Castelul Bethlen din Bahnea, o cloacă de infractori

O construcție impresionantă, veche de sute de ani se degradează sub ochii neputincioși ai autorităților. În cele mai frumoase vise ale proprietarilor, construcția ar putea fi refăcută abia peste zece ani. Ca și cum n-ar fi destul, câteva familii de rromi și-au stabilit reședința în clădirea rămasă goală, întregind lugubrul tabloului. La vederea camerei de fotografiat, “noii locatari” au devenit brusc violenți, agresând reporterul Ziarului de Mureș.

Este unul dintre cele mai impresionante edificii transilvănene. Chiar și după cinci sute de ani de la construcție, acesta emană încă noblețe și impune respect. Castelul Bethlen din Bahnea are o istorie impresionantă, ce rivalizează cu scenariile celor mai îndrăznețe filme și care sfidează parcă trecerea înverșunată a timpului. Cu toate acestea, viitorul se prefigurează în cele mai sumbre culori.

“Castelanii”

Chiar dacă figurează pe site-ul primăriei ca fiind un important obiectiv istoric al comunei, castelul nu poate fi vizitat cu nici un chip de vreun eventual turist, rătăcit prin cine știe ce împrejurare nefericită pe aceste meleaguri. Clădirea este ocupată în mod abuziv de câteva familii de rromi, lor adăugându-li-se alți câțiva pierde-vară ce-și fac veacul pe terenul de fotbal din imediata vecinătate. În astfel de condiții, importantul “obiectiv turistic” seamănă mai degrabă a peșteră de tâlhari, decât a centru de interes pentru excursioniștii iubitori de istorie. Un exemplu cât se poate de grăitor, în ce privește siguranța turiștilor ce s-ar aventura aici, îl reprezintă reporterul Ziarului de Mureș care a fost bruscat de câțiva indivizi, doar pentru că a avut tupeul să fotografieze edificiul fără aprobarea lor.

Calul de dar nu se caută la dinți…

O obișnuință destul de bizară, la care subscriu mai toți moștenitorii de castele, este aceea de a se lupta până în pânzele albe pentru moștenireile care le aparțin, de a scoate chiriașii cu paie, cu gunoaie din ele și doar la urmă, de a evalua situația și de a face un plan referitor la clădirea proaspăt redobândită. Cei mai mulți se împotmolesc aici și fie din lipsă de bani, fie din lipsă de idei, renunță. Metoda ideală de a scăpa de o astfel de ruină, este de a o dona bisericii. Biserica, după principiul “calul de dar nu se caută la dinți”, acceptă imediat donația cu gândul că odată și odată, moșia tot va folosi la ceva. Ajuns în acest stadiu, pe castelul cu pricina nu-l așteaptă zile prea bune.

Este și situația domeniului din Bahnea. Câștigat în instanță în 2005, acesta a fost donat în 2007 Episcopiei Reformate din Cluj-Napoca. Aici pare să se sfârșească orice speranță și să înceapă resemnarea…

De la Cluj la Bahnea e cale lungă…

La o primă estimare, costul lucrărilor de renovare se învârte în jurul sumei de două milioane de euro. Chiar și în cazul accesării unor fonduri europene, episcopia din Cluj Napoca, tot ar trebui să scoată din buzunar măcar un million de euro, bani la care, înaltele fețe bisericești nici nu cutează să viseze. Pe lângă aceasta, cu fiecare zi care trece, clădirea se degradează tot mai mult, agravând situația și mai tare.

“Singurul lucru pe care-l putem face, este să încercăm să conservăm castelul în actualul stadiu de distrugere. Chiar și această investiție minoră este peste puterile noastre financiare, darămite o renovarea din temelii a clădirii. Cred că nici în zece ani de zile nu vom putea face mai mult decât atât…”, e de părere consilierul tehnic al episcopiei, Adam Mahsay.

În privința chiriașilor nepoftiți ce s-au aciuiat în castel, consilierul economic, Karoly Veress, ne-a asigurat că problema și-a găsit rezolvarea de ceva timp:

“Am făcut acum câteva săptămâni o sesizare la poliția din localitate și din câte știu eu, cei care ocupau spațiul în mod ilegal au fost evacuați”.

Rămâne totuși o întrebare: dacă într-adevăr chiriașii ilegali au fost evacuați, atunci cine sunt personajele misterioase care colcăie prin întreaga clădire?… Să fie fantomele nobililor Bethlen care bântuie castelul, sau doar

noii “castelani” care au scăpat printr-un noroc chior de ochiul vigilent al autorităților?… Se vede treaba că, de la Cluj la Bahnea e totuși o distanță destul de frumușică…

Viitor încurcat

Așa cum se prefigurează, viitorul domeniului din Bahnea nu arată deloc bine. Actualii proprietari nu dispun de nici o lețcaie care ar putea fi folosită în vederea renovării edificiului. În plus, nici măcar planuri de viitor la nivel teoretic nu se pot lăuda că au. În timp ce primăria vorbește de un azil pentru bătrâni ce ar putea să funcționeze aici, aceștia se opun din start ideii. În opinia lor, în castel ar urma să funcționeze “ceva cultural”. Ce anume, nimeni nu are nici cel mai mic habar.

În previzibilul caz în care Episcopia Reformată nu va reuși să administreze clădirea, primăria localității ar avea prioritate în cumpărarea ei. Primarul Ioan Jors, se leapădă însă de această idee, ca de un gând rău: “Localitatea dispune și de școală și de Cămin Cultural și de dispensar, așa că nu am avea ce să facem cu ea. Și chiar dacă am avea nevoie de spațiu, cu banii pe care i-am băga în renovarea castelului, am face altă clădire mult mai modernă și mult mai utilă.”

Vreau o minune…

În toate situațiile analizate, soarta moșiei Bethlen din Bahnea nu pare să fie prea fericită. Episcopia Reformată este de mult depășită de situație, iar primăria comunei preferă să nu se bage într-o problemă din care nu întrevede nici o ieșire. În aceste condiții, singura salvare a castelului este doar o minune. O minune care să sfideze orice logică și care să fie suficient de puternică încât să învingă greutățile sistemului încâlcit de la noi.

Istoria impresionantului edificiu

Localitatea Bahnea este atestată documentar din anul 1291, sub numele Bahna. Numele satului derivă din germanicul „bachnem”, care înseamnă „văi”.

În anul 1441, în Bahnea se stabilește familia latifundiarului Bethlen. Castelul, apare un secol mai târziu, în 1545, când nobilul Bethlen Farcas îi pune piatra de temelie. Construit în stil renascentist, acestuia îi sunt adăugate de-a lungul timpului,atât aripa estică și cea vestică, cât și bastionul în opt laturi, asfel încât, astăzi edificiul se prezintă ca o combinație fascinantă de stiluri arhitectonice: renascentist, gotic, romantic și baroc.

În 1848, iobagii români și maghiari de pe moșia din Bahnea sunt împroprietăriți cu pământ, suprafețele alocate fiind calculate după numărul de zile de muncă efectuate și după suprafața de pământ lucrată în dijmă pe moșia grofului.

După cel de-al doilea război mondial, întreg domeniul este confiscat și trecut în proprietatea statului. Aici au funcționat ani la rând primăria, Căminul Cultural, Biblioteca și depozitul CAP-ului. Deși a avut întrebuințări dintre cele mai diverse, clădirea a fost destul de bine întreținută și, în comparație cu ruinele celorlalte castele transilvănene, aceasta arată încă destul de bine. În 2005, proprietatea a fost retrocedată moștenitorilor familiei Bethlen, care, în anul 2007 au donat-o Episcopiei Reformate din Cluj. În prezent, edificiul este fără nici o întrebuințare și din acest motiv, se degradează rapid.