Comuna Chiheriu, o zona propice pentru agricultura si zootehnie

Principala activitate industriala în comuna Chiheriu este exploatarea materialului lemnos. Din pacate, nu exista înca industrie de prelucrare a lemnului, dar spe­rante sunt. Agricultura este principala acti­vitate a satenilor, înca dinainte de 1989, însa în prezent datorita animalelor salbatice, ap­roa­pe 90% din terenul arabil al comunei nu este cultivat. Îmbucurator este faptul ca exista atât conditii favorabile zootehniei, cât si oameni interesati de industrie.

Reporter: Aveti o industrie dezvoltata la nivelul comunei Chiheriu?

Emanoil Hurdugaci, primarul comunei Chiheriu: Daca vorbim despre industrie, trebuie sa aratam ca, întrucât suntem situati într-o zona de munte, ar trebui sa fim importanti din punct de vedere al industriei forestiere. În prezent, acest segment este acoperit de câteva firme particulare. Din pacate, societatile se ocupa doar de exploa­tarea materialului lemnos. Prelucrarea lemnului este acoperita doar de câtiva mes­tesugari. Acest lucru are atât o latura pozitiva, cât si una negativa. Este bine, pentru ca se poate obtine un profit imediat, iar partea rea consta în faptul ca societatile nu atrag un nu­mar suficient de forta de munca încât sa dea de lucru la multi oameni. Iar la nivelul întregii comune stam bine la capitolul fortei de munca disponibile. Eu am încercat sa-i conving pe acesti oameni (patronii socie­tatilor de exploatare de material lemnos – n.r.) sa îsi diversifice activitatile, încât sa angajeze un numar mai mare de oameni în acest sector. Tot la capitolul industrie putem mentiona prestarile de servicii. În ultimii ani, acest capitol a cunoscut o anumita dezvoltare, prin diferiti mestesugari particulari. Dar si aici mai este loc, deoarece multe aspecte de care oamenii au nevoie nu se regasesc în activitatea comunei. Ma refer, prin aceasta, la cojocarii, avem un numar mare de animale si s-ar putea confectiona o gama variata de produse; apoi ducem lipsa de o frizerie; o croitorie. Lucruri care sunt necesare vietii în comuna. Din pacate, pentru aceste domenii nu s-au gasit înca oameni, desi spatii avem.

Rep.: Aveti industrie de prelucrare a materialului lemnos?

E.H.: Exista câteva persoane fizice auto­rizate, dar nu fabrica produse finite mai complexe, cum ar fi elemente de mobilier.

Rep.: Cum stati la capitolul agricultura?

E.H.: Trebuie mentionat ca, înca dinainte de Revolutie, principala activitate a popu­la­tiei din zona a fost agricultura. Îmi pare rau sa admit ca, în prezent, acest sector este des­tul de slab exploatat. Când spun asta, ma re­fer la faptul ca, la nivel de comuna, avem peste 2.000 de hectare de teren agricol, arabil. Din acesta, pâna în prezent, este cultivata o suprafata totala de circa 200 hectare. Astfel, avem o suprafata imensa de teren care nu este lucrat. Speram ca fermierii, care încep sa prinda aripi si la noi în comuna, sa înceapa sa exploateze aceste suprafete de teren ramase nelucrate. Unii au început deja sa are suprafete însemnate. Le vor folosi ca baza furajera, dar, totusi, e un început bun. Daca ma întrebati din ce cauza nu se exploateaza mare parte din terenuri, raspunsurile sunt simple. În primul rând, populatia este îmbatrânita. Apoi, poate cel mai important, vina e a animalelor salbatice. Sunt o multime de mistreti si ursi, fiind imposibila apararea culturilor. Din acest motiv, oamenii nu prea investesc în agricultura. Daca socotim costurile mari ale motorinei si ale îngrasa­min­telor si adaugand distrugerile datorate animalelor salbatice, rezulta ca cetatenii ar lucra în paguba.

Rep.: Nu se poate face nimic împotriva salbaticiunilor?

E.H.: Speram la o rezolvare viitoare. Noua lege a vânatului ar trebui sa aduca solutii mai concrete. Persoanele si asociatiile care se ocupa cu vânatul, obtinând bani seriosi din aceasta ocupatie, va trebui sa îi despagubeasca pe cetatenii ale caror proprietati sunt distruse. Noua lege a vânatului va stipula realizarea unui contract care îi va include si pe cei care au în arenda sau în concesiune vânatul. Cred ca, atunci, treburile se vor rezolva altfel.

Rep.: Ce culturi se fac, cu predilectie, în zona?

E.H.: Principalele culturi care se practica pe meleagurile noastre sunt cele traditionale, grâu, porumb, cartof. Legume mai putin, doar în jurul casei. Îmi pare rau ca s-a renuntat la sfecla de zahar, care era populata pe suprafete întinse. La fel si plantele tehnice, inul si tutunul, care aduceau venituri substantiale în comuna.

Rep.: Care e destinatia culturilor agricole?

E.H.: Din pacate, acestea se cresc doar pentru uz personal, familial. Ar trebui sa luam niste masuri clare. Pentru acestea, Statul ar trebui sa se gândeasca la posibilitatea valorificarii acestor produse. Eu ma gândesc mai departe. Probabil se vor înfiinta niste piete care vor prelua aceste produse. În momentul de fata, situatia e de atare natura încât taranul, chiar daca ar produce mai mult decât necesarul, nu are la cine sa-l vânda. Astfel, nu ar putea relua ciclul de productie si ar lucra în pierdere.

Rep.: Ce animale se cresc în Chiheriu?

E.H.: În ultimul timp, efectivul de animale a fost destul de scazut fața de perioada trecuta. Aici, ma refer în primul rând la faptul ca în comuna exista conditii propice zootehniei. Detinem circa 1.500 hectare de pa­sune. Se poate asigura, fara probleme, pa­sunatul pe timpul verii. Problema e cu prelucrarea produselor finite. În special la ovine, lâna se valorifica extrem de greu. La miei, este perioada din timpul sarbatorilor, când, ca sa scape de el, omul îl da la orice pret. Ceva valoare ar avea brânza, care este mai usor de vândut. Daca taranul face un calcul, mare lucru nu are de câstigat de pe urma unui animal. În regimul trecut, comuna Chiheriu avea un efectiv foarte mare de oi. Doar la C.A.P. erau circa 2.000 de capete de ovine. Acum, bineînteles ca aceste ovine au fost vândute. În localitatile Chiheriu mai exista circa 600 de ovine, iar la Urisiu tot cam atâtea. Efectivul comunei se ridica astfel, acum, cam la 1.200 de ovine. Acestora li se adauga bovinele, dar si aici efectivele sunt în descrestere. Prin­ci­pala cauza este pretul destul de scazut al lap­telui, care îi determina pe oameni sa nu mai considere rentabila cresterea vacilor.

“Sunt multumit de ceea ce am putut realiza pâna acum si sper ca, pe viitor, sa demonstram ca se poate face si mai mult”

Rep.: Aveti în perspectiva dezvoltarea agroturismului?

Emanoil Hurdugaci, primarul comunei Chiheriu: Categoric, agroturismul este o sursa de câstig. Având în vedere faptul ca suntem situati în zona de deal-munte, circa 80% din teritoriul comunei este zona montana. Aceasta denota faptul ca avem conditii favorabile unei dezvoltari prielnice a agrotu­rismului. Prin urmare, am si luat câteva masuri în aceasta directie. Am reusit sa reabilitam circa 7 kilometri de drum într-o zona deosebit de frumoasa, care face legatura între Chiheriu de Sus – Între vai, Fânate si Castrul Roman. Alta realizare este o cabana de protocol, în localitatea Câmpul Cetatii, unde avem circa 2.000 de hectare de pasune si padure în proprietatea noastra. În aceste suprafete exista locuri unde se pot construi diferite obiective turistice. În momentul de fata, avem în proiect realizarea unei pârtii de schi în vecinatatea cabanei. Pârtia va permite dezvoltarea altor activitati în respectiva vecinatate. De asemenea, daca e sa luam în calcul faptul ca avem în comuna doua bise­rici de lemn cu o vechime foarte mare, în localitatile Urisiu, precum si o manastire care este în constructie, cu niste peisaje deosebite, cred ca avem destule motive sa consideram ca agroturismul se va dezvolta în viitor. Avem si un muzeu în comuna, amenajat într-o sala a Primariei. Am expus acolo diferite obiecte vechi si îl vom extinde cu alte piese pe care le vom gasi. Scopul este sa ateste continuitatea noastra pe aceste meleaguri. Unele obiecte expuse provin de la sateni, altele le-am adus de la manastire si de la castrul roman. Toate sunt dovezi ale vechimii noastre.

Rep.: Doriti sa explorati castrul roman. Cum veti proceda?

E.H.: Am adus un arheolog, care a facut o cercetare sumara. Din pacate, pâna în momentul de fata, castrul nu a fost înca cer­cetat. Unii sustin ca ar acoperi o cetate me­die­vala. Nu este adevarat. Si acest arheolog a întarit ideea existentei unui castru roman construit pe o veche constructie dacica. Ur­meaza sa facem cercetarile, apoi vom vedea exact ce vestigii se afla acolo.

Rep.: Care sunt lucrarile de reabilitare executate deja si ce mai aveti în proiect?

E.H.: În ultimii ani, am reusit sa facem din aceasta comuna una fruntasa la nivel de judet. Anul trecut am fost clasati pe locul doi la întrecerea dintre cele mai gospodarite comune din judet. Acest lucru spune mult. În primul rând, ma mândresc ca avem, dupa cum spunea fostul prefect Ciprian Dobre, cea mai frumoasa primarie din mediul rural, la nivelul judetului Mures. O constructie mo­derna, realizata din lemn, cu toate utilitatile necesare. Mai departe, am reusit sa finalizam lucrarile la un drum care leaga centrul de comuna si localitatile Urisiu. Aceasta a scurtat drumul catre Urisiu cu aproape 20 km. Un alt drum construit a fost Chiheriu de sus – Între vai – Fânate. Acesta poate fi circulat pe întreaga durata a anului. În aceasta perioada, am reusit sa introducem apa prin cadere în localitatile Urisiu, si aceasta din fonduri proprii. De asemenea, am introdus apa potabila în localitatile Chiheriu de Jos si Chiheriu de Sus, în acest caz cu ajutorul fondurilor guvernamentale. În centrul comunei am reusit sa amenajam un frumos parc, în fata scolii. Vedetele parcului sunt o fântâna arteziana, precum si plante decorative din diferite regiuni ale lumii. Alta realizare este reabi­litarea sistemului de iluminare publica, cu aprindere si stingere automata, în toate localitatile comunei. Am acordat fonduri importante pentru construirea unei frumoase biserici în localitatea Urisiu de Sus. La categoria reparatii, am reabilitat toate caminele culturale si scolile de pe raza comunei. Acum, scolile au grupuri sociale în interiorul cladirilor, cu apa curenta si toate utilitatile necesare. Au fost igienizate toate salile de clasa. Scolile din Urisiu de Jos, Urisiu de Sus si Chiheriu de Jos au acum termopane, la fel si caminele culturale din Chiheriu de Jos si Chiheriu de Sus.

Rep.: Pentru viitor, care vor fi urmatorii pasi?

E.H.: În primul rând, m-am gândit ca, având apa curenta în toate localitatile, este necesar sa introducem si canalizarea. Ca atare, avem deja proiectele facute. Docu­men­tatiile sunt pregatite pentru a intra la licitatie, în luna octombrie a acestui an. Vor fi doua proiecte concomitent – unul pentru cana­lizare si unul pentru statii de tratare a apei în Urisiu de Jos si Urisiu de Sus. Alta prioritate este valorificarea potentialului turistic în zona localitatii Câmpul Cetatii, zona unde avem teritoriu care apartine de comuna Chi­heriu, precum si pe celalalt traseu, Chiheriu de Sus – Fânate, respectiv frumoasele împrejurimi ale manastirii din Chiheriu de Jos. Avem un alt proiect pentru introducerea curentului electric în catunul Între Vai. Pentru acesta speram sa obtinem niste fonduri guvernamentale. Pentru viitorul mai îndepartat, anii 2009-2010, vrem sa asfaltam drumurile comunale Serbeni-Urisiu de Sus si Chiheriu de Jos-Urisiu de Jos. Un alt proiect important, pentru anul viitor, va fi terminarea documentatiei pentru o sala de sport pentru scoala generala din centrul comunei – Chiheriu de Jos. Eu sunt multumit de ceea ce am putut realiza pâna acum si sper ca, pe viitor, sa demonstram ca se poate face si mai mult.

A consemnat Bradut-Crisan SUCIU