Sacrificat în numele “luptei de clasă”
Zaharia Stancu (1902-1974), un scriitor de mare talent, va rămâne cu certitudine un nume de referință în istoria literaturii române. “Desculț”, romanul său de maturitate, a fost tradus în 24 de limbi și a cunoscut un succes deosebit nu numai în țară, dar și în străinătate. Stancu s-a impus însă peste timp și prin forța de sugestie pe care o iradiază articolele publicate în presă. Sunt puțini care știu că el a fost și un gazetar de mare talent și în același timp și unul dintre cei mai redutabili pamfletari ai perioadei interbelice. Consecvent principiilor sale, de la început și până la sfârșitul vieții, a rămas un om de stânga. Chiar dacă, la un moment dat, a cunoscut și “furia proletară” a PCR. În octombrie 1946, Zaharia Stancu, angajat politic de partea PCR, se afla la Târgu Mureș pentru a-i convinge pe mureșeni de justețea cauzei comuniste.
Schimbările de după 23 august 1944 i-au adus lui Zaharia Stancu o creștere a popularității de care oricum, se bucurase și înainte. Fusese întotdeauna un om de stânga, așa că pentru el n-a fost o abdicare de la vechile principii și “redescoperirea” altora noi în ton cu timpurile ce se prefigurau. N-a fost un oportunist, așa cum s-a încercat imediat după 1989 a se acredita, când, de altfel a și fost scos din manualele de literatură. A fost pur și simplu un om de stânga, care, conform convingerilor sale, s-a pus în slujba Partidului Comunist, înțelegând chiar să facă propagandă electorală pentru acesta, în anul 1946. În luna octombrie a acelui an, Zaharia Stancu s-a aflat într-un turneu de propagandă în orașele din Transilvania, inclusiv la Târgu Mureș, unde a ajuns pe data de 6 octombrie. Ella Dinescu, ziaristă la publicația “Ardealul Nou” (publicație ce avea să fie înlocuită nu peste mult timp de “Steaua Roșie”), scria în coloanele acestuia: “Dl. Zaharia Stancu este cunoscut astăzi mai cu seamă ca unul dintre cei mai orientați ziariști. Vom cunoaște în curând pe dl. Zaharia Stancu ca orator… pentru publicul din Târgu Mureș conferințele d-lui Zaharia Stancu vor fi cu adevărat un prilej de sărbătoare”. Pe data de 6 octombrie 1946, începând cu ora 17, timp de aproape două ore, Zaharia Stancu a susținut în Sala Mare a Palatului Culturii din Târgu Mureș două comunicări, “Conferința de pace” și “Încotro merge România”. Până la încetarea sa din viață, în 1974, Stancu a mai revenit la Târgu Mureș încă de două ori.
Serviciile sale pentru cauza comunismului au fost apreciate de PCR. Adunarea de constituire a Uniunii Scriitorilor din România, ținută la București între 25-27 martie 1949, organism menit să înlocuiască “burgheza” Societate a Scriitorilor din România, l-a ales atunci pe Zaharia Stancu președinte activ (Sadoveanu era membru de onoare). Mihai Beniuc, Al. Șahighian, M. Novicov, Eugen Jebeleanu, Liviu Bratoloveanu și Ruxandra Pallade erau membri în comitet. Incontestabil, în cazul lui Zaharia Stancu, la această alegere au contribuit în primul rând talentul său recunoscut și opera. Stupoare însă. Peste foarte puțin timp, un zelos ofițer de securitate a descoperit un act ce-l incrimina pe Zharia Stancu. Prin deceniul al treilea al secolului XX, în căutarea unei slujbe care să-i asigure un minim de existență, pentru mai puțin de doi ani, Zaharia Stancu fusese funcționar în Prefectură. Salariul său era menționat scriptic pe statul de plată unde apăreau și agenții de Siguranță. De aici necazurile lui Stancu. Întregul său trecut a fost supus la noi verificări de către Securitate, iar Stancu a fost trecut pentru un timp într-un con de umbră. Era totuși prea puțin pentru a anatemiza un om, așa că Stancu a fost readus în prim planul literaturii române.
Nicolae BALINT
