Viaţa în Hristos, cuvinte de folos (XII)

“Eu am venit să arunc un foc pe Pământ. Şi ce vreau decât
să fie aprins chiar acum!” (Evanghelia după Luca – 12,49)

“A crede că Dumnezeu există este un lucru, a-L cunoaşte pe Dumnezeu este altceva”. Sub semnul acestor cuvinte ale Cuviosului Siluan Athonitul, continuăm seria incursiunilor în profunzimea vieţii şi învăţăturii creştine autentice. Pentru cei care se întreabă cum poate fi urmată calea adevărului, experienţa duhovnicească a stâlpilor Bisericii Ortodoxe poate servi drept călăuză, într-o vreme în care credinţa multora s-a răcit sau s-a rătăcit.

E mult mai târziu decât îţi închipui, frate! Grăbeşte-te să săvârşeşti lucrarea Domnului!”. Acesta a fost crezul de viaţă al Părintelui Seraphim Rose, una din figurile cele mai importante ale ortodoxiei contemporane. Născut în 1934, în Statele Unite, într-o familie de americani protestanţi, viitorul Părinte Seraphim a studiat în tinereţe filosofia occidentală şi vechea înţelepciune a Orientului, dedicându-se carierei de orientalist. S-a convertit la ortodoxie în 1962, după ce s-a convins că adevărul este Hristos. Ajuns la cunoştinta Adevărului, părintele Seraphim Rose şi-a pus întreaga viaţă în slujba propovăduirii lui, într-o lume păscută de dezduhovnicire şi haos, pe care a certat-o şi a pilduit-o ca un adevărat prooroc. A plecat la cele veşnice în 1982, lăsând în urmă o serie de scrieri de mare însemnătate si actualitate pentru omul contemporan. Una din aceste scrieri este “Perspectiva ortodoxă asupra lumii”, în care părintele Seraphim vorbeşte despre ce înseamnă a trăi o viaţă cu adevărat creştină în condiţiile lumii contemporane.

Atenţie la educaţie

Mai întâi, din moment ce, fie că vrem ori că nu vrem, suntem în lume, trebuie să ne confruntăm cu ea şi cu ispitele ei într-un mod direct şi realist, dar fără a-i ceda; în particular, trebuie să îi pregătim pe tinerii noştri pentru ispitele cu care se confruntă şi să îi vaccinăm împotriva acestora. Trebuie să fim conştienţi că lumea ce ne înconjoară rareori ajută şi aproape întotdeauna împiedică creşterea copilului în adevaratul duh al ortodoxiei. Trebuie să fim gata, în fiecare zi, să răspundem influenţei lumii cu principiile unei educaţii creştine solide. Aceasta înseamnă ca ceea ce un copil învaţă la şcoală trebuie, în mod constant, verificat şi corectat acasă. Nu putem presupune că ceea ce el învaţă la şcoală este pur şi simplu ceva lumesc şi nu are nimic de a face cu educaţia sa ortodoxă. El poate învăţa deprinderi şi lucruri folositoare, dar chiar şi dacă primeşte doar atât, învaţă şi multe păreri şi filosofii greşite. Părinţii trebuie să ştie ce gen de muzică ascultă copiii lor, ce conţin filmele pe care ei le urmăresc (ascultând şi privind împreună cu ei atunci când este necesar), la ce fel de limbaj sunt expuşi şi ce fel de limbaj folosesc, şi să ofere o atitudine creştină la toate acestea. Televizorul trebuie controlat şi supravegheat cu stricteţe pentru a evita efectele nocive ale acestui aparat, care a devenit principalul promotor al atitudinilor şi ideilor anti-creştine chiar acasă, mai ales către cei tineri. Vorbesc despre creşterea copiilor deoarece aici îi loveşte mai întâi lumea pe creştinii ortodocşi şi îi formează în imaginea ei; o dată ce la un copil au fost formate atitudini greşite, misiunea de a-i da o educaţie creştină devine de două ori mai dificilă.

Înţelepţi ca şerpii

Dar nu doar copiii, ci noi toţi ne confruntăm cu lumea care încearcă să ne formeze un spirit anti-creştini, prin intermediul şcolilor, televiziunii, filmelor, muzicii la modă şi al tuturor celorlalte influenţe care apasă asupra noastră, majoritatea în marile oraşe. Trebuie să fim conştienţi că tot acest bombardament este unul de factură unitară; are un ritm anume, ni se trimite un anumit mesaj, acest mesaj al venerării sinelui, al relaxarii, al nepăsării, de a ne simţi bine, de a părăsi orice gând la cealaltă lume, sub forme variate, fie în muzică, sau în filme, televiziune, sau prin ceea ce se învaţă în şcoli, felul în care sunt accentuate subiectele, felul în care se prezintă contextul, şi orice altceva. Este de fapt o educaţie ateistă. Trebuie să ripostăm cunoscând ceea ce lumea încearcă să ne facă, şi formulând şi comunicând răspunsul nostru creştin ortodox la aceasta. Totuşi, nu este necesar să vedem lumea dimprejur ca fiind cu totul rea. De fapt, pentru supravieţuirea ca şi creştini ortodocşi trebuie să fim îndeajuns de deştepţi pentru a folosi orice este pozitiv în lume spre folosul nostru. Aici voi enunţa, în câteva idei, ce anume putem folosi din lume, fără a părea să aibă nimic de a face în mod direct cu ortodoxia, cu scopul de a formula perspectiva noastră ortodoxă asupra lumii.

Cultură rafinată

Copilul care a fost expus din fragedă pruncie la muzica clasică de calitate, şi şi-a văzut sufletul format de ea, nu va fi nici pe departe atât de ispitit de ritmul şi mesajul necizelat al rockului şi al altor forme contemporane de pseudo-muzică, faţă de o persoană care a crescut fără o educaţie muzicală. O astfel de educaţie muzicală rafinează sufletul şi îl pregăteşte pentru primirea impresiilor spirituale.
Copilul care a fost educat cu literatură, teatru şi lirică de calitate, şi a simţit efectul lor în suflet nu va ajunge cu uşurinţă un dependent de filmele şi programele de televiziune contemporane şi de romanele ieftine care distrug sufletul şi îl îndepărtează de la calea creştină.
Copilul care a învăţat să vadă frumuseţea în pictură şi sculptură clasică nu va fi târât cu uşurinţă de perversitatea artei contemporane sau atras de produsele stridente ale publicităţii moderne şi ale pornografiei.
Copilul care cunoaşte câte ceva despre istoria lumii, mai ales din vremurile creştine, şi despre cum trăiau şi gândeau alţi oameni, în ce erori şi capcane au căzut oamenii îndepărtându-se de Dumnezeu şi de poruncile Sale, şi ce vieţi slăvite şi influente au dus când I-au fost credincioşi – vor discerne viaţa şi filosofia vremilor noastre şi nu vor avea tendinţa de a urma prima filosofie sau mod de viaţă nou întâlnite. Acest simţ al istoriei este un lucru extrem de important care ar trebui transmis copiilor.

Nevoia discernământului

În general, persoana care este o bună cunoscătoare a produselor de calitate ale culturii seculare are o şansă mult mai mare de a duce o viaţă ortodoxă normală, rodnică, decât cineva care cunoaşte doar cultura la modă astăzi. Cel ce este convertit la ortodoxie direct din cultura “rock”, şi în general oricine crede că poate combina ortodoxia cu acel gen de cultură – are de trecut prin multe suferinţe şi un drum dificil în viaţă înainte să poată deveni un adevărat creştin ortodox serios care îşi poate transmite credinţa şi celorlalţi.
Fără această suferinţă, fără această conştienţă, părinţii ortodocşi îşi vor creşte copiii pentru a fi devoraţi de lumea contemporană. Cea mai bună cultură a lumii, primită cum se cuvine, rafinează şi dezvoltă sufletul; cultura la modă astăzi schilodeşte şi deformează sufletul şi îl împiedică să aibă un răspuns deplin şi normal la mesajul ortodoxiei. Prin urmare, în lupta noastră împotriva duhului acestei lumi, putem folosi cele mai bune lucruri pe care lumea are a ni le oferi cu scopul de a merge dincolo de ele; tot ceea ce este bun în lume, dacă suntem îndeajuns de înţelepţi ca să vedem, arată către Dumnezeu şi către Ortodoxie, şi trebuie să folosim aceasta.