Crama dumneavoastra
De-a lungul timpului, colecÂtioÂnarea vinurilor de mare vaÂloare a constituit o pasiune pentru adevaratii cunoscatori. Nu oricine isi cultiva aceasta pasiune si ajunge sa detina o colectie persoÂnala de vinuri asezata frumos intr-un loc special. Cei mai infocati insa, ajung sa-si amenajeze o craÂma.
De la dorinta pana la realizarea constructiei cramei personale drumul este pavat cu lemn si piatra naturala si mai ales multa-multa pasiune, principala conditie fiind disponibilitatea spatiului in care aceasta sa poata fi amenajata.
Alegerea spatiului
Foarte multi romani isi pastreaza vinul in vitrina din sufragerie, in bucatarie, garaj, debara sau pe balcon. Locurile nepotrivite de depozitare agreseaza insa vinul, s-l reduc intr-un final la stadiul de otet. Diferentele de temperatura il ucid. Coltul de casa cel mai potrivit pentru a amenaja crama ar fi subsolul, pivnita sau demisolul locuintei, importanta fiind respectarea unor miÂnime condtii de temperatura, umiditate si luminozitate. PivniÂtele pot fi semiingropate sau ingropate, in coasta dealului sau sub casa de locuit. Cel mai des, vinoteca personala este organizata in pivnita de sub casa. Pot fi alese si alte locuri, dar pentru perioade mai scurte, nu pentru o invechire de durata.
Pastrarea vinului
In cazul in care conditiile de pastrare din pivnita sunt corespunzatoare, atunci vinul in sticla de vin au loc complexele procese chimice si biochimice, care duc la invechirea vinului si augmentarea calitatii lor. Vinul este un produs fragil care trebuie pastrat in anumite conditii pentru a se exprima pe deplin si bonifica. De aceea, la proiectarea si construirea pivnitei se impune o atentie deosebita, fiind obligatorie conlucrarea stransa intre proiectant si tehnolog. O crama trebuie sa includa o pivnita pentru vinuri noi, o pivnita pentru vinuri vechi si o vinoteca de colectie. O contributie extrem de importanta in creearea unei atmosfere propice atat servirii cat si pastrarii vinului ii revine temperaturii aerului. Temperatura interioara trebuie sa ramana constanta, intre 10 si 12 °C. Pentru aceasta, pivnita ar trebui construita la 4-6 metri adancime. Pivnitele pot fi si mai adanci de 6 m, daca stratul de apa freatica permite acest lucru. In plus, pentru mentinerea unei temperaturi constante, peretii pivnitelor pot fi protejati cu diferite materiale termoizolante sau se pot construi pereti dubli, (care sa aiba un gol intre ei), aerul fiind un bun izolator. In limitele temparaturii ideale procesul de invechire decurge lent si vinul capata cele mai alese insusiri gustative. La mai putin de 8°C, vinul se tulbura gradat, ajungand la o compozitie laptoasa si pierde din aciditatea normala, iar la o temperatura mai mare de 14°C pentru o perioada mare de timp, procesul de imbatranire este grabit, vinul isi pierde finetea, si este supus degradarii treptate, pana la otetire.
Secrete
Pivnita va trebui sa nu fie nici prea uscata, dar nici prea umeda. Indiferent unde ar fi, vinurile se pastreaza numai in butelii de sticla astupate cu dop de pluta, dar aceÂstea trebuie si asezate in pozitie orizontala, pentru a pastra umiditatea si pentru a-i pastra binului calitatile. In pozitie verticala dopul va ramane uscat si, cu timpul, isi va micsora volumul permitand aerului sa intre in contact cu vinul, oxidandu-l. Ideal este ca procentul de umiditate sa fie peste 70%, dar limitele umiditatii optime sunt cuprinse intre 85 si 90%. Pivnitele prea uscate se intretin usor, in schimb, in ele se inregistreaza pierderi de vin prin evaporare, iar aerul uscat deshidrateaza prematur dopul. Modul de aranjare si ergonomia sistemelor de pastrare (dulapuri si rackuri) sunt de asemenea importante, necesitand un studiu atent si profesionist. Din ignoranta, se trece adesea peste respectarea unor conditii elementare in pastrarea buteliilor cu vin: boxe din beton sau caramida, rafturi metalice vopsite, rafturi de lemn protejate cu ulei de in, tehnica de constructie tip fagure, cu spatiu pentru o singura butelie de vin.
Ionut OPREA
