Contabilii din CECCAR. Și ceilalți, auditorii și consultanții.

Contabil?! Nu cel cu mânecuțe, o tempora, nici cel cu 30 de firme alergând de la una la alta. Contabilul de firmă ce învață odată cu patronul?! Copiii de pe băncile facultății pe care nu-i învață nimeni mai mult de contabilitate primară?! Oare cel cu costume Armani, de la auditori?! Sau cel ce nu-și mai îngăduie decât consultanță fiscală, semnată cu stilou de aur. Ca în orice meserie sunt oameni și oameni, valori și valori, dar totuși ce e cu meseria asta liberală de contabil?. E tot atât de liberală precum cea de avocat sau notar?!

E pentru toți sau doar pentru cei aleși. Liberală, dar pe contingente, ca în armată. Fiecare cu gradul și funcția sa. Dar toate se regăsesc în contul din bancă. Una e expert contabil, și alta auditor sau consultant fiscal. Mulțimea contabililor, experții, și, bineînțeles ca-n toate în România, aleșii, favorizații epocii, auditorii și consultanții.

Cât de liberală mai este profesia contabilă azi?, se întreba la Congresul experților Marin Toma, președintele CECCAR. Profesia contabilă, prin natura ei, este liberală, cu organisme profesionale de autoreglementare. Modul în care ar trebui reglementată profesia contabilă e un subiect de dezbatere intensă. Dacă contabilii au obligația de a servi interesul public, organismele profesionale au trei obiective: educația, etica și calitatea serviciilor. Pe plan mondial e acceptat și respectat ghidul practic de reglementare a profesiei. La noi lucrurile stau altfel. După ce a fost reglementată profesia contabilă ca un întreg, câțiva băieți deștepți, au descoperit o nouă oportunitate de a smântânii afacerea, serviciile acestea. Au extras din întregul meseriei contabile și și-au însușit două dintre activitățile componente: auditul și consultanța fiscală. Au fost confiscate ilegal din sfera de preocupări ale expertului contabil. Firesc cu taxele de reexaminări și cotizațiile de la specialiști pentru a accede în acest nou cadru. Rămân oare liberale auditul și consultanța fiscală odată ce sunt introduse sub controlul funcționarilor publici, de vreme ce ele erau independente și autonome, în cadrul CECCAR?

România este singura țară cu două legi ale auditului. Președintele CECCAR vorbea de profesie liberă și autonomă într-o țară liberă și democrată. Este necesar ca experții contabili să își dezvolte propria administrare, prin păstrarea reputației și onoarei profesionale, pentru propriul respect de sine, propria încredere și onoare. Prea puțin despre lupta cu politica, înalții funcționari publici, care ajung mai marii auditului și consultanței…

Președintele Traian Băsescu, la Congresul CECCAR din septembrie 2008, a trimis un mesaj clar și dur: vocea funcționarilor publici în sistemul de reprezentare neguvernamentală a profesiei contabile este prea puternică. Și, mai rău, există încă situații semnificative de conflicte de interese, în special ale funcționarilor publici, dar chiar și ale oamenilor politici.

Răspunsul șefului experților contabili, Marin Toma a venit imediat. Această profesie trebuie reconsiderată, privind locul ei în societatea și economia românească. Doar două exemple. Cartea de vizită a unei întreprinderi, nu numai în România, o constituie bilanțul contabil. Ghiciți cine este artizanul acestei cărți de vizită? Contabilul!

Orice membru al societății are nevoie de resurse. Ghiciți cine calculează aceste resurse? Cine face calculul repartizării rezultatelor muncii între angajați și proprietari, între muncă și capital? Tot contabilul!

Într-adevăr, sunt o serie de incompatibilități și de conflicte de interese în meseria de contabil. Funcționarii publici controlează jumătate din piața serviciilor contabile. Parlamentari și înalți funcționari publici se află în comitete de privatizare, în consilii de administrație, în comisii de cenzori și înalte funcții în sectorul privat. Sunt funcționari publici ce oferă servicii liberale societăților, și miniștri și înalți funcționari guvernamentali sunt în organisme de conducere ale Camerei Auditorilor Financiari din România și ale Camerei Consultanților Fiscali. Sunt pe lângă ministere tot felul de structuri de consultanță, paralele cu cele neguvernamentale, care fac consultanță neloială și derutează consumatorii.

Sunt o serie de agreări sau agrementări în cazul prestării de servicii de consultanță, audit, evaluare. Atunci de ce mai vorbim de corupție, evaziune sau crimă organizată… Cazul lui Eugen Nicolăescu care era ministrul Sănătății și în același timp șef prin Camera auditorilor financiari e notoriu. El controla cum se aplica legea fiscală și era și organism autonom ce acorda consultanță fiscală acelorași contribuabili. Nu îi mai satură Dumnezeu, cum zic bătrânii acestui neam…

Contabilul, ca profesie, a fost furat ilegal de două componente clare ale expertului contabil, auditul și consultanța.

Au devenit monopolul unora și, mai mult, au fost puse sub vrerile funcționarilor publici. Ei reglementează, ei verifică, ei auditează, ei dau consultanță.

Și totul la cele mai înalte scoruri, că doar e monopol, și bașca, mai te încrezi și în protecția lor invariabilă, de netăgăduit.

Pe bani…

Până la proba contrarie! Contabilii rămân în CECCAR. Ceilalți, auditorii și consultanții, fac pași grăbiți spre celelalte cercuri din Divina Comedia lui Dante.

P.S. Munca unui expert contabil profesionist se materializează într-un produs, fie situație financiară, balanță, declarații fiscale etc. Acest produs în România nu e plătit de utilizator, care este statul, ci de patron. Acționarul plătește, iar datele sunt utilizate de stat. Și statul ar trebui să plătească măcar o parte din munca contabilului.Contabilul își subordonează munca lui statului. Dacă a plătit tot ce e de plătit la stat e ok. El nu dă soluții, nu caută noi oportunități de profit. Nu are timp mai mereu. Nu oferă soluții pentru firma care îl plătește, ci e cu ochii doar pe ce are de dat la stat. Uită că angajatorul lui e patronul. Nu în ideea de a nu da ce e de dat. Dar doar ce e de dat, iar cunoașterea legii și tocmai expertiza de contabil profesionist trebuie pusă mult mai mult timp și eficient în slujba firmei. Nu a statului, și atât… Pe de altă parte și sistemul de raportare e stufos și atunci contabilul e mereu sufocat. Mereu la stat.

Paradoxul e unul evident.

Unul plătește, în vreme ce altul beneficiază.

Patronul plătește. Statul beneficiază.

Aurelian Grama