Cioclul dosarelor

Liviu Moica, procuror inspector la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel, a dosit timp de 15 ani dosarul asasinării lui Simion Frandeș, omorât în martie 1990. Deși dosarul i-a fost solicitat în repetate rânduri, începând din 2002, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel a dat același răspuns: dosarul nu este la noi. Brusc, la 2-3 săptămâni după ce fapta s-a prescris, dosarul a apărut și a fost predat spre competentă soluționare Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureș. Incalificabil. Timp de 15 ani procurorul nu a efectuat în acest dosar nici un act de urmărire penală. Poliția nu a primit nici o adresă de la Parchet pentru a efectua cercetări. ZIARUL de Mureș așteaptă o anchetă a Parchetului General în acest caz. Pentru 15 ani de tăcere vinovată.

Liviu Moica, procuror inspector în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, a pozat întotdeauna într-un magistrat experimentat, moral și incoruptibil. ZIARUL de Mureș vrea să demonteze bucățică cu bucățică coroana de justițiar perfect a lui Liviu Moica, supunându-vă atenției un caz incredibil. Îngroparea timp de 15 ani a dosarului crimei asupra lui Simion Frandeș, din satul Toaca, comuna Hodac.

Crima

În 20 martie 1990, în Târgu Mureș au ajuns din Hodac și Ibănești trei autobuze. Într-unul dintre ele, condus de Venuț Gliga, se afla și Simion Frandeș, un hodăcean de 57 de ani, care a plecat de lângă soție, chemat de dangătele clopotului de la biserica din sat, care rosteau metalic că le sunt copiii în pericol la Târgu Mureș. Autobuzul a ajuns după amiază, iar Frandeș s-a contopit în mulțimea de români, aflată în fața Palatului Administrativ și care era despărțită de tabăra maghiară printr-un cordon de polițiști. Atunci când lanțul uman a fost rupt, hodăcenii speriați au țâșnit spre Panov unde erau parcate autobuzele. Maghiarii i-au urmărit și le-au incendiat autobuzele, dar mulți au reușit să scape. Simion Frandeș însă nu. A sărit din autobuz, a fost bătut crunt, transportat apoi la spital pentru că prezenta multiple fracturi și contuzii. După câteva zile în care a zăcut inconștient în Spitalul Județean, a fost mutat la București unde a suferit mai multe intervenții chirurgicale, dar viața nu i-a mai fi putut salvată. Simion Frandeș a murit în 29 martie pe tărâmuri străine (așa cum se poate constata și din certificatul de deces, eliberat de Primăria Sectorului I București), fiind vegheat de una din fiicele sale, Floarea Niculici, și de ginerele său.

Înmormântarea

Dosarul de urmărire penală pentru tentativă de omor a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș în 21 martie și i-a fost repartizat procurorului Liviu Moica. Din 29 martie, infracțiunea a fost încadrată la omor deosebit de grav. Desemnarea lui Moica în acest dosar a fost poate una din cele mai nefericite alegeri deoarece procurorul și-a bătut joc de caz, distrugând orice șansă ca familia lui Simion Frandeș să descopere adevărul.

Iar dosarul vorbește sec și necruțător despre Liviu Moica.

Între 21 martie și 5 septembrie 1990, procurorul Moica nu a întocmit nici un act de urmărire penală, singurele înscrisuri la dosar fiind 8-9 declarații de la hodăceni (martori și părți vătămate), iar despre cercetare la fața locului nu s-a pus problema. În 12 septembrie 1990, în dosarul Simion Frandeș este consemnat ultimul înscris din dosar care are legătură directă cu ceea ce i s-a întâmplat hodăceanului. Dosarul 5131/P/1990, înregistrat la Procuratura București (cum se numea atunci Parchetul General), tocmai era făcut dispărut, înmormântat în biroul lui Liviu Moica. La ordinul cui, la sugestia cui nu știm dacă vom afla vreodată.

Într-o asemenea situație, în care procurorul nu dă de capăt unui caz, el are totuși obligația să efectueze cercetări, inclusiv la fața locului, în vederea descoperirii autorilor. Dacă după o anumită perioadă (timp în care se ocupă de caz, ia declarații) nu găsește autorii, trebuie să trimită dosarul prin adresă Serviciului Judiciar al Poliției care să efectueze toate cercetările. Doar că acest lucru nu s-a întâmplat, semn că procedura pentru Moica se aplica după bunul plac.

După 15 ani de liniște, dosarul a reapărut în aprilie 2005, când fapta era prescrisă. Și autorii neidentificați. Poate nici nu ar fi fost aduși în instanță vreodată. Ceea ce nu îl scuză însă pe Moica.

Minciuna

În 2002, Parchetul General a făcut primele demersuri pentru a primi o situație cu dosarele nerezolvate (cu autori necunoscuți) din teritoriu. Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș a început să facă investigații pentru a afla în ce sertar sau în care arhivă s-a rătăcit dosarul Frandeș. De la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel au primit invariabil același răspuns: dosarul nu se află la noi. Au fost trimise adrese și la Poliție, iar după căutări amănunțite, polițiștii au constatat că dosarul nu a fost niciodată înregistrat la ei.

În tot acest timp, Moica a tăcut mâlc, mai pe șleau a mințit, susținând că dosarul nu se află la el. Teoretic, acesta ar fi trebuit să se găsească în arhiva Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureș. Doar că Moica se mutase la Parchetul Curții în 1994, fără a preda însă și cazul Frandeș. Și a tăcut până în aprilie 2005, când printr-o adresă Parchetul CA trimite spre competentă soluționare dosarul lui Simion Frandeș Parchetului de pe lângă Tribunal. Absolut întâmplător, după ce fapta a fost prescrisă, știut fiind faptul că în cazul unui omor termenul de prescripție este de 15 ani și se împlinise în 21 martie 2005, data la care a fost înregistrat în 1990. Fără conștiință, fără rușine și cu multă nesimțire, mincinosul Moica tăinuise timp de trei ani că reținuse dosarul Frandeș. Rămâne ca procurorul căruia îi va fi repartizat cazul să dea o soluție a rușinii. Nu pentru că autorii nu au fost identificați, ci pentru că un coleg, un magistrat a dat dovadă de rea-credință.

Liviu Moica s-a retras la adăpostul unui concediu care îl va scoate probabil în pensie, fără a ne permite să-i adresăm întrebarea copiilor: de ce? Fără ca rudele lui Frandeș să afle vreodată de ce un procuror, care aplică legea, nu a folosit aceeași măsură și pentru soțul și tatăl lor.

Cu toate că speră într-o pensie liniștită și bănoasă, drept pentru care a cerut să intre în sala de judecată, ne vom permite să sesizăm Parchetul General în cazul Moica. Poate ne vor răspunde ei.

Ligia VORO

Greu mi-o fost

Simion Frandeș a lăsat în urma lui 6 copii, din care cel mai mic avea doar 14 ani și îl însoțise la Târgu Mureș pe tatăl său. Am căutat-o însă în Toaca pe soția sa, Maria Frandeș, care nu o duce foarte bine. S-a descurcat cum a putut din pensia de urmaș, astăzi în sumă de 1,5 milioane de lei. Nu i-a dat nimeni vreo despăgubire pentru soțul mort, nu a întrebat-o nimeni cum se descurcă în toți acești 15 ani. Acum se mai întreabă din când în când: “unde e dreptatea?”.

Rămasă văduvă, își amintește și acum cum a plecat bărbatul ei pe un drum fără întoarcere. “Când o venit dimineața de la pădure, m-o întrebat dacă am auzit că sunt probleme la Târgu Mureș. Am sunat la Târgu Mureș, da’ nu mi-o răspuns nimeni. Au tras clopotele, o mers în jos și când s-o întors mi-o zis că “mă duc până la Mureș să văd de copii”. O vrut să meargă și ăsta mic, Dinu (n.red. Dorin Frandeș), n-am vrut să îl las, da’ tot s-o dus. La Târgu Mureș s-o întâlnit cu copiii, i-o zis “ticule rămâi la noi” și n-o vrut să rămână, o zis că merge acasă. O văzut că sunt bine și o vrut să vină acasă. De întors s-o întors numai Dinu, care mi-o zis: “Dumnezeu știe câți sunt morți”. Dimineață m-am dus la spital, nu o vrut să mă lase să-l văd. Era distrus de tot în spital, da’ nu putea să mi-o spună”.

Încheie trist: “Ajutor numai de la Dumnezeu mai aștept”.

Liviu Moica, în prezent procuror inspector în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel, are 68 de ani, deci este pensionabil. Cererea a depus-o luna trecută, dar a intenționat să și-o retragă.

Este cunoscut și dintr-un dosar la fel de contestat: Hădăreni, despre care ZIARUL a scris în nenumărate rânduri.

Liviu Moica a fost în 2003 și subiectul unei interpelări parlamentare formulate de către deputatul harghitean Becsek Garda Dezideriu Coloman, deloc laudativă și care ridică serioase semne de întrebare asupra moralității procurorului. Mai jos consemnăm interpelarea parlamentară.

“Am ascultat cu deosebită atenție strategia privind reforma în Ministerul Public, prezentată de noul procuror general al României.

Am fi așteptat ca domnul Ilie Ion Botoș, în noua strategie a institutului pe care îl conduce, pe lângă cauzele penale din sfera criminalității economico-financiare și privatizări frauduloase să facă referire și la soluționarea, în mod fraudulos, a unor dosare legate de comiterea unor infracțiuni silvice, care sunt înregistrate la “lucrări penale”, “cu autori neidentificați”, cu toate că se cunosc atât infractorii, cât și infracțiunile comise de reprezentanții mafiei lemnului.

Cazul cel mai concret îl reprezintă rezoluția nr.155/2002 din 24 ianuarie 2003, când Parchetul de la lângă Tribunalul Harghita a dispus scoaterea de sub urmărire penală a lui Sandor Pongratz, cu toate că învinuitul a săvârșit infracțiunea de instigare la tăiere de arbori fără drept, prevăzută și pedepsită de art. 97 din Codul silvic, și infracțiunea de furt de arbori, prevăzută și pedepsită de art. 98 din Legea nr. 26 din 1996.

Același procuror, în rezoluția din 5 februarie 2001 nu ia în considerare raportul de expertiză tehnică întocmit de Biroul de expertize contabile și tehnice judiciare București, dispunând fără temei legal scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului Denes Dominic.

Mai mult chiar, procurorul inspector Liviu Moica, procuror de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș, în răspunsul său din 16 iunie 2003 precizează, cu un cinism nemaiîntâlnit, următoarele: “Deputatul UDMR, adică eu, din județul Harghita, care a depus reclamația, a vizat doar o problemă politică amplificată apoi de Corpul de control al Guvernului”.

Mai concret, constatările unei comisii parlamentare, rezultatele cercetărilor efectuate de către Departamentul de control al Guvernului, raportul de expertiză tehnică, întocmit pe baza Ordonanței din 1999, al Inspectoratului de Poliție sunt considerate de către domnul procuror Liviu Moica ca o problemă politică, iar infracțiunile, abuzul în serviciu contra intereselor publice, nu se iau în considerare de către organele de cercetare penală.

Domnule procuror general al României, sper ca reforma din Ministerul Public să prevadă eliberarea din funcție a procurorilor corupți care susțin, prin rezoluțiile lor, mafia lemnului”