Copiii Bumerang

În Spitalul Județean de Urgență Baia Mare, la secția de Pediatrie Infantilă, fosta secție pentru distrofici, se fac recuperări pentru bebelușii cu boli de malnutriție. În cele 40 de paturi ar trebui să fie copii între 0-2 ani cu probleme de nutriție. Numai că pe lângă acești copii, secția Spitalului Județean adăpostește… 14 copii abandonați! Copiii nimănui.

Secția de Pediatrie Infantilă a Spitalului Județean de Urgență Baia Mare avea, inițial, 80 de paturi. Din motive de restructurare, în momentul de față pentru nevoile pruncilor bolnavi mai sunt disponibile doar 40 de paturi. După ce secția de recuperare a pruncilor a fost înjumătățită, medicii se confruntă cu o altă problemă. Aproape jumătate din paturile existente sunt ocupate de copii abandonați la naștere (fie în spital, fie pe treptele unor instituții, fie internați cu diverse afecțiuni și lăsați acolo de părinți fără suflet).

Lazaretul de lângă noi

Situația se consumă de prea mulți ani. Practic, Statul prin sistemul de protecție al copilului, prin instituțiile abilitate și cele administrative, ar trebui să se ocupe de soarta copiilor abandonați. Deoarece respectiva secție a ajuns la un grad de ocupare de aproape 100%, spitalul a cerut Direcției de Protecție a Copilului (DPC), condusă de directorul Nicolae Boitor, să rezolve situația copiilor în regim de urgență. Ca prin minune, Boitor a venit cu o ordonanță de urgență pentru ca doi copii să intre în sistemul de protecție al Statului. Este incredibil cum știm să ne batem joc de noi înșine. Povestea continuă cu mărturisiri ale șefei acestei secții, Monica Nicoară. Dar ce poveste!

Fără șansă de la naștere

„Avem trei categorii de copii abandonați: internați la scurt timp de la naștere și abandonați; abandonați în Maternitate; abandonați la Centrul de Primire în Regim de Urgență (și în ultimele două cazuri ajung tot la noi). Avem chiar un caz în care un copil de patru zile a fost abandonat pe treptele Centrului!”, a spus Nicoară.

Șefa secției certifică faptul că au ajuns la limita maximă de ocupare (36 de locuri) și, din cauza rulajului, este nevoie de un număr de peste 10 paturi libere (pentru a putea prelua cazurile noi care au nevoie de spitalizare). În secția de recuperare tratamentul durează trei-patru săptămâni, după care copiii sunt externați. Soluționarea nu este aceeași în cazul abandonurilor.

Deși Centrul de Recuperare internează doar copii între 0-2 ani, aici sunt și copii de 6-7 ani, iar unul are… 15 ani și handicap sever. Cea mai mare parte din viața acestor copii s-a consumat în acel salon de spital, deși locul lor ar fi sub o formă de protecție (asistență maternală, în case de tip familial, în familie, adopții). Legea spune că de situația lor trebuie să se ocupe DPC, Poliție, Asistența Socială din cadrul Primăriei. Cum se ocupă?

Spitalul face ce poate (iată, îi ține cu anii), dar trebuie și implicarea celorlalte autorități. „Doi copii, o fetiță și un băiețel, au fost externați în regim de urgență și transferați la o casă de tip familial, dar e mult prea puțin… Fetița avea 3 ani și gradul I de handicap, băiatul are 6 ani și 10 kilograme, ultimii cinci și jumătate i-a petrecut în spital. Și el are un handicap sever psihic”, a spus Nicoară. Părinții băiatului sunt în satul Mogoșești, dar mama a refuzat să-l ia acasă, și a plecat în Italia.

Cercul vicios

Pentru externarea acestor copii este nevoie de acordul părinților (acolo unde este cazul). Așa începe caruselul aberațiilor. Sunt căutați părinții, sunt amânate deciziile, iar timpul trece în defavoarea pruncilor. Legea poate fi interpretată în două feluri: în interesul copilului, sau în interesul instituției. Dacă ar fi să se rezolve în interesul copilului ar trebui luate măsuri de protecție a copilului cu maximă celeritate. Adică, cu iuțeală, repeziciune. În fapt, dosarele amânate certifică faptul că numai de interesul copilului nu e vorba.

„Sunt două cazuri în care fete cu handicap sever, care au ieșit din sistemul de protecție al copilului, au… copii! Una e internată la Cavnic, cealaltă mai vine pe aici. Evident copiii au ajuns la noi, deși nu au probleme de sănătate”, spune medicul de la Centrul de Recuperare. În alt caz, o mamă oligofrenă din Șomcuta Mare, fără discernământ, are un copil de doi ani și patru luni care a ajuns tot în secția spitalului. S-a cerut Primăriei din

Șomcuta să rezolve situația copilului, însă primarul nu vrea, deoarece ar „greva” bugetul (fiind obligat să ofere sprijin financiar). În aceste cazuri, șefa secției are o singură soluție: să roage Poliția să intervină, să caute părinți, etc. Unii sunt găsiți și lămuriți să-și ia copiii acasă, dar după două săptămâni aceștia sunt readuși în secție și ciclul reîncepe.

Șoc: copiii-nimănui!

Monica Nicoară ne-a prezentat situația copiilor abandonați în secția pe care o conduce. Șase sunt din Baia Mare, iar șapte din alte localități din județ. Un caz clar: un băiețel de un an și nouă luni a rămas orfan din cauza decesului mamei (copilul poate fi adoptat și poate fi luat în sistemul de protecție al Statului).

Un alt băiat, din satul Mogoșești, mai are cinci frați, dar nimeni nu se interesează de el, mama nefiind găsită nici cu ajutorul servicilor speciale. Mama unei fetițe de nouă luni e plecată în Italia. Mama altei fetițe (în vârstă de un an și șase luni) trăiește într-o spălătorie din Baia Mare și nu poate să-și ducă copilul „acasă”. Mama alteia, o femeie din Nistru, care și-a crescut cei trei copii în acest Centru, a promis de vreo două săptămâni că vine să-și ia copilul, dar… a uitat. Un băiețel ai cărui părinți au plecat în Franța a fost abandonat în Maternitate. Iar alt prichindel, în vârstă de un an și două luni, este poreclit „copilul bumerang”. Prima oară a fost abandonat de părinții săi, originari din Tg. Lăpuș, la doar două săptămâni și stă în Centru de peste un an. Din timp în timp, Poliția îi somează pe părinți să vină să-l ia, părinții se conformează, însă doar după câteva zile îl… aruncă pe geamul Centrului, la propriu!, abandonându-l. Angajatele Centrului l-au surprins în timp ce „tatăl” executa această operațiune. „Omul” și-a argumentat gestul prin faptul că pruncul plânge tot timpul… dar că „părinții” ar fi dispuși să „îndure acest chin” dacă… ar primi niște bani!!!

Gafa lui Dumuța

Președintele Comisiei pentru Protecția Copilului din Consiliul Județean, Dumitru Dumuța, crede că o vină o are Spitalul: „știu ceva, dar cred că ei îi țin pe copii pentru a acumula puncte și după…îi dau la DPC. De ce îi scot acum? De doi ani nu au știu?”

Directorul medical Sabin Nemeș-Bota: „Nu este adevărat! Avem dosare întregi cu solicitările noastre… Pentru puncte? Să știe Dumuța că secția de recuperare nu intră pe puncte. Noi consumăm un miliard pe zi, ne-am preta la câteva milioane? Este o prostie din categoria să ne dăm cu presupusul în chestii medicale… E jurist, nu?”

Mamă-căpșunar

O „mamă” cu patru copii, din care unul cu handicap sever. Prin „grija” autorităților a primit calitatea de asistent personal al fiului ei, respectiv bani (cel puțin salariu minim), cu condiția să-l îngrijească 24 de ore. Nu o face. Mai mult, are un copil abandonat în Centru. La domiciliul ei (o magherniță, vezi fotografia) și am găsit-o doar pe bunică. „Mama” este la cules de căpșuni în Satu Mare. Nicolae Boitor (DPC) susține că acest caz trebuie monitorizat de Serviciul de Asistență al Primăriei, dar nu a știut exact de ce DPC, al cărui șef este, nu se ocupă de respectivii copii: „noi am aflat din februarie, avem dosare pentru fiecare… O chem pe Oana să vă spună, că ea se ocupă.” După ce a început scandalul, același Boitor a trimis o adresă la Centru de Recuperare prin care cere medicului Nicoară date despre copii, dar și „copii xerox după actele părinților (!?), domiciliul părinților, date despre familia lărgită (rude).” De parcă cabinetul medicului este xerox și evidență a populației. Boitor spune că Spitalul are asistent social și ar trebui să dea și aceste date. Atunci, care ar fi rolul său?

Nicolae TEREMTUȘ, Ciprian DRAGOȘ