Crăciunul românilor plecați

Lucian Morar este un reghinean de 25 de ani stabilit la New York, și ne-a scris că își va petrece sărbătorile de iarnă printre americani. Din cauza celor două locuri de muncă, șansele de a se întoarce curând în țară sunt foarte mici. “Poate voi veni în februarie, să-mi înnoiesc viza pe un an, dar șansele sunt de 1%. Atunci clubul la care lucrez va fi închis vreo 3 săptămâni și mi-aș putea face timp să vin, dar nu mai vreau să fiu stresat cu viza și problemele care le am la Ambasadă”, spune Lucian.  Dar, mai mult ca sigur, nu va veni nici atunci pentru că i s-a oferit ocazia să viziteze Grand Canyon și Las Vegas și nu vrea să le rateze nici în ruptul capului. “Crăciunul îl voi face în Chicago, cu niște prieteni pe care nu i-am văzut de câțiva ani. Pe 31 decembrie voi lucra. La clubul în care lucrez va fi o petrecere specială pentru niște membri, dar sunt atât de bătrâni că ciocnesc șampania la ora zece și apoi se duc la culcare. Sper să terminăm repede, pentru ca apoi să mă întâlnesc cu un românaș de-al meu. Totul depinde însă cât de repede se termină petrecerea bătrânilor”, povestește Lucian, în continuarea mailului pe care ni l-a trimis.
Din țara lui
Moș Crăciun…
Interesați de cum își petrec sărbătorile cei din țara lui Moș Crăciun, am luat legătura cu Cristina Maiorescu, plecată tocmai în Finlanda la muncă. Așa am aflat că în ținuturile nordice, finlandezii au sărbătorit deja Crăciunul. “Micul Crăciun – Lilla JUL” cum se spune în zonă. “E aproape ca la noi, cu pom, cadouri, ceva mâncăruri speciale. Aici tradiționale sunt porridge-le, adică un fel de prăjiturele speciale, în formă de steluțe, în care se pune o migdală și cine o găsește va avea noroc tot anul, mâncărurile din carne de porc (cam singura dată din an când mănâncă așa ceva), un fel de budincă din cartofi și gulie, și tot felul de mâncăruri ca pe la noi,” ne-a povestit Cristina. Ca peste tot în lume, și în Finlanda, Crăciunul este o tradiție de familie. “Crăciunul se sărbătorește, de obicei, în familie. Dacă ai frați sau surori vitrege, se obișnuieste să se strângă toți în același loc. Uneori se cântă colinde. Dacă sunt mai mulți invitați la masă, fiecare aduce un cadou de aproximativ aceeași valoare, se pun într-un sac și fiecare va lua un alt cadou, un fel de “Moș colectiv”, a continuat scrisoarea Cristina. Partea financiară se simte și în buzunarele finlandezilor. “De obicei, Moșul ”veritabil” vine la copii și e de fapt un Moș pentru toată regiunea sau cartierul, plătit cu 25 de euro pentru 50 de minute, numai ca să vină și să împartă cadourile. Dar, sunt tot mai puțini, pentru că nu au un câștig prea mare.” Pentru că frigul este mare, finlandezii se încălzesc cu “glÅ‘g,” un fel de suc din plante, care seamănă cu vinul fiert, ce se încălzește și se pune în el stafide și migdale. Chiar dacă va avea bunătăți pe masa de sărbători, Cristina va simți lipsa celor dragi de acasă: “Mă voi gândi mereu la părinți și la prietenii din România. Nu va fi un Crăciun la fel de frumos ca acasă, pentru că aici, în capătul lumii, vor fi prea puțini care știu să-ți ureze “Crăciun fericit!” cu aceeași căldură ca acasă.”
De la Sorbona cu
 gândul la bunici
Radu Suciu este tot un reghinean de 24 de ani, plecat din țară la studii. A făcut un dublu masterat la Sorbona și la Geneva, iar acum își pregătește doctoratul. A plecat din țară din mai multe motive. În primul rând a vrut să își continue cercetarea începută la Cluj. Îi e dor de România, dar nu poate veni decât anul viitor. Totuși, în acest an va avea o mare bucurie. “Crăciunul îl voi petrece în Geneva cu prietena și părinții, care îmi vor face o vizită. Vom merge la o biserică foarte frumoasă, vom asculta colinde și, în sfârșit, voi avea pe masă mâncare românească. Pentru mine, din păcate, sărmăluțele
s-au transformat de când stau aici, în ciocolată elvețiană, iar ciorba de fasole în melci franțuzești. Vom împodobi și un brad, chiar dacă voi da o grămadă de bani pe el. Cred că aici până și brazii sunt injectați cu ceva vitamine să crească mai mari și să fie îndesați”, ne-a relatat Radu. Ne-a mai scris că, deși anul acesta își va petrece sărbătorile de iarnă cu cei dragi, totuși nu este pe deplin fericit pentru că nici iarna aceasta nu își va petrece sărbătorile undeva la gura sobei, alături de bunicii care i-au făcut copilăria mai frumoasă.
Muncă
de lămurire
“Sunt de trei ani în Italia. Anul trecut am petrecut Sărbătorile acasă, în România. Am venit cu prietenul meu care este italian. A fost destul de dificil. În primul rând, pentru că părinții lui erau destul de sceptici în ceea ce privește țara noastră. Auziseră foarte multe lucruri îngrozitoare despre România și a trebuit să duc o muncă de convingere colosală. Până la urmă totul a ieșit bine. Anul acesta voi veni în țară doar de Crăciun. Nu îmi închipui această sărbătoare creștină fără sarmale și turtă dulce. Pentru că, trebuie să vă spun, în familia mea aceste produse ocupă un loc de cinste. Cu Revelionul este o altă poveste. Vom sta câteva zile la Veneția și vom sărbători acolo intrarea în noul an”, ne-a scris Cristina Murgu stabilită de trei ani în Florența, Italia.
Din Suedia,
cu același dor
de casă
“Eu sunt plecat din România de mai bine de 30 de ani. Și soția mea este româncă. De obicei, sărbătorile de Crăciun le petrecem acasă, în România. Este o tradiție să revenim în fiecare an pe pământul natal. Părinții noștri sunt încă aici. Sunt bătrâni și nu îi putem lăsa singuri. Și oricum, îmi este dor de cozonacii, lipiurile și sarmalele cu păsat pregătite de soacră-mea. În rest, de Revelion, vom reveni în Suedia. Pentru că aici avem copii și nepoți. Eu văd Crăciunul ca pe o sărbătoare în care trebuie să fim alături de cei dragi, cu bucurie și cu bunătate”, ne-a relatat din Suedia Nicolae Ursu.
Munca
fără încetare
“În Spania nu ai liber decât în 25 decembrie si întâi ianuarie. Eu lucrez la o fermă de animale și nu am liber nici măcar o zi. Așa că eu muncesc și de Crăciun, iar cum soția nu prea lucrează (nu o lasă băiețelul) ea merge de Anul Nou la un restaurant, timp în care eu rămân cu băiatul. La același restaurant va lucra și fratele meu și cumnata mea. Puțini români sărbătoresc aici, mai toți încearcă să lucreze de sărbători deoarece se plătește foarte bine. În general doar noi românii lucrăm când este vreo sărbătoare (spaniolii nici vorbă). Asta este, nu le place că suntem aici, dar profită de noi. Cred că în România se sărbătorește Crăciunul ca nici unde. Aici nu se colindă, nu beau, nu prea mănâncă. Nu știu de ce mai trăiesc.”
ZIARUL de Mureș