Comuna care trăiește cu tutun

Din punct de vedere geografic, comuna Sânger este situată exact în inima Câmpiei Transilvane. În suprafață de 5.151 de hectare este una din cele mai mari comune din județ, dar ca și populație este una de mijloc având doar 2.580 de locuitori. În ultimii ani, majoritatea localnicilor mutați la oraș au revenit acasă, să lucreze pământul. Paradoxal, se întorceau să facă exact meseria de care fugeau cu ani în urmă. Doar că acum această ocupație ingrată, cultivarea tutunului, le aduce bani frumoși la fiecare recoltă.

“Aproximativ 100 de hectare de teren din suprafața arabilă a comunei sunt cultivate cu tutun. Nu e mult, nu e puțin, pentru că în fiecare an sunt oameni care renunță și oameni care încep această activitate. La sfârșitul unui an de muncă, atunci când îți faci calculele, vezi că dacă ai fost vrednic, ai cheltuit 20 de milioane, dar ai câștigat 80. Dacă fiecare familie cultivă doar doi sau trei ani câte două hectare de tutun, devine, ca statut social, o familie de mijloc. Apoi cultivă doar o suprafață mică, pe care să o poată lucra doar cu familia, iar câștigul este suficient pentru un an întreg. De altfel, nivelul de trai al oamenilor din comună e vizibil: 10 crâșme la 2.500 de locuitori”, glumește Alexandru Măgheran, primarul comunei Sânger.

Unicul contractor de tutun…

…anul acesta este Regia Națională a tutunului, care din păcate nu poate da subvenții producătorilor. Deoarece planta este considerată plantă tehnică, nu intră în categoria acelora pentru care guvernul acordă subvenții. Dar ceea ce Regia dă oamenilor este sămînța. Îndrumători de la Regia Națională vin și ajută oamenii să facă răsadurile, care treptat sunt scoase la lumină din solarii. Treptat, pentru că tutunul se comportă ca un nou născut. Dacă îl scoți din solar și îl plantezi în aceeași zi, se usucă și moare. Îi trebuie câteva zile de stat la soare în același loc unde a ieșit din pămînt. Doar după aceea se plantează pe rânduri, la 70 de cm, unul de altul, pentru că, la maturitate, planta poate ajunge la înălțimea de doi metri, iar frunzele ajung la o lungime de 60 de centimetri. După plantare are nevoie să fie săpat de trei ori pentru înlăturarea plantelor parazite. După ce crește suficient, el este stăpânul absolut al terenului. “Anul acesta am avut noroc că au fost ploi. La alte recolte e o nenorocire, dar tutunul crește mare și frumos dacă are apă la început de drum. Când va crește mare, nu ne vom mai vedea din el”, ne spune Maria Sonia Pop, inginer agricol.

Recoltarea se face cu mâna. Se rupe frunză cu frunză, începând de la baza plantei. Apoi începe procesul de uscare al frunzelor, în două etape. Acestea sunt înșirate pe ață și lăsate o perioadă afară, să se usuce sub acoperișul casei. După aceea, sunt duse în șoproane pentru a se usca de tot, dar și pentru a fi ferite de ploaie și de vânt, ca să nu se înnegrească. “Dacă tutunul este ținut sub acoperiș, atunci când se uscă are culoare galbenă și este de categorie superioară, pentru tigări fine. După uscare, frunzele se pun în baloți sau în cutii de carton. Munca la tutun începe în februarie-martie în solar, în mai se plantează, în august, cu prima brumă, se recoltează și se duce la uscat. Apoi se balotează și se face recepția. Se cântărește, și din fiecare balot se scot frunze pentru studiul de calitate”, ne spune trăgând cu poftă din țigară Gheorghe Sabău, secretarul Primăriei.

În funcție de calitatea tutunului, din octombrie până anul viitor în luna februa rie se tot dau banii. Unii contractori dau banii pe loc iar alții, ca pe la noi în România, pe rând, în multe tranșe și cu țârâita. Și acum mai sunt oameni care nu și-au primit toți banii pe anul trecut. Când e de lucru se adună toată familia, dar tot nu ajunge. De aceea, aduc la muncă oameni cu ziua. Iar pentru că munca este una din cele mai grele, plata este pe măsură: 250 de mii de lei ziua de lucru la tutun. “Două sute de mii de lei, mâncare, un pachet de țigări, cafea și câteva pahare de țuică. Dacă socotești e un salariu de patru milioane de lei pe lună, așa că suma nu e una exagerată”, ne asigură Gheorghe Sabău, în timp ce stinge tacticos micul muc de țigară.

Noi am vrut să adăugăm că pe lângă salariu, îi mai sunt asigurate omului și “bonurile de masă”, dar înainte de a deschide gura, am aflat că de fapt pentru a lucra un singur hectar de tutun ai nevoie de 10 oameni. Asta pentru că lucrul se desfășoară în etape de câteva zile pentru plantat, săpat și cultivat. “Unii s-au lăsat de fumat când au văzut câtă muncă trebuie depusă până ajungi să rupi prima frunză de tutun”, ne spune secretarul, aprinzându-și încă o țigară.

Regia Tutunul Românesc…

…a rămas anul acesta singura firmă care a contractat toată cantitatea de tutun existentă pe piață. Dar profită de statutul de invincibil, pe care i-l dă “unicitatea” asta neașteptată și faultează. În primul rând oamenii, care deși au semnat contractele pentru întreaga cantitate de tutun, nu și-au primit încă exemplarul de contract care li se cuvenea. În al doilea rând, există temerea că RTR va fixa raportul calitate – preț, după bunul plac. Pentru că asta s-a mai întâmplat. “Am cultivat tutun doi ani și apoi m-am lăsat. În primul an am avut frunze mai mici și am primit banii pentru categoria respectivă. Dar anul viitor am muncit mai mult, am avut recoltă de frunze frumoase, dar bani am primit ca pentru categoria a doua. Atunci m-am lăsat”, ne spune Gheorghe Sabău. Dar cu atâta alergătură și treabă câtă are la primărie, ne mirăm că a avut timp să se ocupe de tutun.

Alții însă au mai mult timp și perseverează. Iar odată cu experiența vine și câștigul. Care câștig nu e de neglijat. De pe o singură plantă se poate culege peste un kg de frunze. Iar prețul pe kg variază, în funcție de calitatea frunzelor, de la un dolar la un euro.

Eugenia KISS

Cernoziomul nisipos la mare preț

Prețul unui hectar de pământ variază între cinci și douăzeci de milioane de lei pe hectar, în raport de calitatea pamântului, pentru că în comuna Sânger terenul agricol este de cinci categorii. Terenul de categoria întâi, mai productiv, este cel de pe vatra apei de la Luduș la Sânger. Terenul de categoria doi și trei, echivalent cu cel de pe câmpia Tisei, reprezintă aproximativ 10% din suprafața comunei. Urmează dealurile care fac parte din Podișul Transilvaniei, până la Subcarpați, încadrați în categoria patru și cinci. Tutunul se cultivă pe teren de categoria doi, așa numitul sol cernoziom nisipos, fiind mare iubitor de apă.