Cobaii Pentagonului

Unul din nenumăratele secrete murdare ale Pentagonului a ieșit la iveală în urmă dezvăluirilor șocante făcute de asociațiile veteranilor de război americani. Mii de soldați trimiși în Irak au suferit tulburări psihice din cauza efectelor secundare provocate de Lariam, un medicament destinat prevenirii malariei. Pentagonul a interzis utilizarea pilulei abia la sfârșitul anului trecut, după ce zeci de soldați s-au sinucis, iar câteva sute au devenit incapabili să-și mai continue activitatea în rândul forțelor armate.

În toamna anului 2003, la Curtea Marțială începea un proces nemaiîntâlnit în ultimii 35 de ani, în istoria armatei americane. Sergentul Georg-Andreas Pogany, în vârstă de 32 de ani, compărea în fața judecătorilor, fiind acuzat de lașitate pe frontul din Irak. Ultimul caz de acest gen fusese consemnat în 1968, când soldatul Michael Gross a primit doi ani de închisoare, pentru că a fugit de pe un câmp de luptă din Vietnam. La rândul său, Pogany a fost învinuit de “comportament laș ca rezultat al fricii” și de nerespectatea îndatoririlor de anchetator, funcție pe care o deținea în cadrul unei unități a Beretelor Verzi care opera în orașul Samarra. Sergentul a respins aceste acuzații, susținând că nu a fugit de inamic și nici nu a nesocotit vreun ordin. El a declarat că, la scurt timp după ce a văzut trupul unui insurgent retezat de tirurile unei mitraliere, a fost cuprins de un atac de panică și a tras cu pistolul, crezând că inamicul dă buzna în camera sa. Militarul și-a informat superiorii despre starea sa și le-a solicitat ajutorul. Pogany a primit două somnifere și a fost trimis înapoi în baracă. Două zile mai târziu, armata l-a expediat în Statele Unite, direct în fața Curții Marțiale. În fața juriului, Pogany a declarat că nu poate să-și explice tulburarea avută, cu atât mai mult cu cât în viața civilă era pompier, fiind confruntat aproape zilnic cu imaginea unor trupuri sfârtecate sau carbonizate.

Pilula nebuniei

Enigma s-a limpezit însă după ce sergentul a aflat mai multe amănunte despre Lariam, pilulele albe pe care era obligat să le ia săptămânal în Irak, pentru a preveni îmbolnăvirea cu parazitul malariei. În prospectul medicamentului, firma producătoare avertiza asupra efectelor adverse ale Lariam, printre acestea figurând paranoia și halucinațiile vizuale sau auditive. Avertismentul a devenit argumentul apărării lui Pogany, care a susținut că pilula l-a făcut să-și piardă temporar mințile. El a acuzat armata că a depășit limitele bunului simț oferind medicamente care provoacă dereglări psihice unor oameni care poartă arme. Curtea Marțială s-a văzut nevoită să renunțe la toate acuzațiile. Ulterior, un purtător de cuvânt al Pentagonului a admis că Pogany “ar fi putut avea probleme legate de utilizarea Lariam, numele comercial al medicamentului anti-malarie mefloquine, care dă naștere unui comportament periculos”.

După achitarea sergentului, dezvăluirile despre problemele cauzate de Lariam au început să curgă. Astfel, s-a aflat că preocupările legate de efectele nocive ale medicamentului, dezvoltat de armata americană după războiul din Vietnam, datau de la începutul anilor 1990, când o parte din soldații trimiși în Somalia au manifestat tulburări de comportament. Ulterior, deși a calificat medicamentul drept sigur și eficient, Pentagonul i-a recunoscut, implicit, periculozitatea, interzicând utilizarea lui de către piloții de avioane.

Cinism fără frontiere

Acest lucru nu a împiedicat însă Centrul de Comandă al Armatei SUA să recomande, în martie 2003, folosirea Lariam în zonele de mare risc din Irak. Comandanții au avut de ales între Lariam și Doxiciclină. O parte dintre ofițeri au optat pentru Lariam, atrași de “avantajele” acestuia: spre deosebire de Doxiciclină, care trebuia luată zilnic și cauza sensibilitate sporită la lumină, Lariam putea fi administrat o singură dată pe săptămână. În cursul anului 2003 au fost eliberate 36 351 de rețete, aproape dublu față de 2002.

Chiar în aceași perioadă, Administrația Americană pentru Alimente și Medicamente îi atenționa pe medicii din Statele Unite să revizuiască informațiile despre Lariam oferite pacienților. Administrația era îngrijorată de faptul că mulți pacienți aveau accese de anxietate, paranoia, halucinații, depresii și impulsuri de sinucidere. Aceste avertismente nu au ajuns la cunoștința soldaților din Irak, care au continuat să utilizeze Lariam și în anul 2004, perioadă în care s-au emis 12 363 de rețete. Fapt și mai grav, superiorii cunoșteau riscurile la care sunt expuși militarii. În recomandările scrise privind utilizarea medicamentului, comandanților li se cerea să îi trimită la o evaluare medicală pe toți cei care dădeau semne de deviații de comportament după administrarea Lariam, “în special dacă poartă o armă. Orice întârziere ar putea pune în pericol viața soldaților din unitatea dumneavoastră”.

Cobai în uniforme

Pentagonul nu a mai putut să țină ascuns adevărul, după ce familiile unor soldați care s-au sinucis în Irak au alertat membrii Congresului. Bazându-se pe concluziile organizațiilor Lariam Action USA și National Gulf War Resources Center, conform cărora Lariam este responsabil de creșterea numărului de sinucideri în armată, senatorul democrat Dianne Feinstein i-a cerut secretarului apărării, Donald Rumsfeld, deschiderea unei anchete. Într-o scrisoare trimisă lui Rumsfeld, senatorul democrat a precizat că “există suficiente dovezi pentru a face o legătură între medicament și efectele adverse serioase experimentate de trupele americane”. În sprijinul acestor dovezi au venit și rezultatele cercetărilor efectuate de doctorii de la Centrul Medical Naval din San Diego, care au diagnosticat tulburări ale creierului la 18 soldați care au luat Lariam. Strâns cu ușa, Pentagonul a stopat distribuirea medicamentului la sfârșitul anului trecut, rata sinuciderilor în rândul soldaților scăzând imediat. Ulterior, oficiali militari au recunoscut că folosirea medicamentului Lariam în Irak a fost inutilă, deoarece condițiile din această țară nu sunt favorabile propagării malariei. Potrivit Laurei Howell, rămasă văduvă, cu doi copii,după ce soțul ei s-a împușcat în cap în Colorado Springs, la câteva săptămâni după ce s-a întors din Irak, “acesta este partea cea mai tristă. N-a fost niciodată nevoie de medicament. Esența problemei este că ei cunoșteau ce se întâmplă. Însă acum nu mai știu ce să facă cu cutia de viermi pe care au deschis-o.”

Ioan BUTIURCÄ‚

Studiile științifice referitoare la pericolele asociate cu folosirea Lariam datează încă din 1987. Un raport publicat în 2001 a concluzionat că 42 la sută din cele 486 de persoane studiate au suferit reacții adverse. La 29 la sută dintre subiecți s-au înregistrat tulburări neuropsihice severe: atacuri de panică, convulsii de tip epileptic, halucinații auditive și vizuale, etc., care au persistat luni de zile după ultima doză. În multe cazuri, consecințele au fost atât de grave, încât bolnavii nu și-au mai putut continua activitatea sau relațiile sociale.