Cooperativa miliardelor

Vă interesează ce sunt societățile cooperative? Nu? Vă spunem noi oricum, pentru că trebuie să vă intereseze și o să înțelegeți mai jos de ce! Potrivit Legii 1/2005, acestea sunt agenți economici cu capital privat, asociații autonome de persoane fizice și/sau private care se înființează printr-un act constitutiv în scopul promovării intereselor economice, sociale și culturale ale membrilor cooperatori. Știți câte cooperative au fost înființate după apariția Legii 1/2005? Nu? Nici noi, dar avem o vagă bănuială: extrem de puține. Buun! Acum, mai țineți minte vechile cooperații meșteșugărești comuniste? Alea de făceau șaibe, păpuci, mănuși, pălării, ace, brice și…cojoace? Nu? Păi nici noi… Și oricum nu despre ele vrem să vorbim în materialul următor! Subiectul nostru sunt “monștrii” financiari în care s-au transformat aceste mici, dar utile, ateliere meșteșugărești! Unul dintre ei este Metalul S.C.M. Târgu Mureș (înființată în 2005, moștenitoarea fostei Cooperative Meșteșugărești Metalul), până mai ieri lucrând, “sub acoperire”, șfeșnice decorative. Printre altele… Obiectul principal al activității Metalul, în afară de sfeșnice și service auto, este însă încasarea chiriilor din spațiile închiriate altor companii private. Un dealer auto, o firmă de instalații frigorifice, o nouă reprezentanță auto, din ce se aude, alte firme și firmulițe. Nimic ilegal, ați spune și, culmea, chiar nu este…

În strada Gheorghe Doja (spații mai sunt și pe Livezeni), Metalul se lăfăie în câteva clădiri proprietate personală, construite pe 7800 de metri patrați de teren, dați în folosință gratuită pentru eternitate de către statul român. Prin Legea 1/2005, privind organizarea și funcționarea cooperației, statul român refuză practic să se folosească de terenurile aflate sub clădirile vechilor cooperații meșteșugărești. “Terenurile transmise în folosință pe durată nedeterminată și fără plată în vederea realizării de construcții pentru activitatea organizațiilor cooperației de consum și meșteșugărești, precum și a asociațiilor cooperatiste, care nu sunt revendicate și pe care au fost realizate construcții conform legii, își mențin acest regim juridic pe toată durata existenței construcțiilor respective sau până la trecerea lor, cu plată, în proprietatea societății cooperative.”, spune legea votată cu talent de parlamentarii români în 2005. Da? Spuneți-mi, cine știe cât rezistă o clădire bine făcută în ultimii ani ai comunismului, să zicem? 100 de ani? 150? Mai mult? Nu contează, rezistă oricum cât să ajungem toți dintre noi oale și ulcele în vitrinele atelierelor meșteșugărești. Până atunci a dorit statul român să cedeze aceste terenuri fără să încaseze vreo chirie (menționăm că prețul în zonă se învârte pe lângă 5 euro/mp) sau să aibă posibilitatea să-l scoată la vânzare. A, să nu fim răi, o posibilitate de vânzare există totuși! Atunci când se hotărăște cooperativa că vrea să-și cumpere glia de sub ea are dreptul de a cere acest lucru și de a negocia cu statul fără urmă de licitație. Ar mai fi o portiță lăsată în paragraful 4 al articolului 107 din acea lege, portiță pe care Statul român preferă să o țină închisă, din motive neînțelese. Despre acea portiță facem însă vorbire mai la coada materialului.

Terenul-lipsă

Dar să revenim la Metalul, deocamdată. Spuneam că această cooperativă huzurește pe un teren de 7800 mp, primit cadou de la stat. Ei, am mințit! Surse confidențiale ne-au declarat că Metalul ocupă în fapt aproape 11.000 mp, diferența de 2880 mp încălecând-o abuziv, în buluceala aceea din primii ani după Revoluție. Este la mintea cucoșului că “mica” diferență nu apare în extrasul de Carte Funciară, document pe care, de altfel, l-am făcut obiect de studiu la noi la redacție.

Încălecarea pentru inițiați

Dar cum de a încălecat cooperația Metalul un teren care nu-i aparținea? Cum de a ridicat acolo niște clădiri din care scoate astăzi bani frumoși fără să o întrebe nimeni de sănătate? Nu am înțeles…dar suntem siguri că nici voi nu ați înțeles cum se poate lipsi statul român de o chirie pe cei 7800 mp, pe o perioadă de…eternitate. Totul ar fi rămas o afacere internă, între meșteșugari și statul prostănac, dacă nu ar fi apărut din senin proprietarul de drept al celor 2880 mp. Din senin, adică prin 1992, când a dat soarele după dealul Revoluției. Povestea e simplă, dar numai pentru inițiați. Proprietarul de drept, Hortensia Loga, moștenitoarea lui Dan Petru, înscris în Cartea Funciară încă din 1958, a început litigiile cu Metalul. După o primă serie de procese, femeia a obținut la un moment dat evacuarea cooperativei de pe pământul său. A obținut și o ordonanță președențială de sistare a lucrărilor, pentru că am uitat să vă spunem că Metalul era în prin proces de extindere a clădirilor sale pe o parte (500 mp) din terenul preluat abuziv. Asta nu a însemnat nimic însă, pentru că statul român, cea mai mare victimă a cooperativei, dormea în papuci. Lucrările au continuat, evacuarea nu s-a produs și femeia s-a supărat. Și-a vândut terenul ca să scape de această luptă sisifică. Noul proprietar a preluat ștafeta și a continuat bătălia cu forțe proaspete. Asta credea el. În 2005, Metalul a deschis un nou proces prin care cerea anularea certificatului de moștenitor al Hortensiei Loga. Să fi fost nenea Metalul din familia lui Dan Petru, sau nu știa că un certificat de moștenitor nu poate fi contestat decât de către un alt moștenitor? Mai degrabă a fost o încercare de intimidare, o directă de dreapta aplicată numai pentru a menține încleștarea… Care a reușit până la urmă, rezultatul a fost un KO răsunător. Omul a cedat și el și a vândut păcătoasa bucată de pământ. Aici, în 2006, intră în scenă al treilea proprietar, care a preluat automat lupta cu Metalul. Surpriză însă, cooperativa a renunțat subit la procesul prin care cerea anularea certificatului de moștenitor și, după atâția ani de bătălie, avocatul lor a anunțat că la mijloc este o confuzie, cum ar veni, părțile vorbesc de două parcele diferite. După parlamentări nesfârșite, noul proprietar și reprezentanții Metalul au ajuns la primul numitor comun: terenul de 2880 mp este chiar al noului proprietar, iar clădirile construite pe el sunt chiar ale Metalului. Lucru care a fost asigurat oricum, în ceața anilor ’90, toate imobilele din curte fiind trecute la grămadă în Cartea Funciară a Metalul. Ce e de făcut însă astăzi? Noul proprietar se zbate să-și poată folosi bucata de teren cum crede de cuviință, Metalul tronează însă deasupra în câteva imobile. Să nu mai vorbim de aspectul deplorabil al acestor clădiri, în care nu s-a mai investit nimic. Sursele noastre spun că Metalul ar vrea să cumpere cei 2880 de mp dar la un preț derizoriu. Proprietarul nu e de acord să vândă în condițiile astea.

O zi de pomină la Cartea Funciară

În 1958, terenul respectiv, cei 2880 de mp, a fost întabulat pe numele lui Dan Petru. La scurt timp după Revoluție, într-o singură zi, 12 august 1991, au avut loc o serie de permutări interesante în Cartea Funciară a terenurilor de sub cooperativă, toate suspecte de fals, în opinia specialiștilor cu care am discutat. Personajele implicate în afacere în această zi de pomină au fost CAP Mureșeni (care la ora respectivă se pare că nici nu mai exista), Statul Român, o altă cooperativă meșteșugărească și, în final, cu voia dumneavoastră, Metalul. Cine vrea să studieze acest document (poate prefectul județului?) îi sugerăm să caute CF 1071 și îi promitem că o să se crucească. Și dacă nu o să fie mulțumit, să caute și în CF 2154, unde Metalul și-a întabulat, buluc, toate imobilele, și unde la rubrica terenuri apar trei parcele și nu două, cum am fi crezut. Deci pe lângă cei 7805 mp ai Statului Român și pe lângă cei 2280 mp care au ajuns ulterior, corect, în proprietatea moștenitoarei lui Dan Petru, mai apare, în scripte, o suprafață de 1384 mp. Teoretic, aceasta aparține tot Statului Român, problema este că ea nu mai este! Adică vor trebui niște topografi destoinici rău să poată găsi acest teren, dispărut în ceața de permutări de CF-uri și interese imobiliare. Sursele noastre susțin că nici stația de combustibili din apropierea Metalului, știe ea care, nu stă tocmai pe terenul pe care-l deține în CF. Deci, cine se încumetă să descâlcească această încâlceală?

Orbul găinii sau ouăle tari?

A, să nu uităm o poveste interesantă! Liniile de credit de la BCR! Sursele noastre susțin că Metalul și-a ipotecat clădirile la bancă pentru a obține două linii de credit a câte 200 de milioane de lei bucata, în 2002 și în 2005. Problema este că ori evaluatorii și juriștii BCR au avut orbul găinii de nu au observat că unele clădiri nu există pe teren, doar în CF, ori au avut ouăle necesare pentru a face o treabă serioasă la comandă. Cum poți să pui ipotecă pe un atelier de recondiționat piese care nu există? Întrebați-i voi pe specialiștii în credite ai BCR…

Cazuri similare, soluții diferite

O situație oarecum similară, statul român, prin Consiliul Local Târgu Mureș, a tratat-o într-un mod cu totul diferit. Vorbim de Cooperativa Meșteșugărească „Solidaritatea”. Acolo, omul de afaceri Mircea Musgociu a preluat imobilele în urma unui credit acordat cooperativei care nu i-a putut fi rambursat la timp. Pasul următor a fost acceptarea de către Consiliul Local a vânzării terenului Solidaritatea, în suprafață de 5277 mp către Mircea Musgociu. La momentul respectiv, majoritatea consilierilor locali a ajuns la concluzia că este mai bine să obțină niște bani din vânzarea respectivului teren decât să-l mențină în vechiul statut, adică să nu obțină o chirie în veci pururi. Și l-au vândut! Deci s-a putut!

Apoi, acum câțiva ani, Consiliul Local a aprobat vânzarea unui teren aflat pe strada Livezeni către o fabrică de medicamente. În folosința cui era acel teren? Sursele noastre spun că fix în folosința Cooperativei Metalul. Deci s-a putut!

O problemă asemenătoare a existat și la Reghin, la Cooperativa Lemn Metal, unde șefii cooperativei, cu aprobarea tacită a edililor, țineau cu dinții de terenul de la intrarea în oraș dinspre Târgu Mureș, care făcea cu ochiul multor investitori străini, și chiar nemților de la PLUS. La un moment dat, cei din Primărie au admis că terenul respectiv se află în proprietatea cooperativei (!), deși în Cartea Funciară se vedea limpede că „Sfatul Popular al orașului Reghin, în cotă de 1/1” este proprietarul. Cooperativa era doar proprietarul imobilelor, în care oricum nu era mare activitate. Activitate meșteșugărească discutăm, deoarece închirierea spațiilor respective era în floare, cu beneficiari unii chiar provenind din administrația locală.

Primăria Târgu Mureș demarează verificările

“Față de prevederile exprese ale legii, autoritățile administrației publice locale nu pot lua măsuri care să aducă atingere dreptului de folosință ale acestor organizații asupra terenurilor pe care le dețin cu titlu legal. În consecință, cererea dvs. va fi redirecționată către Direcția Arhitect Șef, care după efectuarea tuturor demersurilor legale și procedurale specifice, vă va comunica punctul său de vedere asupra aspectelor sesizate (…). De menționat că, urmare a sesizării dvs., vom efectua demersuri concrete de verificare a construcțiilor existente pe terenurile în cauză, urmând să fie analizată atât construirea acestora cu respectarea prevederilor legale, cât și existența unor eventuale suprafețe libere de manieră a conduce la reanalizarea regimului juridic de folosință gratuită instituit prin Legea nr.1/2005.”

Ceea ce nu amintesc juriștii Primăriei Târgu Mureș este paragraful 4 al articolului 107 din Legea cooperațiilor (1/2005) care spune așa: “Dacă în termen de 45 de zile de la data primirii ofertei de vânzare, concesionare, sau închiriere, societatea cooperativă nu și-a exprimat voința de a cumpăra, de a primi în concesiune sau de a închiria imobilul respectiv, acesta se poate vinde.” Nu suntem noi mari juriști, dar coroborând, cum se spune, cu celelalte 3 paragrafe ale articolului 107, înțelegem, negru pe alb, că Statul Român (reprezentat prin Primărie, în cazul nostru) poate să-și aroge dreptul de proprietate asupra bunurilor date în folosința cooperativelor.

Ana Pal, președintele Cooperativei Metalul, nu a dorit să facă nicio declarație telefonic. Ne-a întrebat a doua oară, ca să fie sigură că a înțeles bine, de la ce ziar suntem și apoi ne-a lansat invitația de a merge în cursul acestei săptămâni la biroul dumneai, pentru a ne oferi un punct de vedere. Așa vom face. Vom reveni.

Alin BOLBOS