Ca in Evul Mediu

În plina civilizatie europeana, un reghinean se lupta cu sobolanii pentru a supravietui. Cu toate ca are vârsta de 45 de ani, Valentin Tâmpa cântareste doar 40 de kilograme. Singurul sau venit îl reprezinta o pensie de 200 de lei. Serviciile de asistenta sociala par incapabile sa rezolve cazul.

Ultimii opt ani din viata reghineanului Valentin Tâmpa au fost un adevarat cosmar. Singur, renegat de sistem, a încercat sa îsi anihileze sensibilitatea la aceasta extensie a constiintei sale care i-a distrus trupul si l-a destabilizat ca om. Saracia, boala, necazurile, lipsa de afectiune, i-au încatusat bucuria de a trai, transformându-l într-un sclav paranoic cu dezabilitati mintale pentru o societate guvernata de o lege nescrisa a junglei, lipsita parca de sentimente si valori morale.

Singur pe lume

Valentin Tâmpa are 45 de ani, locuieste la periferia Reghinului, pe strada Câmpului, într-o casuta din lemn “veche de 100 de ani”, aflata în paragina de ani de zile. Valentin are grave probleme de sanatate si de opt ani de când si-a pierdut tatal, locuieste singur într-un mediu insalubru, în care prea putini oameni îl mai cauta, cele mai dese vizite fiind cele ale sobolanilor, cu care se lupta zilnic pentru hrana. Desi este luat în evidenta Sistemului de Asistenta Sociala, Valentin spune ca nu a fost niciodata cautat de vreo comisie care sa îl ajute sa se integreze social sau sa se readapteze, având în vedere ca “acasa” nu are un mediu adecvat pentru pastrarea unor relatii umane. Valentin are un handicap din copilarie si tulburari de comportament, fiind încadrat în gradul II de invaliditate de catre Ministerul Muncii si Protectiei Sociale. Si-a pierdut ambii parinti, mama în anul 1989 si tatal în 2000, ambii stingându-se în chinuri groaznice. Si cum un necaz nu vine niciodata singur, la câteva luni l-a parasit si concubina lui, Maria, care a fugit în lume cu cel mai bun prieten al sau. Dorina, sora lui mai mare, s-a casatorit cu un alcoolic în judetul Ialomita, neavând mijloace sa-si viziteze fratele. “E cel mai rau sa fii singur, sa nu ai la cine sa te plângi, sa nu ai cu cine sa vorbesti, înainte sa moara, tata îmi plângea de mila, stia ca o sa ma chinui. Nu îmi parea asa rau daca îmi mureau zece frati, cum îmi pare rau dupa tata, toata viata lui m-a ajutat…”. A ajuns sa plânga pentru fiecare clipa pe care a pierdut-o, pentru copilaria ratata, pe care parintii lui nu si-au permis sa i-o ofere. Valentin nu a lucrat niciodata, cântareste 40 de kilograme, este numai piele si os, cojile de pâine întarite, cu care se hraneste când are noroc, i-au distrus dantura. În afara diagnosticului pe baza caruia primeste o pensie de persoana cu handicap în valoare de 200 de lei, Valentin mai sufera de tuberculoza pulmonar netratata, crize de spasmofilie, ulcer duodenal, gastrita si cifoza, care îi slabeste coloana vertebrala pe zi ce trece. La cât e de bolnav, Valentin ar trebui sa evite efortul

fizic si sa execute doar activitati cu arie limitata la domiciliu, dar din cauza temperaturilor scazute din sezonul hibernal este nevoit sa mearga în padure sa îsi aduca lemne de foc. Zilnic duce în spate crengi uscate si buturugi pentru foc, iar apoi se chinuie sa le taie. Valentin traieste în anul 2008 în niste conditii inumane de viata, casuta lui este un adevarat focar de infectie: camerele cârpite cu lut, prin care soarecii îsi fac cuiburi fara retineri, pereti afumati si plini de igrasie, geamuri sparte si captusite cu vatelina, pânze de paianjen la discretie.

Baie printre

excremente de sobolan

L-am gasit pe Valentin încercând sa aprinda focul pentru a face o baie. Pe jos, excrementele de sobolan se camuflau în podeaua putrezita. Un maldar de haine aruncate sub masa asteaptau sa fie spalate, probabil de luni de zile. O masa, mizerabila, un dulap aproape dezmembrat, doua paturi vechi cu saltelele gaurite de molii si un televizor alb-negru cu tranzistori, stricat de câtiva ani, reprezinta toata averea sa. Un aer irespirabil pluteste în camera. Valentin ma invita sa ma asez pe un scaun pe care exista un lighean de tabla, negru pe fund de praf, în care el se mai spala. Un praf de doua degete, îmi arata o soba ruginita de care este mândru ca îi da caldura si îsi mai poate prepara o mâncare. Uneori, banii nu-i ajung, atunci mânanca o data la doua-trei zile. Îl mai ajuta uneori si vecinii cu o supa calda, o pâine sau cu îmbracaminte. Valentin nu si-a mai cumparat o pereche de pantofi de peste zece ani, iar de haine nici nu-si mai aminteste. De la vârsta de zece ani nu a mai avut un brad de Craciun, iar la telefon nu a vorbit niciodata. Întrebat ce-si doreste, Vali a raspuns sincer: “Îmi trebuie ghips sa astup gaurile din pereti, ca altfel ma rod sobolanii…”

Robert MATEI

“Datorita faptului ca persoana în cauza beneficiaza de o indemnizatie de 217 lei, nu se încadreaza la plafonul de ajutor social stabilit pentru o singura persoana (100 de lei), prevazut în legea 416/2001 privind venitul minim garantat în speta ajutor social. De asemenea tot din cauza indemnizatiei aceasta persoana nu se încadreaza nici la Cantina Sociala, în schimb i s-a aprobat ajutorul pentru încalzire cu lemne de 122 lei/lunar în total 336 lei pe lunile noiembrie -martie. Sumele de bani înca nu au sosit de la Guvern dar în momentul când le vom încasa acesta îsi va primi banii. Iar o alta posibilitate de ajutor a persoanei în cauza ar fi Directia Generala de Asistenta Sociala si protectia copilului Mures care ar putea gasi o posibilitate sa îl interneze.”

Pozitia Oficiala a Biroului de Asistenta Sociala si Autoritate tutelara

“Binenateles ca ne impresioneaza un asemenea caz, trist din pacate, si pot sa va spun ca nu este singurul. Ar trebui cei de la biroul de Asistenta Sociala sa se implice mai mult. Problema se poate rezolva cand ei vor constata la fata locului si cand vor lua cât mai urgent masuri sa fie integrat într-un program de asistenta sociala în care sa poata fi tratat medicamentos sau internat într-o clinica. Salariatii biroului trebuie sa vina cu propuneri si sa depisteze si alte cazuri care stiu ca exista si în cartierul Apalina pentru ca exista multi oameni bolnavi, batrâni, fara caldura, fara posibilitati de a cumpara medicamente, oameni care traiesc la nivel de subzistenta în mizerie. Ei ar trebui sa aiba o evidenta a acestor persoane care nu au rude sau persoane apropiate pentru ca acesti oameni nu pot fi renegati de sistem pur si simplu, trebuie gasita o solutie. O posibilitate de a veni în ajutorul acestor persoane ar trebui sa vina si din partea bisericilor si parohiilor din comunitate.”

Ioan Tusnea, consilier PNL

“Daruieste ca sa poti primi, Matei Cap.26 versetul 11, “…pe saraci îi aveti totdeauna cu voi a spus Domnul Isus” Galateni Cap.2 versetul 10, “Ne au spus numai sa ne aducem aminte de cei saraci” a spus sfântul Apostol Pavel. Aceste doua citate din Sfânta Scriptura sunt între altele “semne de circulatie” pe drumul vietii si se adreseaza credinciosilor de orice religie. Viata lui Valentin este unul din pasajele triste ale calatoriei noastre spre vesnicie. Citatele de mai sus împreuna cu “împarte-ti pâinea cu cel sarac” nu sunt doar niste recomandari cu impact facultativ, ci se înscriu în rândul poruncilor divine. S.O.S-ul având coordonatele Reghin-Strada Câmpului (astazi) este un test la disciplina binefacere. Oare vom primi o nota de trecere?”

Pastor Galatean Dumitru din Reghin

“Avand în vedere situatia persoanei si starea de sanatate si aparitia cazului in presa, nu înteleg de ce autoritatile mai dau din umeri si se tot fastâcesc. Este o problema clara ca în joc e viata unui om care de opt ani traieste în conditii inumane, iar sistemul nostru de Asistenta Sociala si Autoritate Tutelara nu face nimic în aceasta privinta. Ori sunt neputinciosi ori sunt incompetenti, ramâne de vazut de ce nimanui nu i-a pasat pâna acum de acest om.”

Mugurel Puscas, director de ziar