Comirinvest – o afacere cu năbădăi (II)

După ce săptămâna trecută v-am dezvăluit secretele firmei Comirinvest, acum au apărut unele elemente noi, pe care nu le-am cuprins în primul material. În rolurile principale rămân aceiași doi asociați, Liviu Curticăpean și Virgil Câmpean. Ultimul susține că toată povestea a pornit de la acuzațiile lui Curticăpean, cum că el ar deține o casă în București, achiziționată din fonduri îndoielnice, că ar avea 17 hectare de teren lângă parcul industrial de la Vidrasău, că ar fi dat/luat șpagă de la Ștefan Runcan, directorul aeroportului, pentru ca firma Comirinvest să-și retragă plângerea penală împotriva acestuia, că ar fi luat șpagă de la firma IVCONS SRL și că ar deține o pârtie de schi.
Toate bune și frumoase până când am stat de vorbă și cu Curticăpean, care susține că acele 17 hectare de pământ le controlează, chiar dacă o face indirect, iar atunci când a spus șpagă s-a referit la toate acele diferențe de sume ce apar în acte. Cu privire la acuzația că fostul asociat ar avea pârtie de schi, el susține că nu a spus așa ceva, dar poate dovedi cu acte contabile că a fost închiriată o pârtie de schi pe o sumă destul de mare de bani.
Plângeri și lăcrimări
În această săptămână am aflat că în datele problemei a mai existat o plângere depusă de Câmpean împotriva asociatului său, pe motiv că acesta a emis cecuri fără acoperire. El își baza acuzația pe un cec cu semnătura lui Curticăpean. Pentru a se apăra, Curticăpean a reușit să facă rost de o copie după acel cec, pe care apărea una dintre cele două ștampile ale firmei. De reținut că ștampilele sunt numerotate cu 1, cea a lui Câmpean și cu 2, cea a lui Curticăpean. Surpriza a fost că pe cecul respectiv apărea ștampila cu numărul 1. Câmpean contraatacă susținând că acest lucru este irelevant, mai importantă fiind semnătura lui Curticăpean care apare înscrisă pe cecul respectiv.
Grâu dispărut
în misiune
Un alt punct delicat al dosarului aflat la PNA este reprezentat de afacerea cu grâul căruia i s-a făcut vânt puțin cam ilegal. Manevra a fost simplă. Câmpean a făcut un aviz de însoțire a mărfii în 16 octombrie 2002 cu care a scos grâul din firmă. Pe aviz apare cantitatea de 6429 kg de grâu, iar la cumpărător apare firma AGRO-TRADING din județul Dolj, însă factură nu s-a făcut. Cel mai probabil e că banii au fost încasați fără factură. Ca totul să fie legal s-a făcut și un aviz de retur, însă marfa bineînțeles că nu s-a mai întors.
Covrig
peste pupăză
Ultima boroboață semnalată de Curticăpean aduce în discuție o tranzacție în care este implicat și Ioan Covrig, primarul orașului Ungheni. Buba în toată tranzacția este faptul că s-au vândut 8 vaci, la prețul înscris pe factură de 8 milioane bucata, dar banii nu au ajuns în visteria firmei. Tot Curticăpean susține că, de fapt, vacile valorau peste 25 de milioane bucata. Să-i fi dat Covrig lui Câmpean vreo atenție pentru această tranzacție tocmai pentru a-i face pe câini să umble cu covrigi în coadă? Singurul lucru clar este că banii nu au intrat în firmă, aceasta rămânând și fără bani și fără vaci, spune Curticăpean Petru care, probabil, deține și dovezi în acest sens. Despre toată povestea Câmpean spune: “Acestea sunt doar poveștile lui Curticăpean.” Noi credem că nu sunt doar povești din moment ce Curticăpean are acte cu care își susține acuzațiile. Așteptăm cu nerăbdare ca PNA să dea un verdict, pentru că pe zi ce trece apar elemente noi menite să înlăture ceața din afacerea în care, pe lângă cei doi asociați, mai sunt implicați și primarul din Ungheni, Ștefan Runcan directorul aeroportului și cine știe câte alte personalități ale momentului.