Conversatie cu Dumnezeu!

Târgu-Mures. 30 iunie 2010. Ma plimbam prin buricul centrului cu telefonul descarcat. Curent nu mai am. Mi l-au taiat astia, ca nu l-am mai platit de un an. O minune mi s-a aratat. Îndreptându-ma spre Catedrala Mare pentru a ma ruga, ghici ce? Din partea laterala a unui tablou electric, doua prize îmi zâmbeau. si ce am facut? Pai ce puteam sa fac. Mi-am zis ca e semn de la Cel de Sus asa ca nu am ezitat si mi-am pus telefonul la încarcat. Cerul s-a facut gri si am auzit o soapta în urechiuse:

–    Ai vrea sa ma suni, deci… zise Dumnezeu.
–    Daca ai timp… i-am raspuns. Dumnezeu a zâmbit.
–    Timpul meu este eternitatea… De ce ai vrea sa ma suni?
–    De ce, de ce… Batman! Pai am curent pe gratis, aici, în fata casei tale.
–    Bine, suna-ma!
–    Doamne? Acum, ca te-am sunat, am si eu o întrebare, dar scurt, ca n-am minute.
–    Tatal te asculta.
–    Spune-mi Doamne, ce dracu’ cauta prizele astea în buricul centrului, chiar în fata casei tale?
–    Doar Dumnezo’ stie, fiule…