Lustrația, fals tratat de vânătoare (III)

Dacă Eminescu ar mai fi trăit în zilele noastre, cu siguranță ar fi fost supus legii lustrației (pentru vederile sale “naționalist-comuniste” și radicale antimaghiare) de către domnii fanarioți de la Palatul Victoria (beizadeaua de grecoaică Tăriceanu) și de la Cameră (beizadeaua de kominternistă ilegalistă Olteanu). Acțiunea antiromânească concepută de unele lifte liberale și maghiare vizează întărirea structurilor de informații ungare și rusești pe plaiurile mioritice. Ea vine cu generozitate în întâmpinarea redeschiderii dosarelor revizionismului ungar și reactivării agenturii fesebiste, ca o mănușă care se potrivește cu pretențiile autonomiei teritoriale a secuilor.

Să nu uităm că în zilele Revoluției, sălbaticele hoarde secuiești, dirijate pas cu pas de agenții AVO, au încercat să încarce în desăgile lor montane tradiționale documentele securiștilor din zonă și să le transporte peste graniță la Budapesta. Aceasta după ce au atacat cu furie turanică sediile orășenești, municipale și județene ale Securității Române, au spart uși și fichete, au dat foc sau au inundat birourile, i-au asasinat și ciopârțit pe ofițerii de contraspionaj. Din fericire pentru siguranța română, cea mai mare parte a documentelor securiștilor din zonă a fost salvată de bravii vânători de munte ai Armatei, care în pofida faptului că au fost înconjurați în cazărmi de furibunzii iredentiști secui, și-au dovedit patriotismul până la capăt.

După 17 ani, sadica criminală kominternistă maghiară Gizella Vass, dirijată de Budapesta își îndeamnă finii și nepoțeii săi liberali (ajunși al doilea, respectiv al treilea om în stat) să dea pe mâinile secuilor iredentiști toate dosarele rămase nepângărite în decembrie 1989 de aceștia. În spatele lor, stă cu semnătură pe listă Tibor Toro, cunoscut cu vederi naționalist șovine maghiare, prieten cu Laszlo Tokes, care îi dă un îndemn similar celui de-al șaselea om în stat, vicepremierul Marko Bela. Cu bună știință, se dorește declanșarea din nou a masacrelor în ținutul secuiesc, pentru a cere intervenția forurilor europene în vederea autonomizării teritoriale a regiunii, cu probe privind imixtiunile statului român din vremurile ceaușiste. Ca o ciudățenie, pe listele eroilor antisecuriști care cer deconspirarea dosarelor și lustrația securiștilor apar noi nume de patrioți. Este vorba de celebrii anticomuniști români Vartan Arachelian (responsabil UTC la TVR și realizator de emisiuni de propagandă ceaușistă), Victor Babiuc (cu sarcini la Institutul de Economie Mondială), Dorel Șandor (lector și propagandist comunist la Ștefan Gheorghiu), actrița Mariana Mihuț (cu un tătuc cu epoleți albaștri marca DSS), Andrei Oișteanu (președinte al Asociației Române de Istorie a Religiei, nepotul criminalului comunist kominternist Leonte Răutu), Vladimir Tismăneanu (fiu de marcant lider comunist kominternist european) ș.a.m.d.

Revoluție împotriva Daciei

Lupta puilor de ilegaliști și securiști kominterniști, a activiștilor UTC-iști și UASCR-iști cu Securitatea a început în momentul când băieții cu ochi albaștri i-au deconspirat că deși trăiesc în lux la sânul nomenclaturii, șoptesc pe la Ambasada URSS că Ceaușescu nu-i lasă să se îmbuibe suficient în vilele lor de la munte și mare și nu le dă voie să își tragă la scară doritele mașini străine de lux, motiv pentru care îi forțează să umble cu amărâta de Dacie. Dacă niște parlamentari și oameni de stat tineri și de bună credință românească ar forma o comisie și ar studia sau investiga lista inchizitorilor membri ai societății civile care cer deconspirarea contraspionajului ceaușist, ar rămâne suprinși cât de puține personalități (cu excepția deținuților politici) sunt în măsură să afișeze o ținută morală demnă pentu a-și pune cu responsabilitate parafa. Cea mai mare parte dintre petenții antisecuriști de pe lista cu pricina au trăit în huzur în anii ceaușismului, în comparație cu “masele largi populare” care stăteau la cozi nesfârșite la un pachețel de “frații Petreuși” sau o bucățică de salam cu soia. Oare de ce pe lista rezistenților de conjuctură postrevoluționară care au fost în baza de lucru a securiștilor nu apare nici un muncitor sau un țăran care a bătut cu pumnul în masă și a spus cu năduf în comunitate că nu-l mai rabdă pe Ceaușescu?! Sper să ne răspundă anticeaușistul Emil Constantinescu, cel învins de sistemul ticăloșit securisto-comunist ale cărui vene i se umflă pe la tâmple la toate talkshow-rile televizate din ultima vreme.

Nepoții lui Platon în ograda lui Brejnev

Așa cum am dovedit cu prisosință, CNSAS-ul este o armă politică de vânătoare, iar legea lustrației este un fals tratat de vânătoare. E de la sine înțeles că imberbii tinerei liberali care au fost asmuțiți împotriva venerabilului Corneliu Turianu au acționat la o comandă venită din exteriorul granițelor țării. Nu m-ar mira ca afirmațiile strălucitului jurist privind legăturile Tăriceanului cu băieții cu ochi albaștri să aibă un dram de consistență. Fiu de grecoaică, Tăriceanu a căpătat o generoasă experiență politică în familie. Se știe că aproape toți comuniștii și socialiștii greci refugiați și găzduiți la București în timpul și mult după “regimul coloneilor” au fost controlați sau atrași la colaborare de către ofițerii de informații ai antenei KGB de la Ambasada sovietică. O situație similară a grecilor refugiați în România în timpul țarilor roșii Hrușciov și Brejnev cu cea a eteriștilor din timpul țarului alb Alexandru. Întrucât nota de plată a cheltuielilor necesare adăpostirii, hrănirii și școlarizării copiilor familiilor comuniștilor greci era achitată de Moscova, securiștii români au închis ochii. Și s-au făcut că nu văd imixtiunile sovieticilor în rândurile coloniei atenienilor roșii instalați pe malul Dâmboviței, ei fiind interesați doar de impactul valului de refugiați politici revărsat din Marea Egee în sânul comunității dunărene, care forma vechea minoritate greacă instalată de veacuri pe plaiurile mioritice. Minoritate din rândurile căreia nu este exclus ca oameni de bună credință, pe atunci socialistă (și ceva mai târziu tăriceană-liberală), să-și fi oferit cu generozitate locuințele în formula uzuală de gazdă casă de întâlniri a Securității. Și, de ce nu, câteva șoapte pe posturi onorabile de translatori. Mai ales că din partea CC al PCR răspundea de comuniștii greci refugiați în România nimeni alta decât șefa de secție relații externe, Gizella Vass, bunicuța președintelui liberal al Camerei Deputaților, Bogdan Olteanu, finul Tăriceanului.

Ceva e putred la CNSAS…

Circulă informații (să sperăm nefondate) că după cucerirea redutei CNSAS de către liberalul Claudiu Secașiu, o bună parte din dosarele de informatori, colaboratori sau gazde case de întâlniri din tabăra liberalo-udemeristă-țărănistă vor urma Drumul Cenușii, la fel cu cel al lui Buzura. Pe același drum s-ar putea pierde și urmele informatorilor din rândurile societății civile. Dovadă stă viteza uluitoare cu care a țâșnit din baltă printre sălcii păsărica Nagâț și s-a repezit cu cioculețul la gâtul Turianului. Când Dinescu a dat pe goarnă “unele aspecte văzute în dosare” la CNSAS, societatea civilă a închis ochii. Când păsărica Germina a arătat cu degetul spre Cotroceni și Parlament cum că ar deține date acuzatoare, aceeași societate civilă generoasă a închis din nou ochii. Dar când aprigul vultur Turianu a scăpat un porumbel pe gură, toți vânătorii liberali și udemeriști au sărit să-i zvânture penele. Ceva e putred la CNSAS. Interesantă mi se pare “pasiunea” Secașiului pentru securiști. S-ar spune că toți foștii custozi de muzee de istorie în frunte cu Măgureanu, Oprea, Secașiu și Talpeș au fost, vezi Doamne, în baza de lucru și nu în rețeaua informativă a securiștilor care acopereau problema cultură și patrimoniu. Asta să i-o spună liberalii lui Mutu! A venit ziua când unii dintre foștii lustragii de muzee au ajuns să lustruiască cu ceară sigiliul legii lustrației. Pe timpul odiosului aveam un prieten, un locotenent care era șeful Securității din Sovata. Era un moț din Lupșa care manifesta o mare dragoste față de radicalii din majoritatea maghiară locală. În 22 decembrie 1989, un val de iredentiști s-a năpustit asupra sediului instituției pe care, cu inteligență specifică secuiască, întâi au inundat-o și apoi i-au dat foc. Bietul tânăr a luat-o pe jos prin păduri, peste munți, spre Moldova, cu nevasta și copilașii de mână. O vreme nu s-a mai știut nimic de el.

Ulterior am aflat că după două săptămâni, a reușit să ajungă în Suedia, unde a obținut azil politic. Și s-a încadrat în muncă ca gardian public, devenind după ani unul dintre șefii onorabili ai instituției. După ce îi va aplica lustrația în România, unde foștii securiști nu mai au voie să fie nici măcar portari în instituțiile de stat (țin să remarc că bolșevicii lui Dej le-au mai dat voie foștilor ofițeri de siguranță să fie portari sau administratori), probabil că Secașiu va suna la foștii săi superiori de la BBC (MI6) să intervină la Stockholm să-l lustreze pe fostul securist.

Adrian AVARVAREI