acordul – așa cum era în practica curentă a serviciilor secrete – ca toți aceștia să lucreze în cadrul unor misiuni externe ale României (ambasade, consulate, legații). Este însă posibil ca toți acești “defectori” să fi acționat în cadrul unui plan bine pus la punct de Securitate, acela de a penetra, intoxica și manipula serviciile secrete străine. Câți dintre ei au beneficiat de serviciile oferite prin “Defector Program”, dar mai ales ce s-a întâmplat cu cei descoperiți ca fiind “dezertori în misiune”? Este greu de spus chiar și astăzi când suntem parteneri NATO cu americanii. Sunt secrete încă bine protejate față de public, dar poate și chestiuni mult prea sensibile pentru a fi abordate în mod tranșant. Sau poate cine știe….în numele unor interese superioare ale momentului, unii dintre ei au fost de mult timp sacrificați. Indiferent însă de evoluțiile lor, ulterioare anului 1990, într-un anume fel ei pot fi considerați adevărați eroi. Depinde doar de unghiul din care privim problema și mai ales de valorile la care ne raportăm…

Nicolae BALINT